Relații cu Rusia. Țările Baltice: Unii pro-dialog, alții pro-sancțiuni
16/02La nivel mondial: 45 de ani de la lansarea primului camion de serie, KamAZ
17/02Corneliu Vlad: Relația Rusia-UE, s-a adâncit clivajul. Încă o data, despre vizita lui Borrel la Moscova
Corneliu VLAD
Vizită la Moscova a demnitarului european însărcinat cu problemele externe, Josep Borrel face în continuare valuri în Europa. Mai toată lumea îl critică, iar unii îi cer chiar demisia. Degeaba și-a schimbat demnitarul european poziția întors la Bruxelles, căci gestul său, spun politologii ruși, a confirmat că mandatul lui a fost precar întocmit.
Rezultatele convorbirilor cu ministrul rus de Externe Serghei Lavrov (nu și cu președintele Putin) n-au fost cele la care s-a sperat. Punctual, o singură înțelegere: că UE să achiziționeze vaccinuri rusești anti-Covid (bine, și că dialogul ruso-european să continue etc. etc.). E cât se poate de clar: UE a făcut o concesie, unii zic că dl Borrel chiar s-ar fi umilit pentru a-l obține, iar rușii au câștigat în mod evident un punct.
Pe scurt, vizita a fost un eșec pentru că în relațiile UE-Moscova nu s-a făcut un pas de apropiere, ci s-a adâncit clivajul, iar raporturile bilaterale s-au inflamat. De ce? Pentru că vizita n-a fost făcută într-un moment oportun, prielnic. Dl Borrel a picat la Moscova în toiul manifestațiilor de sprijin pentru opozantul Navalnai, căruia chiar atunci i s-a mai deschis un proces. Iar trei diplomați europeni au fost expulzati, pentru participarea lor la aceste demonstrații, tocmai în timpul sejurului la Moscova al demnitarului european.
Oricât de bine ar fi fost pregătită această vizită, este exclus ca scenariul convenit între părți să fi prevăzut în program și gestul punitiv al expulzarii. Doar n-or fi convenit telefonic cancelarul Merkel și președintele Putin și acest punct pe agenda vizitei. Căci dl Borrel a fost prins pe picior greșit, deci e exclus că ar fi putut fi avertizat dinainte pentru a avea la îndemână replica potrivită. Cu cine se va fi consultat sau nu el înainte se pot face supoziții, dar fapt este că UE a încasat-o. În schimb, Moscova a jucat implacabil, din punctul ei de vedere . A anunțat cât se poate de explicit că relațiile sale cu UE nu mai pot merge ca până acum. Moscova a spus clar și tăios că nu va mai permite amestec în treburile sale interne. Și a găsit punctul vulnerabil al partenerului pentru a-și fundamenta atitudinea: statutul recunoscut prin documente internaționale nu permite diplomaților străini să se amestece în bucătăria de politică interna a statului în care sunt acreditați. Pe acest teren minat, argumentația și dezvinovățirile pro-Borrel nu mai aveau rost să continue.
Drept care, nelipsitele comentarii ale politicienilor și politologilor UE și pro-UE s-au mutat pe un alt alineament, unul mai degrabă al supozițiilor și speculațiilor. Au început să curgă scenarii despre substratul, de fapt, al vizitei dlui Borrel.
Se spune de pildă că dl Borrel a vrut să sugereze cumva disocierea UE de SUA în problema sancțiunilor atunci când s-a referit la ineficiența și contraproductivitatea sancțiunilor americane aplicate Cubei. Dacă, într-adevăr, ar fi așa, aluzia la sancțiuni poate să semnaleze o schimbare de curs mult mai importantă în relațiile dintre cele două țărmuri ale Atlanticului. Mai precis, Bruxelles-ul anunță Washingtonul că în perspectiva relansării relațiilor lor, trebuie ca acțiunile unuia dintre parteneri să nu prejudicieze interesele celuilalt.
Într-un moment când echilibrul planetar de putere între SUA, China și Rusia se reconfigurează, Europa Unită trebuie să-și redefinească și ea propria poziție între giganți. Prinsă și ea în această sinergie mondială la vârf, Europa Unită se află într-un moment de răscruce, de unde trebuie să opteze în perspectivă fie pentru reconfirmarea alianței exclusive cu tradiționalul aliat, SUA, fie să o îmbine cu o apropiere de Rusia, ba chiar să treacă și la o cooperare economică de proporții cu China.
Un prim demers în orientarea pe o cale posibilă, spre Rusia, nu a demarat chiar cum ar fi dorit Bruxelles-ul.