The National Interest (SUA): Rusia-NATO, noi căi pentru a merge înainte

Serghei Rogov (Rusia), Adam Thomson (Marea Britanie), Alexander Vershbow (SUA)

Relațiile dintre țările NATO și Rusia sunt complicate și agitate. Va fi nevoie de un efort concertat, de ambele părți, pentru a le aduce într-un plan mai pozitiv, afirmă publicația ”The National Interest” într-un articol semnat de personalități cu reputație în domeniul relațiilor dintre Rusia și SUA.

În planul securității europene, situația s-a deteriorat până la cea mai deplorabilă stare din ultimii 30 de ani. Începând din 2014, forțele terestre, aeriene și navale ale Rusiei și ale NATO acționează mult mai aproape unele de celelalte, ceea ce conduce, uneori, la efectuarea unor riscante ”zboruri razante” și la incidente potențial periculoase. Instituit la sfârșitul anilor ’80 și în anii ’90, regimul de control al armelor și de consolidare a încrederii a decăzut și s-a vlăguit. Vechile canale de comunicare dintre Rusia și NATO nu mai funcționează.

Combinate, aceste evenimente distrug încrederea și sporesc probabilitatea apariției unor situații de urgență și a unor accidente ce pot conduce la un conflict armat, de care nu are nevoie nici NATO, nici Rusia. Tocmai de aceea, cele două părți trebuie, în mod prioritar, să lucreze pentru reducerea riscurilor unei confruntări militare.

O situație ce trebuie să-i neliniștească, în egală măsură, pe americani, pe ruși și pe europeni.

În ultimele patru luni, mai mult de treizeci de experți pe probleme de securitate, inclusiv noi, foști diplomați și militari din Statele Unite, Rusia și din alte țări ale Europei, au angajat dezbateri detaliate  despre cum ar putea, NATO și Rusia, să micșoreze pericolul unui conflict neintenționat. Ne-am adunat, deoarece perspectiva unei asemenea ciocniri devine tot mai probabilă, provocând o mare neliniște.

Între membrii acestui grup de experți există divergențe semnificative de păreri referitoare la cauzele inițiale care au generat această periculoasă conjunctură. Suntem, însă, de acord cu faptul că, în locul disputelor despre cine este vinovat, grupul nostru trebuie să se concentreze pe măsuri practice. Este nevoie de acțiuni concrete, care să ajute la diminuarea tensiunii militare și la prevenirea unei crize, a cărei escaladare are capacitatea de a degenera în ceva cu mult mai rău.

Situația reclamă imperios un dialog mult mai activ și restabilirea contactelor dintre politicieni și militari. Spre exemplu, dacă s-ar organiza mai des întâlniri între șeful Statului General Major al Rusiei, președintele Comitetului Unit al Șefilor de Stat Major ale SUA, comandanții supremi ai forțelor armate ale NATO în Europa și președintele Comitetului Militar al NATO, acest lucru ar ajuta la scăderea tensiunii și ar reduce eventualitatea apariției unor neînțelegeri, a unor confuzii între militari.

Asemenea schimburi ar putea deschide calea spre noi înțelegeri, bazate pe acordul sovieto-american din 1972 privind prevenirea incidentelor în largul mărilor și în spațiul aerian de deasupra acestora. Ele vor stabili reguli de acțiune pentru navele și avioanele de luptă ale NATO și ale Rusiei, când ajung mult prea aproape unele de celelalte. Marinarii și piloții ambelor părți sunt profesioniști și vor respecta reguli menite să evite manevre pe care cealaltă parte le-ar putea interpreta greșit drept ostile.

În regiunea Mării Baltice, trupele terestre ale NATO și ale Rusiei stau față în față. Înțelegerile ce vor avea la bază acordul dintre URSS și SUA privind prevenirea de activități militare periculoase vor întări încrederea între părți, pentru că vor cere unităților și subunităților militare să acționeze cu extremă prudență în zonele de frontieră. Tot acolo poate fi inclusă o prevedere referitoare la liniile de contact în cazul unor manevre îndoielnice efectuate de una dintre părți și pe care cealaltă parte le-ar putea considera amenințătoare.

Trebuie nu doar să ne amintim vechile reguli ale concurenței, dar să elaborăm măsuri noi de reducere a riscurilor. Spre exemplu, NATO și Rusia trebuie să se gândească la un plus de transparență în desfășurarea exercițiilor militare. Printre altele, ele trebuie să prelungească termenele de notificare prealabilă și să reducă limitele de supraveghere. Controalele inopinate a nivelului de pregătire militară, care au drept scop verificarea capacității de mobilizare rapidă a militarilor, nu sunt cuprinse în cerințele privind notificarea prealabilă și pot părea, în unele situații, ca o pregătire de război. Părțile trebuie să ajungă la un consens legat de o ”notificare reciprocă discretă”,  la nivelul Comandamentului suprem. În această situație, când Rusia va demara exerciții fără ca NATO să fie înștiințată în legătură cu noile aplicații, Comandamentul militar al NATO va ști dinainte și totul va fi interpretat corect. Lucru valabil și pentru neliniștea rușilor privind redislocările neanunțate de forțe multinaționale ale NATO.

Rusia și NATO trebuie să pună la punct măsuri de întărire a transparenței în privința noilor tipuri de arme, în special a sistemelor de atac non-nucleare cu rază medie de acțiune. Acestea pot fi sisteme cu lansare de pe mare și din aer, dar care nu intră sub incidența Tratatului START-3. Părțile pot merge mai departe și să gândească restricții reciproce pentru amplasarea de trupe suplimentare, cu statut permanent în zonele de frontieră.

Rusia și NATO nu mai discută de mult despre consecințele apărării antirachetă. Ele trebuie să reia consultările pe această chestiune și să caute variante pentru organizarea de schimburi anuale de informații referitoare la starea actuală a sistemului de apărare antirachetă din Europa, precum și la planurile de dezvoltare a acestuia în următorii 10 ani, pentru a evita orice surprize.

Sunt doar câteva idei rezultate din dezbaterile noastre. Dar toate pot servi drept subiecte de negocieri, cel puțin în perioada imediat următoare. Dar noi propunem un set întreg de pași care pot facilita consolidarea securității în Europa. Ne încurajează faptul că peste 100 de experți și foști înalți oficiali guvernamentali au susținut aceste propuneri.

Nu este un plan de ”repornire” sau de întoarcere la vechea ordine a lucrurilor. Relațiile dintre țările NATO și Rusia sunt complicate și agitate. Va fi nevoie de un efort concertat, de ambele părți, pentru a le aduce într-un plan mai pozitiv. Deocamdată, însă, politicienii și liderii militari trebui să studieze măsurile propuse de noi pentru întărirea încrederii reciproce. Nimeni nu vrea ca, accidental sau fără intenție, lumea să alunece în prăpastia războiului. În plus, acești pași vor contribui la crearea unei atmosfere unde rezolvarea problemelor fundamentale, ce astăzi ne despart, va deveni cu adevărat posibilă.

Serghei Rogov, director al Institutului SUA și al Canadei al Academiei Ruse de Științe.

Adam Thomson, director al grupului de reflecție al European Leadership Network și fost reprezentant britanic la NATO.

Alexander Vershbow, membru distins al Consiliului Atlantic, fost secretar general adjunct al NATO și fost ambasador al SUA în Rusia.