Mihail Gorbaciov, la 90 de ani. Din însemnările astrologului Sergiu Bălan

Mihail Sergheevici Gorbaciov a văzut lumina zilei în urmă cu 90 de ani, la 2 martie 1931, în Privolnoe (Regiunea Stavropol), într-o familie de ţărani. La 16 ani primeşte Ordinul Steagul Roşu pentru Muncă, după ce participă la strângerea recoltei, iar în 1955 a absolvit Universitatea de Stat din Moscova, fiind licenţiat în Drept.

În studenţie  s-a înscris în Partidul Comunist, iar de aici, ascensiunea sa politică a fost una foarte rapidă. În 1963 ajunge şef al departamentului agricol din regiunea natală, iar în 1970 promovează ca prim-secretar de partid al regiunii Stavropol. Peste 10 ani, în 1980, Gorbaciov este membru deplin al Biroului Politic (Politburo), autoritatea supremă în URSS. Este cel mai tânăr membru al acestui organism şi protejatul lui Andropov, şeful KGB, care provenea din aceeaşi zonă geografică.

Apartenenţa la puternica structură de stat îi facilitează lui Gorbaciov dese plecări în străinătate – în Occident, mai ales; se pare că acolo s-a ”contaminat” cu ideile pe care le va pune în practică mai târziu, când, după moartea lui Konstantin Cernenko, la 11 martie 1985, devine Secretar General al PCUS.

Ajuns în fruntea partidului, Mihail Gorbaciov se apucă de treabă; vrea să reformeze totul – economia, ţara, politica. Poate că intenţiile sale au fost bune, dar rezultatele nu au făcut decât să confirme o vorbă veche de când lumea, care face o legătură între bunele intenţii şi drumul spre iad.

Programul reformator gorbaciovist s-a concentrat în trei concepte – Uskorenie (accelerare), Glasnosti (transparenţă) şi Perestroika (reconstrucţie), din care au făcut carieră ultimele două. Accelerat nu a fost decât traseul către distrugerea URSS, care asigura, alături de SUA, echilibrul pe planetă, într-un sistem bipolar.

După cum era de aşteptat, Occidentul a făcut o pasiune pentru ”Gorby”; perfect normal, având în vedere că tipul făcea jocul Occidentului, avantajând clar inamicul ideologic. URSS era scoasă la mezat şi penetrată copios prin tot felul de… investitori.

În 1985, Gorbaciov demarează o campanie anti-alcool: măreşte preţurile produselor finite, distruge podgorii, scade producţia şi reduce numărul unităţilor de producţie. Rezultatul a fost o lovitură economică, consecutiv scăderii vânzărilor şi a exporturilor, dar şi sporirii contrabandei cu alcool.

În 1988, apare Legea Cooperativelor, care deschide epoca afacerilor particulare. Fireşte, se privatizează magazinele, restaurantele, multe întreprinderi. Febra ”privatizării” se extinde şi la marile companii de stat, de importanţă majoră, în cazul cărora s-a adăugat ”restructurarea”, adică spargerea acestora în companii mai mici, independente, care n-aveau decât să caute investitori… străini. Reţeta falimentară pentru ţară va fi aplicată, cu rezultatele cunoscute, după 1990, în toate ţările  din spaţiul central şi estic al Europei. Totul, asezonat cu multă ”libertate” pentru popor!

Dorind să reducă influenţa şi controlul partidului asupra Guvernului, creează o nouă structură politică – Congresul Deputaţilor Poporului, ales prin vot democratic. Ulterior, Gorbaciov devine, tot prin vot, primul preşedinte (şi ultimul) al URSS.

Că rezultatele au fost altele decât cele aşteptate, ştie toată lumea. ”Perfuziile” economice destinate resuscitării economiei au grăbit sfârşitul, prin crize alimentare şi solicitări de ieşire din Uniune. Gorbaciov se gândeşte că un nou Tratat, prin care să creeze o Federaţie a republicilor sovietice, la care să se adere de bunăvoie, ar fi soluţia pentru a potoli spiritele. Nu mai apucă să materializeze proiectul, că vine puciul din 19-21 august 1991, care declanşează o reacţie în lanţ, ce are drept final demisia lui Mihail Gorbaciov la 25 decembrie 1991 şi încetarea existenţei URSS ca stat.

