Iată de ce sunt mândră că sunt rusoaică! Eseu al unei eleve despre diferența dintre mentalitatea rusă și cea occidentală

Anna Jdanova, elevă în clasa a XI-a la liceul din Racikovo, raionul Prohorovo, Regiunea Belgorod, a scris o compunere pentru un concurs regional, sub denumirea ”Propria voce”. În curând, eseul ei, circulând pe internet, s-a făcut pe larg cunoscut. Bineînțeles, când citești acest eseu simți că autorul textului este un om foarte  tânăr. Poate că unele dintre afirmațiile acesteia vor părea naive, dar principalele caracteristici ale mentalității rușilor sunt prinse bine. Iată de ce premiul concursului, primit de fată, pentru compunerea ei, este binemeritat. Reproducem textul eseului ei:

«În ultimul timp, în presa occidentală și cea liberală autohtonă, se scrie mult despre barbarismul rusesc, pe fondul a ceea ce reprezintă civilizația europeană. Dar dacă este să compari idealurile morale și viața reală a popoarelor, dacă răsfoiești paginile pline de eroism ale istoriei poporului rus, se creionează un cu totul alt tablou.

Spre exemplu, în panteonul păgânismului rus nu a existat niciodată un zeu al războiului, în timp ce, la popoarele europene, noțiunea de zeitate a războiului a dominat, întreg eposul eroic fiind construit în jurul războaielor și al cuceririlor.

După victoria asupra celor de altă credință, omul rus nu a dorit nicicând să-i convertească la religia lui. În bîlina (genul principal al eposului eroic rus – n.r.) ”Ilia Muromeț și Idolișce” (Idolul păgân – n.r.), viteazul rus eliberează Țarîgrad de Idolișce, dar refuză să fie voievodul orașului și se întoarce în patrie.

În literatura rusă antică, nu există tema înavuțirii prin cuceriri și jafuri, în timp ce subiectele pe această temă sunt larg răspândite în literatura vest-europeană. Eroii epopeii eroice ”Cântecul Nibelungilor” (cea mai importantă epopee eroică a literaturii germane, din sec. al XIII-lea – n.r.) sunt obsedați să găsească comori îngropate – aurul Rinului.

Eroul principal al poemului eroic străvechi englez ”Boewulf” moare, “saturându-și vederea cu jocul pietrelor prețioase și cu sclipirea aurului… În schimbul bogăției, mi-am dat viața”».

Nici unuia dintre eroii eposului eroic rus nu îi trece prin minte să-și dea viața în schimbul bogăției. Mai mult, viteazul Ilia Muromeț nu este în stare nici măcar să accepte răscumpărarea oferită de tâlhari – ”aurul visteriei, veșminte minunate și cai de rasă cât poftești”. Fără să ezite, el respinge calea ce-l putea face bogat și, de bună voie, pornește pe drumul ce-i poate aduce moartea.

Și nu doar în eposul eroic, dar și în legendele, poveștile, cântecele, proverbele și zicătorile poporului rus, datoria  de a apăra propria onoare sau onoarea neamului nu are nimic în comun cu datoria răzbunării personale sau colective.

În general, în folclorul rus nu se regăsește noțiunea de răzbunare ca atare, de parcă nici nu ar exista în ”codul genetic” al poporului, eroul rus fiind mereu un războinic-eliberator.

Și aceasta este diferența fundamentală dintre un rus și un vest-european.

Istoricul și filosoful rus Ivan Ilin scria: ”Europa nu ne cunoaște… pentru că Europei îi este străină viziunea slavo-rusă asupra lumii, naturii și a omului. Omenirea vest-europeană este mânată, în viață, de ambiție și de rațiune. Rusul trăiește în primul rând cu inima și imaginația și numai după aceea cu mintea și cu voința.

Tocmai de aceea, europeanului mediu îi este rușine de sinceritate, conștiință și bunătate, precum de ”prostie”. Rusul, dimpotrivă, așteaptă de la om, în primul rând, bunătate, conștiință și sinceritate.

