Alexander Rahr: La ce trebuie să se aștepte Europa

Rezultatele preliminare ale alegerilor prezidențiale din Statele Unite arată că situația creată este în prag de impas. Dacă Biden l-ar fi devansat detașat pe președintele în exercițiu, democrații ar fi putut prezenta alegerea lui Trump din 2016 drept o neînțelegere, corectată, în sfârșit, de America, după patru ani. Dar, după cum vedem, nu a fost să fie așa. După părerea mea, națiunea americană este serios divizată. Ceva inevitabil, desigur, în condițiile în care populația unei țări uriașe este obligată să aleagă între candidatul A și candidatul B, scrie analistul german Alexander Rahr, într-un articol publicat în ”Rossiiskaia Gazeta”.

Dar actuala divizare are o trăsătură aparte. În deceniile trecute, americanii au fost divizați, în special, pe chestiuni legate de dreptatea socială, pentru care fiecare candidat propunea soluții proprii de rezolvare. De această dată, este vorba de o delimitare pe linie de ideologie. O parte a societății vrea să trăiască într-o Americă, cealaltă parte – în alta. Ceea ce înseamnă, de fapt, două electorate de protest. Alegătorii lui Biden, avansat tocmai ca un ”anti-candidat”, un antidot la Trump, visează să revină la ideile valorilor liberale, la o ”Americă iluminată”, cum cred ei. Iar cei care au votat cu Trump apără conservatorismul, America tradițională și se pronunță împotriva revoluției liberale care a cuprins întreaga lume. Este o situație explozivă, iar actualele alegeri nu numai că nu au calmat lucrurile, dar pot deveni detonatorul destabilizării.

Rămâne de văzut cum vor evolua evenimentele în următoarele zile, dar deocamdată, nu există indicii că totul se va rezolva pașnic. Partea perdantă nu vrea să părăsească scena politică și încearcă să-și acuze adversarul de minciună, manipulare și falsificare. În cel mai bun caz, va fi un război al instanțelor de judecată. În cel mai nefericit dintre scenarii, pentru rezolvarea problemelor politice ar putea fi implicate structurile de forță – în orice caz, există astfel de temeri. Dacă principiile democratice încep să se  destrame, va fi o grea lovitură pentru modelul democrației americane ce luminează în întreaga lume. În acest caz, 3 noiembrie 2020 va rămâne în istorie ca ultima zi a ”erei democrației” în Occident. Exagerez un pic, desigur, dar criza de identitate traversată acum de SUA nu va rămâne fără consecințe, pentru toată planeta. Din acest punct de vedere, consider aceste alegeri drept cruciale. Îmi aduc aminte cum, în 2000, europenii urmăreau cu mare neliniște cum Bush junior (George W. Bush, n.r.) și Gore (Al Gore, n.r.) contestau la tribunal rezultatul alegerilor. Asemenea scenarii sunt deosebit de traumatizante pentru Germania, care-i consideră pe americani părinții democrației germane.

Și pentru că veni vorba: eu nu-mi amintesc ca, de-a lungul istoriei, Europa să se fi amestecat atât de activ în alegerile americane, ca acum. De amestec este tot timpul acuzată Rusia, dar priviți – nu este zi în care mass-media liberale din Europa să nu încerce să-l demonizeze pe Trump și să explice cititorilor americani de ce ”nu trebuie să-l aleagă”. În materialele dedicate campaniei electorale și activității candidaților nu  există nici urmă de obiectivism. Același lucru și în spațiul mediatic american. Așa că milioane de voturi au fost date republicanului, în pofida fundalului informațional. Țin minte cum, în urmă cu patru ani, ministrul de Externe și președintele Germaniei au militat pe față împotriva lui Trump. De această dată, politicienii din primul eșalon al Germaniei nu au riscat, firește, să ajungă la un scandal: în ultimă instanță, Trump este președinte în exercițiu. Dar la talk-showurile noastre s-au auzit destule voci de partid în sprijinul lui Biden – uneori mai voalat, alteori direct.

Elitele europene speră ca, odată cu venirea lui Biden la Casa Albă, Lumea Veche să revină în brațele Americii. Victoria lui Biden ar fi pentru ei un adevărat cadou. În acest caz, tonul Washingtonului față de țările UE s-ar schimba, fără îndoială. Într-adevăr, eu cred că noul lider democrat al Americii nu i-ar trata pe europeni ca pe niște vasali, de la înălțime. Biden (sau mai exact echipa lui de consilieri) ar încerca să refacă ”alianța democrațiilor”, așa cum a fost în mandatul lui Obama (Barack Obama, n.r.). Dar chiar și așa, este greu de crezut că europenii ar putea obține din partea Statelor Unite o dragoste mare și prietenie. Elitele americane au propria agendă de lucru, care nu este deloc proeuropeană. Indiferent  cine va deveni al 46-lea președinte al SUA, el nu va privi Europa ca un aliat cu drepturi depline. Din partea lui Biden, ca politician ”de școală veche”, ne putem aștepta, desigur, la declarații conciliante, despre ”o singură soartă istorică”. Ceea ce nu înseamnă că europenii nu vor mai fi presați să plătească mai mult pentru NATO și pentru ”umbrela” nucleară americană. Pe teritoriile țărilor europene, inclusiv în Germania, rămân armele nucleare ale SUA, chiar dacă acest lucru nu este pe placul locuitorilor. În același timp, viitoarea administrație americană – fie ea Trump sau Biden – va continua, după toate probabilitățile, să analizeze planurile de redislocare a muniției atomice de aviație din Germania în Polonia, care visează să devină ”stat pe linia frontului” în noul Război Rece. Ca om de afaceri, Trump folosește, pur și simplu, altă retorică. El prezintă europenilor nota de plată pentru ultimii 75 de ani de sprijin, spune direct că nu va mai permite ca ”securitatea americană să fie parazitată”. Ca politician liberal, Biden nu își poate permite așa ceva. Dacă Biden se va instala la Casa Albă, el va readuce pe ordinea de zi tema drepturilor omului, care, pentru democrați, a fost dintotdeauna ca un fel de religie.

Trump, dimpotrivă, acționează din topor, dar pe înțelesul tuturor acolo unde trebuie promovate interesele americane. Dacă el vede în Rusia un concurent, va încerca să înlăture Rusia de pe piață, recurgând, în acest scop, la un discurs belicos. Dar, înainte de toate, el este un pragmatic.

Pentru Europa, eu văd o singură diferență principială în funcție de victoria fiecăruia dintre candidați. Dacă la Casa Alba va veni Biden, toate discuțiile legate de o armată europeană unică și despre marea suveranitate vor fi date uitării. Dacă în Biroul Oval rămâne Trump, Lumea Veche va continua vertiginos să caute căi de emancipare față de SUA. Numai că nu se știe ce se va întâmpla cu Europa dacă o va apuca pe acest drum.