Corneliu Vlad: Sinergii geopolitice și economice în spațiul postsovietic

Corneliu VLAD

În anul în care se împlinesc trei decenii de la apariția Federației Ruse și a altor state independente în arealul multinațional sovietic, continuă procesul de consolidare a noilor state și a noilor relații dintre ele ca și reașezarea geopolitică a acestui vast areal euroasiatic. În același timp, se stabilesc noi raporturi între noile state din acest spațiu cu alte centre de putere mondială. Între Rusia și fostele republici unionale au fost create formule instituționalizate de conlucrare și cooperare pe cele mai diverse planuri de interes comun. În același timp, prin extinderea către Est a NATO și UE, Occidentul și-a încălcat propriul angajament de a nu-și spori influența în spațiul exsovietic, iar prin lansarea ambitiosului proiect O Centură, un Drum, China își stabilește relații de colaborare și cu statele apărute în Europa de Est, în Caucaz și în Asia Centrală.

Într-un interviu pentru agenția TASS, ministrul de Externe rus Serghei Lavrov atrăgea atenția asupra amestecului în treburile interne ale Ucrainei și Belarus de către “colegii occidentali”  și exprima speranța că “situația din spațiul fostei URSS va fi în general stabilă”, soarta Belarus va fi decisă de propriul popor și R. Moldova va menține un curs echilibrat de politică externă. Rusia, spunea ministrul Lavrov,  va contribui și în viitor  la menținerea păcii,  securității și stabilității în spațiul postsovietic, inclusiv prin constructurile interstatale existente, așa cum a făcut-o recent  în cazul conflictului din  Nagornaii Karabah.

În același timp, remarcă un comentariu al Carnegie Center din Moscova, în statele postsovietice din Europa de Est s-au înregistrat eforturile crescânde ale Chinei de adâncire a cooperării cu Ucraina, Belarus și R. Moldova. În 2019 Ucraina a devenit pentru China un partener comercial important, Belarus un partener activ în Inițiativa O Centură, un Drum, iar R. Moldova un exportator important de vinuri în China. Evoluții care s-au înscris în contextul general al extinderii legăturilor economice ale Chinei în plan global. Dar, adaugă comentariul, relațiile Chinei cu statele postsovietice europene s-au dezvoltat mai lent decât cele cu alte state și pentru Beijing “regiunea rămâne neesențială în termeni economici”. Statele postsovietice europene, care își puseseră mari speranțe în dezvoltarea relațiilor lor economice cu China, în contextul accesului dificil pe piața occidentală, au devenit tot mai dezamăgite de formula si rezultatele cooperării. Ele au ajuns să exporte în principal materii prime cu un grad redus de prelucrare, iar China echipament industrial și bunuri de consum, ceea ce a dus la un dezechilibru în creștere al balanței comerciale. În 2019, Ucraina, Belarus și R. Moldova  au importat din China de două ori mai mult dacât au exportat, un decalaj care pentru primele două țări este de ordinul miliardelor de dolari. Comentariul ține totodată să sublinieze că Beijingul “refuză constant să se implice  în crizele geopolitice din cele trei țări” întrucât “înțelege că are mai puține instrumente de influență în regiune decât Rusia sau Vestul”.

O întrebare legitimă este cum reacționează Moscova la nouă situație, în care apar în vecinătatea sa imediată, în tradiționalele sale ”zone de interese legitime”, noi parteneri economici, comerciali și de investiții. Politologul rus Dmitri Trenin, într-un comentariu din noiembrie 2020, scria că Rusia “învață să țină seama de limitele sale, să respingă nostalgia reziduală și să gândească corect, rămânând concentrată  asupra propriilor interese, lăsând imperiul din ce în ce mai departe”. Și, în sfârșit, încă o remarcă semnificativă a politologului rus în ce privește spațiul postsovietic: “O a treia putere nu poate fi exclusă din vecinătate, cu ea trebuie tratat. Rusia nu are nicio modalitate de a interzice un al treilea jucător de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice. Mai degrabă, trebuie să se ocupe de acest fapt pentru a reduce la minimum amenințările la interesele de baza ale Rusiei”.