Mihail Gorbaciov a mai candidat la preşedinţie în 1996; în rest, călătoreşte, conferenţiază, face reclame la diverse… Mai nou, promovează o nouă Perestroika, de data aceasta la nivel planetar. Într-o logică a lucrurilor, de data aceasta, SUA ar trebui să se… reinventeze! Şi, se pare că o face, mai abitir decât URSS.

 

Autorul ”celei mai mari catastrofe geopolitice a secolului al XX-lea” (după cum a numit preşedintele Vladimir Putin destămarea URSS), Mihail Gorbaciov, este un nativ Peşti cu Ascendent în Balanţă.

Harta astrală după care comentăm are Berbecul ocupat de o conjuncţie interesantă şi anume Nodul Nord Lunar (Sensul Vieţii) / Uranus. Şi nu putem spune că Gorbaciov nu şi-a împlinit Sensul Vieţii şi anume cel de a ”revoluţiona”, de a da peste cap vieţile a sute de milioane de oameni. Este drept, Uranus i-a adus şi popularitate şi onoruri, graţie activării lui Alferatz, o stea fixă benefică.

O explicaţie pentru afirmarea timpurie şi statutul de ”cel mai tânăr…”, în mai multe circumstanţe, este conjuncţia Soarelui cu Mercur, iar ascensiunea fără oprelişti (ca şi studiile juridice) este explicată de trigonul Soarelui cu Jupiter. În plus, Jupiter în casa a IX-a a străinătăţii a facilitat atât călătoriile cât şi ”lipiciul” la cei de pe meleaguri străine.

Nativii Peşti sunt sensibili, empatici, cu compasiune, idealişti… Nu-i cazul lui Mihail Sergheevici; opoziţia Soarelui cu Neptun (patronul zodiei natale) l-a ţinut întotdeauna cu picioarele pe pământ, departe de orice concept de ideal.

Atât Peştii, cât şi Balanţa, sunt semne artisitce. Dacă adăugăm Luna în Leu, mai că am spune artistul Gorbaciov… Şi Hitler era artist şi, poate, dacă ar fi fost admis la Arte, Europa şi lumea, până la urmă, nu ar fi ”exprimentat” ororile celui de-al Doilea Război Mondial. Azi, ruşii ”admiră” opera gorbaciovistă din Estul Europei şi majoritatea lor o asimilează unui război.

Mihail Gorbaciov nu pare a fi un om violent, dimpotrivă. Cu toate acestea, Marte retrograd arată clar că undeva, la nivel subconştient, există multă energie care aşteaptă să fie exprimată, nu într-un mod armonios. Unii spun că mai bine s-ar fi apucat de pictură. Sublimând astfel,  scutea mulţi oameni de suferinţă şi nici nu s-ar fi încărcat kharmic atât de urât.

Meridianul din Rac activează, şi el, o stea fixă – Procyon. Stea nefastă, care predispune la violenţă, succes urmat de cădere şi dizgraţie, abilităţi politice distructive.

Semnul Peştilor presupune spirit de sacrificiu. Probabil, singurul aspect materializat al acestei trăsături zodiacale este faptul că Gorbaciov şi-a asumat rolul de distrugător, la pachet cu ura, dispreţul, înjurăturile şi blestemele celor care s-au trezit cu lumea răsturnată şi distrusă.

 

Nu putem sta pe loc. Staza generează infecţie. Evoluţia presupune schimbare. Însă nu schimbare de dragul schimbării şi nu la voia întâmplării, fiindcă ceea ce funcţionează într-o parte a lumii nu este valabil pretutindeni.

Se spune că ”omul sfinţeşte locul”. Şi se mai spune ”omul potrivit la locul potrivit”. Gorbaciov a fost potrivit pentru a strica. Totul. Elţîn a continuat, dar a reuşit să se ”spele” de păcate, lăsând Rusia pe mâna lui Putin. Iar Putin face, de 20 de ani, ceea ce ar fi trebuit să facă Gorbaciov atunci.