Când va ataca Ucraina regiunea Donbass, după scenariul din Karabah

Potrivit serviciului de informații al Republicii Donețk, pregătirile Kievului în vederea ofensivei se vor încheia până la începutul lunii februarie.

Ce chestie uluitoare: astă vară, aflându-mă la odihnă în Crimeea, am parcurs cu mașina toată coasta și am observat un detaliu neplăcut. Căutând prin setările radioului, cu greu am dat peste un post de radio în limba rusă. În turcă, însă, era toată banda FM, relatează, într-un amplu articol, ”Komsomolskaia Pravda”.

Interesul turcesc

Erdogan (Recep Tayyip Erdogan, președintele Turciei – n.r.) nu-și ascunde ambițiile neo-otomane. Iar dacă, la întrevederea cu Zelenski, (Volodimi Zelenski, președintele Ucrainei – n.r.) el susține cu viclenie orientală ”integritatea teritorială” a Ucrainei, în patria lui, el declară fără echivoc, în interviul acordat posturilor de televiziune: ”Rusia a înhățat Crimeea de la Imperiul Otoman în 1783, iar peninsula trebuie să fie restituită Turciei moderne”.

Expansiunea radio nu este decât unul dintre elementele ”forței blânde”, cu care Turcia își marchează zona de interese. Este puțin probabil ca Erdogan să se încumete, în anii următori, la o confruntare deschisă cu Rusia. Dar să încerci să tatonezi Crimeea cu mâinile altora, este floare la ureche.

Având o întreaga armată de buzunar formată din bande siriene, Turcia îi aruncă ba în Libia, ba în Irak. Aceleași unități-jihad au fost surprinse de multe servicii speciale ale lumii (inclusiv rusești, franceze și americane) și în recentul război din Karabah.

Se crede că Turcia a fost, de fapt, principalul motor al conflictului din Caucazul de Sud. Operațiunea a fost planificată și coordonată operativ de generalii lui Erdogan, iar o unitate specială turcă a participat la pregătirea trupelor azere (ba se mai vorbește și despre implicarea în lupte). Și, este posibil ca, în spatele panourilor de control a dronelor de luptă, să se fi aflat tot specialiști din Turcia.

Este de la sine înțeles că, la Kiev, războiul din Transcaucazia a fost urmărit cu multă atenție. Sub privirile tuturor, Baku a rezolvat o problemă, a cărei cheie au căutat-o timp de 30 de ani cele mai mari puteri ale lumii. În 45 de zile, Azerbaidjanul nu numai că a străpuns, cu sprijinul Turciei, apărarea Karabahului, dar a demonstrat o supremație tehnică aproape totală. Privind lucrurile din afară, ar fi ca și cum o armată din secolul al XXI-lea ar fi luptat împotriva unor forțe militare din secolul trecut, al XX-lea.

Iar vioara întâi (mai degrabă psihologică decât combativă) în acest război a fost interpretată, firește, de dronele de atac, pe care Baku le-a cumpărat, în ultimii ani, la scară industrială. Folosirea lor nu putea să nu-i impresioneze pe generalii ucraineni. Dar mai ales pe acei politicieni ucraineni, care visează la o soluție de forță a ”problemei Donbassului”.

Accent pe Bayraktar și Javelin

Kievul mai are încă 6 drone militare turcești Bayraktar și, pentru ele, 200 de rachete de mare precizie. În planurile oficiale pentru anul viitor figurează achiziționarea a încă 5 până la 15 asemenea drone. Dar generalii ucraineni au calculat că, pentru a ”garanta zdrobirea” forțele DNR (Republica Populară Donețk, n.r.), ar fi nevoie măcar de 50 de drone Bayraktar. Iar pentru asta, Kievul este gata să organizeze, împreună cu Ankara, o linie de producție pentru aceste drone, pe teritoriul Ucrainei. ”Partea turcă este dispusă să investească. De la noi nu le trebuie decât terenul unde să construiască întreprinderea”, declara luna trecută vicepremierul Ucrainei pentru domeniile strategice ale industriei, Oleg Uruski. De asemenea, Kievul analizează posibilitatea fabricării, în tandem cu Turcia, a unor sisteme mobile de rachete antitanc, corvete turcești… În general, o cerere serioasă pentru o pregătire în comun, pentru un mare război.

Problema este că toate aceste planuri Kievul le-a gândit încet, înainte de victoria Azerbaidjanului în Karabah. Acum, totul s-a schimbat radical. Prea molipsitor a fost exemplul pe care Ankara și Baku l-au dat ”partidului războiului” ucrainean.

Dar, oare, va risca Zelenski măcar o operațiune în Donbass?

Din păcate, nu există nici o îndoială.