Educat în spiritul Romei, europeanul disprețuiește, în sinea lui, alte popoare și dorește să domnească asupra lor.

Rusul, întotdeauna, s-a bucurat de plăcerea pe care i-o acorda libertatea firească a spațiului său….  El mereu a fost ”fascinat” de alte popoare, a trăit alături de ele cu sufletul deschis și nu i-a detestat decât pe invadatorii-înrobitori…

Că rusul este binevoitor și cu simțul dreptății o demonstrează relațiile de bună vecinătate cu popoarele din teritoriile anexate. Poporul rus nu a săvârșit atrocități, precum europenii luminați, pe pământurile cucerite.

În psihologia națională a existat un principiu moral al reținerii. Puternic, rezistent, dinamic prin însăși natura lui, poporul rus a fost înzestrat cu o uluitoare capacitate de supraviețuire.

Pe forța spiritului s-a bazat și renumita lui răbdare și toleranță față de ceilalți.

În condițiile invaziilor neîncetate, din toate părțile și în condiții climatice dintre cele mai aspre, poporul rus a colonizat vaste teritorii, dar nu a exterminat, nu a înrobit, nu a jefuit sau botezat cu forța nici un popor.

Prin politica lor colonială, națiunile vest-europene au eradicat populații aborigene de pe trei continente, i-au transformat în sclavi pe locuitorii Africii imense și, invariabil, metropolele se îmbogățeau pe seama coloniilor.

Purtând nu numai războaie de apărare, dar și anexând teritorii întinse, la fel ca toate celelalte națiuni mari, poporul rus nu s-a purtat niciodată cu cei pe care i-a învins, așa cum s-au comportat europenii. De pe urma cuceririlor europene au trăit mai bine popoarele europene, jefuirea coloniilor îmbogățind metropolele.

Poporul rus nu a jefuit nici Siberia, nici Asia Centrală, nici Caucazul, nici Țările Baltice. Rusia a conservat fiecare popor intrat în casa ei. I-a fost protector, i-a asigurat dreptul la pământ, la proprietate, la credință, la obiceiuri și la cultură.

Rusia nu a fost niciodată un stat naționalist: ea a aparținut simultan tuturor celor care au trăit în casa ei. Poporul rus a avut un singur ”avantaj” – să poarte povara edificării statale.

Prin urmare, a fost creat un stat unic în istoria mondială, un stat pe care poporul rus l-a apărat cu prețul sângelui său, fără a-și cruța viața.

Tocmai pentru că soarta i-a rezervat atâtea suferințe și sacrificii colosale, poporul meu a preluat, ca pe propria sa durere, chinurile îndurate de alte popoare intrate sub jugul fasciștilor lui Hitler.

Iar, după eliberarea țării natale, cu același sacrificiu de sine, cu aceeași energie, el a eliberat o jumătate din Europa.

Iată ce eroism adevărat a fost! Iată ce oameni, cu o asemenea forță spirituală, aduce pe lume pământul rusesc!

Și am convingerea că până și un popor măreț se poate încumeta la o asemenea faptă de eroism doar o singură dată, în eternitate.

Patriotismul demonstrat de soldatul rus pe câmpurile de luptă ale Marelui Război pentru Apărarea Patriei este un patriotism de cea mai înaltă clasă, care nu se mai regăsește nici în istoria mondială, nici în cea națională. Nu voi fi niciodată de acord cu afirmațiile din presă, referitoare la ”barbarismul” rusesc și ”virtutea” europeană.

Sunt mândră că strămoșii noștri, strămoșii noștri eroici au fost atât de frumoși, de dârzi, curajoși și încercați și că noi suntem urmașii lor.

Anna Jdanova, elevă în clasa a XI-a, la liceul din Racikovo, raionul Prohorovo, Regiunea Belgorod.”