de Valentin Vasilescu

Este dificil de spus care au fost intențiile celor care au provocat conflictul din Nagornîi Karabah. În orice caz, și fără a anticipa ceea ce se va întâmpla, populațiile locale sunt deja învinșii, iar Statele Unite învingătorii.

În pandemia Covid-19 mor, cu preponderență, oameni mai în vârstă, ca urmare a complicațiilor apărute la bolile pre-existente. Spre deosebire de Covid-19, în război mor oameni tineri, în fața cărora viața abia acum începea să le ofere multiple perspective. Circa 8-10.000 de tineri azeri și armeni, cu vârsta medie de 18-20 de ani, au murit deja în luptele din Nagornîi Karabah.

Ostași azeri/ Foto: Voltairenet.org

După generalul Carl von Clausewitz, părintele științei militare, războiul este dezvoltarea unui conflict prin mijloace militare, după ce mijloacele diplomatice, de influență și sistemul de alianțe au eșuat. Singura carte pe care a mizat premierul Nikol Pașinian, încă din 2018, a fost declanșarea procesului de aderare la NATO, sub iluzia că astfel Armenia va fi mai bine protejată, decât dacă ar rămâne sub umbrela Moscovei. Numai că, odată cu invazia azeră, toate solicitările de sprijin ale Erevanului la NATO și la SUA nu au avut și nu vor avea niciodată, nicio finalitate. Ce servicii crede Pașinian că a făcut Armenia, ca să primească ajutorul dorit, din partea Washingtonului? Sau ce dorea NATO de la o armată armeană ca și inexistentă? E vorba de transferul militarilor SUA, în bazele militare armene din Nagornîi Karabah.

În schimb, SUA are obligații mari față de Azerbaidjan. Președintele Ilham Aliyev a riscat enorm, încălcînd toată legislația internațională și făcând eforturi de durată pentru a intra în grațiile Washingtonului. Thierry Meyssan a vorbit pe larg despre zborurile cu arme ale companiei de stat azere ”Silk Way Airlines”, având statut diplomatic și End-User (certificat al destinației finale) false, emise de autoritățile din Azerbaidjan, mărfurile fiind comandate de CIA și Pentagon. O mare parte din aceste arme au fost descoperite la teroriștii ISIS și Al Qaeda în Irak și Siria. Cu aceste arme au fost uciși chiar și militari ruși, în operațiunea din Siria [1]. Mai crede cineva că Nikol Pașinian nu cunoștea aceste informații?

Premierul Nikol Pașinian, în mijlocul militarilor armeni/ Foto: Voltairenet.org

În articolul anterior [2] am prezentat derularea acțiunilor militare de pe frontul din Nagornîi Karabah, precizând că dronele de atac au produs pierderi importante în rândul blindatelor, pieselor de artilerie, a radarelor și a rachetelor anti-aeriene, fapt ce a permis blindatelor azere să străpungă liniile de apărare armene. Am menționat faptul că antidotul pentru echipamentul electrono-optic de pe drone există și că a fost refuzat de Armenia. Pe motiv că este fabricat de Rusia, țară cu care guvernul lui Nikol Pașinian, pus de George Soros, dorește să rupă orice legătură.

În același material, am remarcat un element important și anume că ritmul de ofensivă al armatei azere este unul redus, întrucât Azerbaidjanul nu se grăbește – motivul fiind acela că situația internațională a fost și este favorabilă ofensivei azere. Și va rămâne favorabilă și în viitorul apropiat, opinia publică internațională fiind preocupată de cu totul ale probleme. Ceea ce permite dezvoltarea în continuare a ofensivei azere, până la ocuparea totală a regiunii Nagornîi Karabah și nu numai.

Trebuie subliniat că bazele militare din Nagornîi Karabah au aparținut până acum doar Armeniei. Cu toate acestea, nici măcar acum, guvernul de la Erevan nu a recunoscut Nagornîi Karabah ca parte a Armeniei. Atunci, pentru ce solicită sprijin internațional Nikol Pașinian, în legătură cu Nagornîi Karabah?

Baza americană din Deveselu, România/ Foto: Voltairenet.org

Cel mai important lucru de reținut este că cucerirea bazelor militare ale enclavei Nagornîi Karabah, de către azeri, înseamnă de fapt punerea lor la dispoziția Turciei și implicit a NATO și SUA. Regimul acestor baze militare americane ar fi la fel ca și cel al bazei de la Deveselu, în care militarii români păzesc gardurile, la exterior. Nici un român n-are voie să intre în perimetrul bazei. Din acest punct de vedere, al obedienței totale față de Washington, Armenia nu se compară cu Azerbaidjanul și România. Mai cred și că orice altă soluție venită din altă direcție era refuzată de ambele părți, pentru că așa fuseseră făcute jocurile la Washington.

Și atunci, apar câteva întrebări legitime:

  1. Cine răspunde pentru viețile tinerilor care au murit degeaba în Nagornîi Karabah?
  2. Pentru ce a fost nevoie să moară atâția oameni, ca să legitimeze o soluție dinainte stabilită, pe alt continent ?

Un posibil răspuns ar fi : imbecilitatea, obediența conducătorilor politici ai ambelor țări și dorința lor de a se menține la putere, cu orice preț.

  • “Armament de mii de milioane de dolari utilizat împotriva Siriei”, de Thierry Meyssan, Traduction Light Journalist, Reţeaua Voltaire, 23 iulie 2017. « L’opération „Timber Sycamore” continue », Réseau Voltaire, 12 décembre 2018.
  • “Operațiuni militare în Nagorno-Karabakh și posibile evoluții viitoare”, de Valentin Vasilescu, Reţeaua Voltaire, 20 octombrie 2020.