Din cronica realizărilor spațiale: Acum 55 de ani, aparatul de coborâre al stației sovietice „Venera-3” (Venus-3) a ajuns la suprafața planetei Venus

La 1 martie 1966, stația interplanetară automată (AMS) ”Venera-3” a ajuns la suprafața lui Venus, devenind primul aparat din lume care a zburat de pe Pământ pe o altă planetă. AMS ”Venera-3” (dezvoltat și fabricat la corporația ”Energia”) a fost lansat de la Baikonur, la 16 noiembrie 1965, folosind racheta-purtătoare de lansare ”Molniia” (Fulger).

”Rachetele spațiale, care transportă la bord stații științifice automate cu diverse echipamente, se vor deplasa rapid către cele mai apropiate planete ale sistemului solar. Dintre acestea, Marte și Venus sunt de cel mai mare interes”, scria în 1960, în ziarul ”Pravda”, remarcabilul proiectant de nave spațiale Serghei Koroliov.

În 1961, stația sovietică ”Venera-1” a trecut la aproximativ 100 000 de km de Venus. După aceea, echipa OKB-1, sub conducerea lui Korolev, a început să lucreze la pregătirea lansării stațiilor ”Venera-2” și ”Venera-3”, concepute pentru a crește cantitatea de informații științifice despre această planetă și despre spațiul cosmic.

La 12 noiembrie 1965, URSS a lansat stația ”Venera-2”, care, așa cum era planificat, va explora vecinătatea Luceafărului și îl va fotografia din traiectoria de zbor, iar la 16 noiembrie, stația ”Venera-3”, al cărei aparat de coborâre trebuia să ajungă, pentru prima în istorie, pe suprafața altei planete.

Proictantul-șef al navelor spațiale, Serghei Koroliov (1906-1966)/ Foto: TASS

Masa ”Venus-3” a fost de 960 kg. Compartimentul său orbital a fost echipat cu un detector de hidrogen atomic, un magnetometru triaxial, detectoare de particule încărcate, detectoare de raze cosmice și alte echipamente științifice.

Aparatul de coborâre reprezenta un glob de 900 mm în diametru, echipat cu un strat de protecție termică și o parașută. El a fost sterilizat pentru a preveni posibila contaminare biologică a lui Venus. În interiorul său se aflau echipamente științifice, un sistem radio și obiecte cu imaginea simbolurilor URSS.

În timpul zborului ”Venera-3” au fost efectuate 63 de sesiuni de comunicare cu stația. Pe Pământ au fost primite primite date valoroase despre spectrele energetice ale fluxurilor ionice ale vântului solar în afara magnetosferei Pământului și un volum mare de măsurători ale traiectoriei.

La 16 februarie 1966, legătura cu Venus-3 a fost întreruptă. Cu toate acestea, stația a reușit să separe automat aparatul de coborâre. «La 1 martie 1966, ”Venera-3”, pentru prima dată în lume, a adus pe suprafața planetei Venus un produs al Pământului, care conține fanionul URSS», a scris designerul de nave spațiale Vadim Petrov.

Lucrările la ”Venus-3” au devenit unul dintre ultimele proiecte științifice ale lui Serghei Koroliov. Președintele Consiliului proiectanților șefi al URSS a murit la 14 ianuarie 1966, când stația dezvoltată sub conducerea sa se apropia de Venus.