Pași eronați ai Consiliului UE, dictați de conjunctura politică. Declarația Ministerului de Externe al Federației Ruse

Cu privire la următoarele măsuri restrictive neligitime ale Uniunii Europene împotriva Rusiei

Decizia de a pregăti noi restricții unilaterale, ilegale, împotriva cetățenilor ruși, adoptată de Consiliul pentru Afaceri Externe al UE la 22 februarie a acestui an, sub un pretext inventat, stârnește dezamăgire. A fost ratată o altă oportunitate pentru a se regândi, de către Uniunea Europeană, cursul legăturilor artificiale, al sancțiunilor și presiunii în relațiile cu Rusia, soldat cu un eșec complet în ultimii ani. În schimb, supunându-se disciplinei blocului și stereotipurilor antirusești, Bruxelles-ul apasă instinctiv, din nou, pe ”butonul” sancțiunilor inoperante. Mai mult, contrar logicii, se ia mai întâi o decizie politică și apoi se planifică alegerea arbitrară a candidaților pentru aceasta.

Un alt pas eronat al Consiliului UE a fost făcut în contextul unei încălziri fără precedent a fondului informațional anti-rus, care a avut loc în ajun, în Uniunea Europeană. Motivul au fost discuțiile Înaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate, J.Borrel, din 5 februarie a acestui an, la Moscova, declarate în mass-media occidentale drept ”ineficiente” și ”umilitoare”, urmate de un val de cereri pentru creșterea presiunii sancțiunilor împotriva țării noastre. Rostul acestei campanii de informare a fost, în mod clar, găsirea unui motiv adecvat pentru a insufla miniștrilor de externe ai UE ideea privind necesitatea de ”a se răzbuna” și, prin deteriorarea relațiilor cu Rusia, de a compensa costurile de imagine, chipurile, suportate de către diplomația UE.

Cele de mai sus confirmă, încă o dată, că steaua călăuzitoare în acțiunile oponenților îmbunătățirii relațiilor cu Rusia rămâne conjunctura politică și, în niciun caz, angajamentul declarat cu patos pentru protejarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Este caracteristic faptul că ”Regimul global de sancțiuni pentru drepturile omului”, instituit de Consiliul UE în decembrie 2020, la fel ca cele două mecanisme anterioare de sancțiuni ale UE – pentru atacuri cibernetice și incidente chimice – va fi utilizat, în primul rând, împotriva compatrioților noștri. Dincolo de încercările Bruxelles-ului de a poziționa aceste instrumente nelegitime ca având un anumit caracter ”orizontal” și ”global” se poate vedea cu ușurință esența lor anti-rusă, ca mijloc de implementare a politicii de ”descurajare” a țării noastre.

Considerăm categoric inacceptabile cererile ilegale și absurde, emise constant, pentru ”eliberarea” unui cetățean al Federației Ruse, care a fost condamnat pentru infracțiuni economice de către o instanță rusă, de pe teritoriul țării noastre, în conformitate cu legislația rusă.

În practica internațională, asemenea lucruri se numesc amestec în treburile interne ale unui stat suveran. Cu toate acestea, Uniunea Europeană, evident, nu vrea să urmeze etica relațiilor interstatale, ci, exploatând mitul propriei sale infailibilități în domeniul drepturilor omului – care este zilnic infirmat de imagini ale actelor arbitrare și brutale polițienești de pe străzile multor orașe europene și de atacul continuu asupra libertății mass-mediei și asupra sferei utilizării limbii ruse – promovează conceptul lor de ”ordine mondială bazată pe reguli”.

Înrădăcinarea, în arsenalul de politică externă al UE, a unor asemenea instrumente ilegitime, precum ultimatumuri, presiuni și sancțiuni, nu poate fi decât un lucru regretabil. Revendicând rolul unui pol independent în prosceniul global, UE, în același timp, pare să fi uitat complet că acest lucru poate fi realizat numai pe baza atitudinii respectuoase față de parteneri, a principiului neamestecului în afacerile interne și a respectării stricte a dreptului internațional.