“Nezavisimaia Gazeta”: Este important să ne amintim trecutul. În România, activitatea memorială de război este blocată de autorități

Cotidianul ”Nezavisimaia Gazeta” a publicat un articol despre recenta Conferință Internațională de la București, dedicata celei de–a 75-a aniversări a Victoriei asupra Germaniei Fasciste și celei de-a 75-a aniversări a înființării ONU. Autorii sunt participanții la Conferință, Ivan AGATII, șeful reprezentanței Ministerului Rus al Apărării în România, consilierul Ambasadei FR din București și dr.Vladimir VINOKUROV, profesor la Catedra pentru diplomație și serviciu consular a Academiei Diplomatice a MAE al Rusiei.

Ivan Agati, șeful reprezentanței Ministerului rus al Apărării în România, consilierul Ambasadei FR din București/ Foto: Vești din Rusia

Dr.Vladimir Vinokurov, profesor la Catedra pentru diplomație și serviciu consular a Academiei Diplomatice a MAE al Rusiei/ Foto: Vești din Rusia

Anul acesta, celor două aniversări le sunt dedicate conferințe și mese rotunde, care se desfășoară în multe țări. În același timp, organizatorii acestor evenimente s-au confruntat cu o serie de probleme dificile – de la pandemia de coronavirus la o deteriorare accentuată a mediului relațiilor internaționale, în general. Un astfel de  eveniment – Conferința Științifică Internațională “75 de ani de la Victoria coaliției anti-hitleriste și înființarea ONU: lecții de istorie și provocări în prezent” – a avut loc la 6 octombrie, la București, cu sprijinul Ambasadei Rusiei în România.

Unul dintre moderatorii Conferinței a fost cunoscutul diplomat și cercetător român Vasile Buga (Asociația pentru Studii Geopolitice și Strategice ”G. Brătianu”). În raportul său “Nevoia de adevăr în reflectarea istoriei”, el și-a prezentat viziunea asupra unei abordări obiective a evenimentelor istorice menționate.

Participanții la Conferință au ascultat comunicările invitaților speciali: directorul științific al Institutului pentru probleme de globalizare, Mihail Deliaghin – «Are nevoie lumea de o „nouă Yalta”?» și profesorul Catedrei pentru diplomație și serviciu consular a Academiei Diplomatice a MAE Rus, Vladimir Vinokurov – “Lecțiile celui de-al Doilea Război Mondial și ale Războiului Rece și perspectivele pentru formarea unei lumi multipolare”.

Directorul Centrului European pentru Analize Geopolitice din Varșovia, M. Piskorski (“Revizuirea istoriei celui de-al Doilea Război Mondial ca o cale spre distrugerea sistemului de relații internaționale”) și șeful Institutului Moștenirii Militare Y. Trakșealis din Lituania (“Cartea de memorie a Europei”) au participat la discuție de la distanță, prin mijloace video.

În timpul lucrărilor Conferinței de la București/ Foto: Vești din Rusia

Tonul discuției a fost dat de mesajul video, de la Moscova, al ambasadorului rus în România, Valeri Kuzmin, care a reamintit că Uniunea Sovietică, repurtând victoria asupra Germaniei, a adus o contribuție decisivă la izbăvirea popoarelor lumii de fascism. El a criticat aspru încercările de a denatura istoria celui de-al Doilea Război Mondial și de a șterge pagina eroică din istoria poporului sovietic. Rezultatele îngrozitoare ale celui mai sângeros război din secolul al XX-lea, care au adus civilizația în pragul distrugerii, au făcut ca forțele viabile ale acesteia să devină mai active. Acest lucru este dovedit de crearea ONU, de actele proceselor de la Nürnberg și de la Tokyo, care au condamnat fascismul, precum și de mișcarea largă antimilitaristă care a contribuit la adoptarea pactelor internaționale privind interzicerea producerii, proliferării și utilizării armelor de distrugere în masă.

Ambasadorul a numit cea mai importantă lecție faptul că nu există nicio alternativă la unirea eforturilor marilor puteri, pentru a obține victoria asupra răului absolut. Rusia se pronunță pentru păstrarea rolului central al ONU, dezvoltarea unui dialog multilateral, egal și reciproc respectuos, cu scopul de a depăși profunda criză militară, politică și economică cu care se confruntă umanitatea, pe fondul pandemiei de Covid-19. Conducerea rusă a propus o serie de inițiative concrete: de la convocarea unui summit al celor cinci puteri nucleare – fondatoare ONU – la dezvoltarea unor norme internaționale de comportament în domeniul securității cibernetice și prevenirea militarizării spațiului cosmic, de la ideea unei reuniuni cu privire la programul nuclear iranian la ridicarea sancțiunilor unilaterale care limitează combaterea coronavirusului.

