Bank of America: Relațiile cu SUA ale lui Joe Biden – plusuri și minusuri pentru Rusia

Președinția lui Biden nu va fi de bun augur pentru relațiile ruso-americane. Pe măsură ce mulți liberali americani răsuflă ușurați întrucât mobilierul de la Casa Albă s-a schimbat, oamenii din Libia, Afganistan și Irak ar putea să se cutremure, deoarece valorile ”democratice și progresiste” ale yankeilor erau adesea însoțite de intervenționism și distrugere. Amintesc aici, incidentul apariției distrugătorului naval american John S McCain în apele rusești de pe coasta Vladivostokului. Mișcarea pare să fi fost o manifestare a bravadei americane, numai că ulterior a fost lansată o declarație, prin care se afirma că SUA aveau dreptul de a contesta pretențiile maritime excesive ale Rusiei. Din păcate, imbecilitatea americană nu se dezminte! Și spun asta, pentru că de cel puțin 300 de ani, Rusia este o mare putere maritimă, a cărei flotă a câștigat dreptul de a fi considerată una dintre cele mai bune din lume. Fără să mai trec în revistă cele 12 mări și respectiv cele 3 oceane care spală țărmurile țării!!! Așadar, în ce consta convingerea nejustificată asupra revendicărilor maritime ale Federației Ruse, din punctul de vedere al Washingtonului??? Trebuia Rusia să-și schimbe geografia și rețeaua hidrografică? În mod clar, sfertodocții conduc lumea!
Așadar, deși nava respectivă a fost avertizată cu privire la inacceptabilitatea acțiunilor sale (practic putea fi lovită de distrugătorul rus care o urmărea), provocările americane au continuat cu rachetele lansate în Marea Neagră din România. Nu este nevoie de multă imaginație pentru a afla la ce ar putea fi utilizate: raza de acțiune a acestor rachete fiind de 300 km, puteau ajunge în Crimeea. Dacă le-ar fi îndreptat către țintă, cu siguranță rușii i-ar fi șters de pe harta lumii! Aceeași soartă ar fi avut-o și România!
Un raport al corporației RAND (corporație care are legături strânse cu armata și care oferă o imagine destul de bună a politicii actuale ale SUA), intitulat „Extinderea Rusiei”, prezintă modalitățile în care America poate submina Rusia, ideologic, geopolitic și militar. De la promovarea schimbării regimului în Belarus până la creșterea exercițiilor NATO în Europa, sunt explorate toate posibilitățile. Documentul reprezintă o aberație pură, dar ceea ce doresc să subliniez este altceva: dacă Washingtonul continuă traiectoria actuală, șansele de conflict cu Rusia, chiar declanșate accidental, cresc. Cu astfel de demonstrații de forță, care au loc la frontierele Rusiei, există un risc ridicat ca o parte să interpreteze greșit acțiunile celeilalte, ducând la represalii.
Americanii nu au recunoscut niciodată reunificarea Crimeii cu Rusia; nici nu au înțeles sau apreciat vreodată istoria peninsulei, sau de ce Rusia s-a simțit obligată să se implice în conflictul ucrainean pentru a-i proteja pe etnicii ruși. În 2020 secretarul de stat Mike Pompeo a declarat că SUA „nu va recunoaște vreodată” Crimeea ca teritoriu rus și că va menține sancțiuni împotriva Rusiei până când peninsula se va întoarce în Ucraina. O asemenea poziție fără echivoc, împreună cu speranța fantezistă că Crimeea ar putea reveni în Ucraina demonstrează cât de departe sunt cele două națiuni.
De altfel, s-a recunoscut pe scară largă, că relațiile dintre SUA și Rusia sunt mai proaste acum decât în ​​timpul Războiului Rece. Cu Joe Biden la Casa Albă, care a afirmat în campania sa electorală că Rusia este „cea mai mare amenințare” cu care se confruntă SUA, aș zice că intrăm într-o perioadă foarte nesigură și potențial volatilă.