Se pare că mentalitatea elitei politice și naționaliste a Ucrainei nu-i lasă lui Zelenski altă alegere. Dacă nu o face, va rămâne în istoria Ucrainei ”drept cel mai fricos președinte”. ”Dacă azerii au reușit, noi cu atât mai mult!” – sunt cuvintele care circulă prin multe bucătării ucrainene și prin înaltele cabinete. Dacă Zelenski nu va face o astfel de încercare, nu va fi iertat.

Și pentru că veni vorba, fostul umorist (președintele Zelenski – n.r.) a demonstrat, și nu o dată, că nu este în stare să se opună presiunii minorității agresive. Aici însă presiunea nu vine nici măcar din partea minorității, ci este aproape ”o părere generală”.

Așa că este o chestiune de timp până când va declanșa actorul un nou război în Donbass.

Iar Turciei îi convine. Deoarece, pentru a întărâta Ucraina împotriva Crimeii, nu trebuie decât ca puterea de la Kiev să creadă în propriile forțe. Și de ce n-ar fi o ofensivă în Donbass un examen înaintea marii aventuri?

Iar pregătirea pentru o astfel de aventură se pare că a început deja.

La sfârșitul lunii noiembrie, în regiunea Mîkolaiiv (fostul Nilkolaev, zona adiacentă Crimeii – n.r.) s-au desfășurat exerciții cu utilizarea dronelor turce Bayraktar și a sistemelor anti-tanc americane Javelin. Comandantul șef al armatei ucrainene, Ruslan Homciak, nu a ascuns faptul că pe durata manevrelor s-a ținut cont de experiența recentelor operațiuni militare din Karabah.

Și Donețkul se pregătește

Între timp, în Donbass se trag semnale de alarmă – Kievul este neobișnuit de activ pe linia frontului.

”Ucraina deplasează tot mai multă tehnică militară, armament greu, muniții, alimente”, mi-a confirmat prim viceministrul Informațiilor al DNR, Daniil Bessonov. ”În plus, au crescut livrările de carburant din alte țări, inclusiv din Belarus. Conform prognozelor competente ale specialiștilor, adversarul intenționează să încheie pregătirile în vederea unor confruntări militare la începutul lunii februarie. Dar să fii pregătit de ofensivă și să te decizi pentru o ofensivă de amploare nu este același lucru. În pofida tuturor problemelor cu care ne confruntăm, avem suficiente surprize pentru a pune capăt istoriei armatei ucrainene, și așa lipsită de glorie. Știm totul despre ucraineni. Și primim informații de spionaj în regim online”, a adăugat el.

După cum a anunțat fostul comandant al batalionului ”Vostok”, Aleksandr Hodakovski, la sfârșitul războiului din Karabah, în DNR a fost luată hotărârea de a desfășura o a doua linie de apărare. ”Este surprinzător că nu a existat până acum. Am văzut cu ochii mei că, în Karabah, prima linie a fost bine echipată – și tranșee de înălțimea unui om, și adăposturi, și camuflaj. Dar imediat ce configurația frontului s-a schimbat, detașamentele armene au fost nevoite să se retragă pe poziții nepregătite, unde au devenit o pradă ușoară pentru drone”.

Este greu de crezut că Ucraina va decide imediat o invazie de amploare. Sursa mea din conducerea militară a DNR este de părere că, pentru început, sunt posibile provocări pe toată lungimea frontului. Principalul lor scop este strângerea de informații: ”Nici Azerbaidjanul nu a atacat imediat. În 2016 au aflat, mai întâi, care sunt posibilitățile armelor, care este viteza lor de reacție. Nici Ucraina nu va da buzna, cu capul înainte, până când nu va descoperi toate posibilitățile noastre și nu se va pregăti în mod corespunzător”.

Argumentul rusesc

Un singur lucru îl poate opri pe Zelenski. Este vorba tot despre ”scenariul Karabah”. În doar câteva zile, Rusia a deplasat în Transcaucazia o grupare militară uriașă. Nu doar ”căști albastre”, dar și tehnică de luptă, elicoptere… Tabloul acestei operațiuni fără precedent prin amploarea ei ar trebui să fie ca un duș rece pentru mințile înfierbântate ale ucrainenilor. Mai ales că, pentru a se deplasa în Donbass, forțele de pace ruse nu au nevoie de aviație militară de transport. Se poate ajunge și pe jos.

Rusia poate, de asemenea, să le vină de hac dronelor Baytaktar, iar Turcia s-a confruntat, probabil, cu așa ceva în Siria.

Mi-aduc aminte că, înaintea Campionatului Mondial de Fotbal, Putin a avertizat Kievul: un atac asupra Donbassului ”va avea consecințe dintre cele mai grele pentru statalitatea ucraineană”. Astăzi, pentru a apăra DNR și LNR de agresiune, Moscova are 250.000 de motive în plus. Este numărul locuitorilor din regiune, care au primit deja pașapoarte rusești. Iar ei nu sunt cu nimic mai prejos decât abhazii și osetinii.