Lucrările Conferinței au confirmat faptul că atunci când forța diplomației nu este suficientă pentru soluționarea conflictelor armate, intră în joc diplomația forței, adică implicarea personalului militar. Unul dintre rezultatele inevitabile ale unei astfel de evoluții a evenimentelor este apariția mormintelor soldaților căzuți. În acest sens, România nu face excepție.

Despre mormintele militare rusești din România

Problemele controlului asupra stării mormintelor militare rusești în străinătate sunt puse în sarcina reprezentanțelor Ministerului Apărării în diferite țări străine.

Principalele activități ale reprezentanțelor sunt:

– înregistrarea și certificarea înmormântărilor;

– stabilirea numelor și a ceea ce s-a  personalului militar;

– să lucreze cu adresările și solicitările cetățenilor și organizațiilor, precum și acordarea asistenței pentru rudele ostașilor căzuți, în vederea vizitării locurilor de înhumare;

– căutarea de noi locuri de înhumare pe teritoriul țării-gazdă;

– monitorizarea stării mormintelor;

– eternizarea memoriei militarilor căzuți prin amenajarea și repararea mormintelor;

– participarea la evenimente solemne de comemorare, organizate la locurile de înmormântare.

În România, o astfel de reprezentanță a fost deschisă la 10 octombrie 2009. Astăzi, în registrele sale figurează 207 morminte militare rusești, aflate pe teritoriul României. Dintre acestea, 35 – din timpul războaielor ruso-turce și al Primului Război Mondial și 172 – din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În prezent, misiunea a finalizat, practic, procesul de identificare a datelor personale ale ostașilor sovietici. Conform documentelor primare de arhivă publicate pe portalul de internet “Memoria Poporului”, în România au căzut, au dispărut și au fost înmormântați 77.688 de ostași sovietici.

Dintre ostașii identificați cu numele lor, se pot distinge următoarele categorii:

1) Pierderi irecuperabile ale Armatei Roșii, din aprilie 1944 până la 9 mai 1945 – 63 692 persoane (inclusiv cei care au murit în cursul ostilităților și cei care au murit din cauza rănilor, în spitale – 56 161 militari și cei dispăruți – 7531 persoane).

2) cetățenii sovietici care au murit în urma bolilor și  a privațiunilor, în lagărele de prizonieri militari românești și germane de pe teritoriul României (personal militar – 10 598 persoane; civili – 13 persoane).

3) militarii care au murit în timpul exercitării serviciului, din iunie 1945 până în iulie 1958 – 1.743 de persoane.

4) membri ai familiilor personalului militar, care au murit și au fost înhumați în România – 194 de persoane, inclusiv 152 de copii (peste 100 dintre ei au fost înmormântați la Cimitirul Militar din Sighetul Marmației, jud. Maramureș; aceștia au fost copii care își urmau părinții-repatriați din lagărele de concentrare din Austria și care au murit în drum spre casă).

Numărul total al cetățenilor sovietici căzuți, morți și înhumați pe teritoriul României este, în prezent, de 70.157 de persoane (cu excepția celor dispăruți). În cursul lucrului cu documente din arhivele rusești și românești, personalul reprezentanței a reușit să stabilească locurile de înmormântare ale tuturor ostașilor sovietici căzuți care fuseseră înhumați, anterior, anonim.

Pe plăcile comemorative cu nume, ale mormintelor individuale și comune, este eternizată memoria a 23.328 de ostași căzuți, sau 33,25% din numărul total al celor care și-au pierdut viața.

Despre mormintele militare românești din Rusia

Pe teritoriul Rusiei, mormintele ostașilor români care au căzut în Primul și în cel de-al Doilea Război Mondial se află la Moscova, în regiunile Astrahan, Ivanovo, Kirov, Iaroslavl, Nijni Novgorod, Orenburg și Cheliabinsk, precum și în ținutul Krasnodar, republicile Ciuvașia și Tatarstan. România continuă să amenajeze cimitirul la Apșeronsk, ținutul Krasnodar.

Partea română, cu ajutorul “Asociației Memoriale de Război”, caută și reînhumează ostașii români căzuți. În anii 2015-2017, la Cimitirul Militar românesc de lângă satul Rossoșki (Regiunea Volgograd, fost Stalingrad) au fost reînhumați peste 1.200 de militari români care au căzut în timpul bătăliei de la Stalingrad.

Monitorizarea stării locurilor de veci

În munca lor, angajații reprezentanței ruse în România încearcă să îndeplinească preceptul mareșalului Rokossovski: “Nu poți învăța să-i iubești pe cei vii dacă nu știi cum să păstrezi memoria morților”. Însă în procesul de implementare a acestui dicton, reprezentanța se confruntă cu dificultăți cauzate, în primul rând, de birocratizarea interacțiunii cu organismul autorizat al Ministerului Apărării Naționale al României – Oficiul Național pentru Cinstirea Eroilor.

