Procuratura Generală a anunțat creșterea fenomenului de mită în Rusia
30/03Kosaciov: Borrel continuă să sperie publicul neștiutor
30/03Corneliu Vlad: Un triunghi scalen cu geometrie variabilă
Corneliu VLAD
Relațiile dintre cele trei superputeri mondiale ale momentului au o configurație mai scalenă decât oricând, dacă e să apelăm la un termen din geometrie (pentru cine a uitat, scalen e triunghiul cu laturi și unghiuri inegale). Dezangajarea voită sau obligată a SUA din poziția sa preeminentă care însumează un secol, revenirea Rusiei în prim plan și ascensiunea spectaculoasă a Chinei a bulversat deconcertant echilibrul dintre cei trei mari.
Raporturile dintre cei trei sunt mai imprevizibile ca oricând, ceea ce face ca reacțiile celor trei capitale să fie marcate de o imprevizibilitate la rândul ei mai mare și mai preocupanta ca niciodată în trecut. Observatori ai vieții internaționale, și nu puțini, susțin că lumea e într-un pericol mai mare decât în timpul războiului rece, întrucât nu mai sunt respectate nici o serie de acorduri la care ajunseseră la un moment dat Moscova și Washingtonul în domeniul gestionării înarmărilor și al efortului militar. Iar impactul acestei precarităti are efecte de anvergură considerabilă asupra securității și stabilității vieții internaționale. Criza mondială a Covidului a accentuat dramatic această stare de fapt intens preocupantă.
De aici, și reacțiile de neînțeles ale unora dintre cei trei parteneri și în primul rând ale Statelor Unite, care, prin instalarea la putere a Administrației Biden, a intrat într-o perioadă de reevaluări și tatonări, declarații și inițiative contradictorii și nu o dată greu explicabile. Cum poate fi înțeleasă de pildă politica Washingtonului față de Moscova atunci când președintele Biden aruncă în public vorbe grele despre omologul său de la Kremlin, refuză un dialog cu președintele Putin, apreciază că Rusia este principalul inamic al Americii (mai periculos decât terorismul internațional), dar în același timp declară că este interesată de conlucrare cu Rusia pe unele teme ale actualității internaționale și de participarea Rusiei la proiectata conferință mondială privind schimbările climei? Printr-o asemenea poziție contradictorie, SUA, ca și UE de altfel, adică Occidentul, își arată ezitările, iar astfel vulnerabilitățile, ca interlocutor responsabil al dialogului internațional și își subminează calitatea de partener credibil de dialog.
Triunghiul scalen dar și cu geometrie variabilă al primelor trei mari puteri ale lumii mai este marcat de încă un element care îi sporește coeficientul de incertitudine: polarizarea, deja canonică, între Est și Vest, între constructul euroatlantic și cel eurasiatic, fiecare cu propriile sinergii nu mai puțin previzibile. În tabăra euroatlantică, occidentală, se profilează tot mai distinct o abordare distinctă, și nu o dată chiar divergentă, între SUA și aliații europeni, privind efortul de înarmare, politica de apărare și relațiile cu Rusia, iar proiectul Nord Stream2 a acutizat relațiile americano-germane. În binomul Rusia-China, cele două părți, fără a dispune de o alianță strategică formală, instituționalizată, pun accentul pe armonizarea intereselor comune, dar și pe promovarea propriilor interese în raporturile cu Occidentul și cu restul lumii. Aici este de remarcat că prin politică sa față de fiecare dintre cei doi parteneri euroasiatici, Washingtonul nu face decât să-i apropie, să le întărească relațiile și conlucrarea, deși recunoaște public că urmărește să împiedice consolidarea binomului Moscova-Beijing. Nu este, de aceea, deloc întâmplător că recenta întâlnire dintre miniștrii de Externe ai Rusiei și Chinei a confirmat bunele relații dintre cele două țări și a prilejuit reafirmarea ideii unui summit al membrilor permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU, ca un cadru oportun pentru un dialog direct asupra mijloacelor de soluționare a problemelor comune ale omenirii. Inițiativa cu atât mai necesară cu cât relatiile SUA atât cu Rusia cât și cu China cunosc o stare de tensiune accentuată odată cu noua Administrație americană. În viziunea Rusiei și a Chinei, stabilitatea lumii poate fi asigurată doar într-o lume multipolară, fără hegemon.