Două sărbători înrudite – Mărțișorul românesc și Maslenița rusească

Despărțirea de iarnă și întâmpinarea primăverii sunt simbolizate printr-un mărțișor confecționat din două culori – albul simbolizează zăpada și iarna, iar roșul, soarele și primăvara. Dacă la Mărțișor se pune accentul la venirea primăverii, la Maslenița rusească, accentul este pe despărțirea de iarnă. Este și de înțeles: la ruși, iarna este un eveniment major, care durează uneori șase luni și înseamnă multe încercări, greutăți și teste de rezistență pentru om, în timp ce iarna din zona carpatico-dunăreană, care e mult mai blândă, nu pune o amprentă atât de puternică asupra întregii vieți, precum se întâmplă la ruși.

Printre bunătețile prezente din belșug, la Maslenița, primează blinî – clătite – de tot felul: cu icre, cu ciuperci, cu dulceață sau cu gem, cu ouă, cu spanac sau cu brânză de vaci…/ Foto: Administrația orașului Veliki Novgorod

De aici, în tot ritualul Masleniței rusești – foarte dezvoltat și întins pe o săptămână – un loc central și culminant aparține momentului despărțirii de Iarnă, în care este ars, în mod solemn, ”trupul împăiat al Iernii”.

Ceea ce mai apropie cele două sărbători, Mărțișorul și Maslenița, este faptul că au apărut în perioada precreștină. Data Mărțișorului este fixă – 1 martie, prima zi calendaristică a primăverii. Spre deosebire de acesta, Maslenița, care durează o săptămână, nu are dată fixă și s-a adaptat calendarului ortodox – mai precis, sărbătoarea trebuie să preceadă Postul Mare, care depinde, la rândul său, de data Paștelui.

Maslenița, integrată în calendarul ordodox

În 2021, Paștele cade la 2 mai; Postul Mare durează de la 15 martie la 1 mai, iar Săptămâna de Maslenița, de la 8 la 14 martie.

Maslenița are multe semnificații. Din punctul de vedere al religiei, aceasta este o perioadă specială, dedicată plăcerilor lumești, urmată de un post purificator, încununat de Marele Paște. La Masleniță nu se consumă carne, ci mâncăruri din cereale, făină, unt, lapte și cașcaval, precum și ouă, care aveau o semnificație specială. Dulciurile și băuturile alcoolice erau consumate fără restricții.

Cu cât Maslenița este mai veselă, cu atât mai plăcute lui Dumnezeu sunt faptele de abstinență din timpul postului care o urmează.

Vasili Surikov. Capturarea Orașelului de zăpădă. 1891/ Foto: yandex

La Masleniță, în centrul atenției sunt soții tineri și băieții și fetele care  se pregătesc să se căsătorească anul acesta. Ca și în timpul carnavalului din Europa de Vest, care are loc, de asemenea, în ajunul Postului Mare, în perioada Masleniței, oamenii își pot permite unele jocuri și chiar dragostea trupească, deoarece strămoșii ruși vedeau o legătură directă între conceperea copiilor și fertilitatea pământului.

Maslenița a fost, de asemenea, o moștenire a sărbătorilor păgâne de primăvară, în timpul cărora iarna crudă era alungată, chiar ucisă, într-un ritual, prin arderea ”trupului” ei împăiat, oamenii își comemorau morții și chemau căldura, primăvara și renașterea tuturor forțelor vitale.

În timpul festivităților de Maslenița, băieții își căutau miresele, iar bărbații recent căsătoriți “se lăudau” cu soțiile lor, atrăgând astfel în familiile lor sănătatea, bogăția și fertilitatea. De același lucru este legată tradiția de sărutare a Masleniței: în timpul plimbărilor și a veseliei, o ceată de “pupători” putea intra în orice curte, cerând să li se dea fecioare și tinere femei pentru a fi sărutate pe buze.

Obiceiul de a face o efigie de paie a Iernii și de a o arde solemn, la sfârșitul festivităților, precum și de a mânca clătite și ouă (mâncare ritualică de pomenire), este asociat simultan cu cultul strămoșilor și cu despărțirea de iarnă. Într-o perioadă în care pământul renaște din moartea temporară și începe să înflorească din nou, oamenii nu numai că salută viața, dar aduc și un omagiu strămoșilor lor decedați.

De asemenea, se acordă atenție relației cu rudele soților. În prima zi de Maslenița, socrul și soacra își trimiteau nora să-și viziteze părinții. A doua zi, ginerele mergea la soacra sa, pentru a servi clătite, iar a treia zi, părinții femeii vizitau familia soțului ei.

Serbările luau amploare în cea de-a patra zi, de joi.  Primele trei zile se numeau Maslenița Îngustă și au fost dedicate comunicării în cadrul familiei, iar de joi, începea Cea Lată. Toate treburile de acasă urmau să fie finalizate până în această zi, când începeau festivitățile de stradă, plimbările cu sania, luptele cu pumnii și săriturile peste focuri. Tocmai joi avea loc celebra capturare a Orașelului de zăpadă, simbolizând victoria finală asupra iarnii și capturarea ultimelor ei fortificații.

Veliki Novgorod. Ultima zi de Masleniță. O despărțire finală de iarnă/ Foto: Administrația orașului Veliki Novgorod

Spre duminică, ospețele și distracțiile de stradă se potoleau. În această zi, avea loc ultima zi de înfruptare, înaintea Postului Mare. Ultima zi a Masleniței este Duminica Iertării, când toți credincioșii își cereau iertare reciproc pentru supărările și faptele comise în cursul anului și se iertau unii pe alții. La o cerere de iertare trebuia să se răspundă: “Dumnezeu va ierta, iar eu te iert”.

În această zi, se duceau la baia cu aburi, spălând de la sine veselia nemărginită din zilele anterioare; apoi, își pomeneau morții și le duceau clătite la cimitir. Rămășițele deliciilor festive erau lăsate pe masă pentru sufletele strămoșilor și spiritele casnice. Seara, puneau lucrurile în ordine în case și se duceau să ardă solemn efigia  Masleniței. Cenușa din foc era apoi împrăștiată pe câmpuri pentru a le spori puterile fertile.

Maslenița  rămâne și în ziua de astăzi o sărbătoare îndrăgită de ruși, în orașe și sate, iar toate ritualurile ei sunt, în linii mari, respectate.