În cadrul comunicării dintre angajații reprezentanței și cetățenii României, avem de-a face cu o atitudine respectuoasă și prietenoasă față de activitățile pe care le desfășurăm. Localnicii ne acordă toată asistența posibilă în căutarea și stabilirea locurilor de înmormântare a militarilor sovietici, adesea, pe cheltuiala lor proprie și întrețin starea generală bună a mormintelor militare sovietice.

Organismele oficiale de stat din România mențin o atitudine pronunțat neutră față de mormintele militare sovietice, fără a trece cu niciun pas dincolo de prevederile acordului interstatal. De la începutul anului 2018, Oficiul Național se eschivează de la propunerile misiunii noastre de a organiza întâlniri de lucru și ne recomandă realizarea contactelor exclusiv prin canale diplomatice. Refuzul nejustificat de a participa la ședințe de lucru și consfătuiri are un impact extrem de negativ asupra organizării muncii militare comemorative în România și întârzie luarea deciziilor.

O altă problemă este legată de instalarea semnelor comemorative temporare în locurile recent descoperite ale înhumărilor primare a soldaților sovietici căzuți. Oficiul Național refuză ca reprezentanța rusă să instaleze astfel de semne, afirmând că, între 1947-1949, toți ostașii sovietici căzuți au fost reînhumați în mormintele militare existente și fără a prezenta vreun document justificativ.

Drept urmare, căutarea și exhumarea rămășițelor ostașilor români, reînhumarea lor și amenajarea de noi locuri de înmormântare românești sunt blocate de partea rusă, până când partea română va fi pregătită pentru acțiuni practice, permițând părții ruse să desfășoare activități similare în România.

Lucrările de căutare, exhumare și reînhumare a rămășițelor ostașilor căzuți, din ambele părți, rămân acum blocate. Autoritățile române nu fac niciun demers în acest sens, ceea ce este regretabil.

Drept concluzie

Pentru un dialog interstatal, este necesar să se consolideze punțile de înțelegere reciprocă dintre țări și popoare. Acest lucru este deosebit de important într-o sferă atât de delicată, precum păstrarea memoriei compatrioților tăi, înmormântați pe teritoriul statelor străine.

Rezultatele Conferinței care a avut loc la București au confirmat faptul că acest lucru este posibil în practica relațiilor bilaterale dintre Rusia și România. De aproape un secol și jumătate, relațiile ruso-române au trecut prin încercări serioase. În istorie, s-a întâmplat ca Rusia și România să se afle chiar “pe părțile opuse ale baricadelor”, iar în secolul al XX-lea au trebuit să-și restabilească legăturile diplomatice de două ori. În mare parte datorită generozității URSS, Transilvania s-a întors în componența România. Țările noastre au trecut prin perioadele de intensă cooperare politico-militară din anii postbelici și de răcire a lor, din ultimii ani. Cu toate acestea, soarta nu ne-a despărțit: suntem obligați să restabilim, împreună, ceea ce a fost pierdut.

Există o bază solidă pentru acest lucru. Rușii și românii sunt apropiați prin cultura, modul de viață, mentalitatea și comunitatea confesională a majorității populației. Popoarele noastre își vor aminti pentru totdeauna victoriile și pierderile noastre comune pe câmpurile de luptă ale celor două războaie mondiale și din timpul eliberării Balcanilor.

Există, de asemenea, premise politice serioase pentru cooperarea dintre țările noastre. Este în interesul Moscovei și al Bucureștiului să se creeze un sistem fiabil de securitate europeană, o cooperare eficientă în cadrul mecanismelor regionale și, desigur, să se consolideze stabilitatea și pacea în Balcani. Este din ce în ce mai importantă, pentru ambele țări, combaterea terorismului internațional și a criminalității transfrontaliere. S-a dezvoltat un mecanism de consultări bilaterale între Rusia și România, contactele de pe forumurile internaționale – în special, la ONU și OSCE – precum și prin canale diplomatice dovedindu-și eficacitatea.

Tradițiile clădite de predecesorii noștri și bagajul acumulat ne permit să privim cu încredere spre viitor și să ne propunem sarcini și mai serioase, în interesul consolidării legăturilor ruso-române. Și în acest sens, Conferința Științifică Internațională “75 de ani de la Victoria coaliției anti-hitleriste și înființarea ONU: lecții de istorie și provocări în prezent”, desfășurată în luna octombrie la București, a avut un cuvânt greu de spus.

                                                                                                                                                                                                        (”Nezavisimaia Gazeta”)