Parlamentarii români, pe o pistă greșită. Un comentariu al Ambasadei Ruse

Ambasada Rusă în România a publicat, pe pagina sa de Facebook, un comentariu cu privire la un aspect din activitatea parlamentarilor români legat de Federația Rusă. Oferim acest comentariu atenției cititorilor noștri. Titlul aparține redacției Vești din Rusia.

Parlamentul României intenționează să revină la examinarea proiectului de lege „Privind instituirea unor sancțiuni în privința cetățenilor străini responsabili pentru încălcărea gravă a drepturilor omului”

Informațiile relevante sunt postate pe resursele de internet ale Parlamentului României.

Judecând după titlul documentului, s-ar putea crede că parlamentarii, după o lungă pauză, au fost din nou inspirați de obiective nobile: să se realizeze, în cele din urmă, închiderea închisorii americane din Guantanamo (Cuba), care s-a făcut „faimoasă” prin tratamentul inuman aplicat prizonierilor, să fie trași la răspundere cei vinovați de “torturile psihologice” aplicate sistematic jurnalistului de investigație și fondatorului site-ului „WikiLeaks”, J. Assange, în temnițele britanice. Poate că parlamentarii au fost ghidați de o dorință dezinteresată de a ajuta Curtea Penală Internațională, ai cărei membri sunt amenințați de Statele Unite cu pedeapsă judiciară pentru orice încercare de investigare a crimelor militarilor americani și ale angajaților companiilor militare private implicate în moartea a sute de mii de civili nevinovați în Irak, Afganistan…

Există și alte „puncte fierbinți”, demne de atenția luptătorilor pentru drepturile omului: Libia, Siria, Somalia, Yemen. În cele din urmă, povestea neterminată a „închisorilor secrete” ale CIA din Europa, precum și a celor mai aglomerate închisori din lume, cele americane, aplicarea pedepsei cu moartea în Statele Unite, „brutalitatea poliției”, căreia îi cad victime, anual, până la o mie de afroamericani… La urma urmei, drepturile susținătorilor condamnați ai „vestelor galbene” din Franța, cele ale organizatorilor referendumului din Catalonia, cele ale victimelor genocidului cultural și lingvistic al populației de limbă rusă din Ucraina, cele așa-zișilor non-cetățeni din statele baltice, etc., etc.

Departe de a fi așa ceva! Spre marea noastră uimire, din expunerea de motive la un proiect de lege atât de oportun rezultă că necesitatea adoptării acestuia este motivată de dorința de a urma exemplul colegilor americani care, în decembrie 2012, au aprobat, la inițiativa șefului fondului „Hermitage Capital”, W. Browder, „Legea Magnițki”, îndreptată împotriva Rusiei.

Parlamentarii statului independent al României, desigur, sunt liberi să adopte orice legi necesare pentru binele țării lor și al poporului ei.

În același timp, este permis să reamintim că punctul de plecare pentru adoptarea acestui act inventat și politizat în Statele Unite au fost “dezvăluirile senzaționale” făcute de către personajul sus menționat (W. Browder), privind corupția pe scară largă din Rusia, pe care ar fi combătut-o împreună cu o echipă de avocați iubitori de adevăr (printre care a fost și S. Magnițki).

Dosarul penal SV/11/0049-LAM, inițiat în legătură cu aceasta în martie 2011, la cererea avocaților proprietarului „Hermitage Capital”, a fost desființat, conform „Notificării privind intenția de a încheia ancheta” a Parchetului Elvețian din 6 noiembrie 2020, „din lipsă de probe, din lipsa corpului delict sau a evenimentului unei infracțiuni, din lipsa temeiurilor legale pentru urmărirea penală a persoanelor în cauză”. Ancheta a fost efectuată împotriva unor persoane neidentificate, implicate în însușirea frauduloasă a fondurilor din trezoreria statului rus, iar W. Browder a prezentat-o ca o continuare a eforturilor lui S.Magnițki.

Între timp, și Ministerul rus al Afacerilor Interne își desfășura propria anchetă. După cum se știe, în august 2009, Serghei Magnițki le-a declarat anchetatorilor că avocații angajați de W. Browder l-au forțat să semneze o declarație falsă cu privire la circumstanțele delapidării a 5,4 miliarde de ruble din bugetul rusesc, în care, potrivit verdictului instanței ruse, a fost implicat direct șeful „Hermitage Capital”, W.Browder.

Tocmai pe baza acestei declarații false a și apărut legenda despre „investigația anticorupție a lui Magnițki”. Decizia procuraturii elvețiene, menționată mai sus, a demonstrat convingător că acuzațiile lui W. Browder erau, de la bun început, minciuni pure și urmăreau, în special, scopul de a-și crea o “reputație impecabilă” pentru el însuși, ca apărător al drepturilor omului și luptător împotriva corupției, reușind o escrocherie de a nu plăti atât acasă, cât și în Federația Rusă, niciun ban la impozit pentru beneficiul “câștigat” în Rusia, în anii 1995-2006, însumând mai mult de jumătate de miliard de ruble.

În timpul anchetei, procurorii ruși au stabilit că, în realitate, S.Magnițki a fost complice al infracțiunilor financiare comise de W.Browder pe teritoriul rusesc și, drept urmare, el a fost găsit vinovat și a ajuns în închisoare. În plus, încă trei cetățeni ruși au fost implicați în infracțiunile șefului „Hermitage Capital”. Toți trei au murit, într-un timp scurt, în circumstanțe destul de ciudate: O. Gasanov – în urma unui infarct, S. Korobeinikov – ca urmare a „căderii de la balcon” din cauza unui infarct, V. Kurocikin – de ciroză. Toți trei ar fi putut oferi mărturii despre activitățile lui W. Browder, dar nu vor mai putea face acest lucru, precum nici răposatul S.Magnițki. În același timp, escrocul principal – W. Browder – s-a dovedit a fi principalul beneficiar al dispariției în masă a martorilor periculoși.

Este trist să vedem cum autorii respectați, iar, anterior, senatorii care au aprobat proiectul de lege, au devenit, fără să vrea, victimele unei „mari înșelăciuni”. Cei de la Casa Poporului pretind că nu sunt la curent cu decizia instanței elvețiene din 6 noiembrie 2020, care a evidențiat în mod clar lipsa de temei a metodelor calomnioase și a motivelor penale ale șefului „Hermitage Capital”. Sau, pur și simplu, nu vor să tragă concluzii obiective din faptele dovedite în instanță, imitând Washingtonul, care, cu ajutorul aplicării extrateritoriale a legilor sale contrare dreptului internațional, urmărește exclusiv scopul de a-și promova propriile pretenții la hegemonie mondială.

Dar ce legătură are cu „sancțiunile pentru încălcărea gravă a drepturilor omului”?!