Corneliu Vlad: Marele proiect eurasiatic al Rusiei

Corneliu VLAD

Proiectul eurasiatic al Rusiei, care transpune în politică activă ideile gânditorilor ruși din anii ’20 al secolului trecut, se concretizează și progresează stăruitor și tenace, din aproape în aproape, cu sinuozități care trebuie să țină seama de capricioasele mutații geopolitice regionale și globale. Motivația vastului proiect nu este străină de voința Moscovei de a recâștiga locul preeminent deținut în lume de această superputere politică și militară, în contextul revenirii sale ca actor mondial de prim rang după dezmembrarea URSS, dar și în funcție de cursul pronunțat spre unilateralism și protecționism pe care s-au angajat Statele Unite, indiferent de Administrația aflată la Casă Albă.

Recent, ministrul de Externe Serghei Lavrov a reamintit, într-un interviu pentru ziarul “Trud”, eurasianismul ca o direcție prioritară ambițioasă a politicii externe ruse. Subiect pus de obicei în corelație mai ales cu dinamica raporturilor Rusiei cu China și cu alte state din Asia-Pacific. De data aceasta, șeful diplomației ruse a evocat demersurile eurasianiste ale țării sale cu referire la relațiile dintre Moscova și Uniunea Europeană, blocate în acest moment de sancțiunile reciproce instituite de cele două părți în contactele dintre ele. Ministrul rus a remarcat procesul de reflecție declanșat de noua echipa comunitară de la Bruxelles pe tema “avantajelor și inconvenientelor abordării actuale a relațiilor cu Rusia” de către UE și a apreciat eforturile de “întărire a propriei autonomii strategice în afacerile internaționale” a Europei Unite, inițiate de președintele Comisiei Europene, Charles Michel. În această ordine de idei, ministrul Lavrov a declarat: “Noi considerăm UE ca un participant potențial la formarea Marelui Parteneriat eurasiatic avansat de președintele Vladimir Putin”.

Ideea acestui Parteneriat, care nu înseamnă “refacerea Uniunii Sovietice sub o altă formă”, cum a ținut să precizeze liderul de la Kremlin de la bun început, vizează crearea unui “cadru de unificare puternică, supranațională, capabil să devină unul din polii lumii contemporane”. Proiect care a dobândit o formă instituționalizată mai întâi prin Comunitatea Economică Eurasiatică, începând din 2000, alcătuită din Rusia, Kazahstan și Belarus, iar apoi, din 2013, prin Uniunea Economică Eurasiatică (UEEA), în care au intrat ulterior și alte state postsovietice din Europa și Asia. Este semnificativ faptul că, în timp ce Ucraina a fost mereu reticentă la proiectele eurasiatice ale Rusiei, Belarusul s-a numărat întotdeauna printre promotorii dintâi ai acestor inițiative ale Moscovei, pronunțându-se nu numai pentru formate economice și vamale, ci și pentru o “uniune politică, umanitară și militară”.

Proiectul eurasianist al Rusiei avea să câștige în amplitudine geopolitică și în diferite domenii concrete pe măsură ce relațiile ruso-chineze au devenit tot mai complexe și mai cuprinzătoare. În 2016, președintele Putin a propus crearea unui Mare Parteneriat eurasiatic, care să reunească statele din UEEA, Organizația de Cooperare de la Shanghai și ASEAN. Iar în 2019, liderul de la Kremlin s-a pronunțat pentru extinderea Parteneriatului, declarând: “ Cu partenerii noștri de integrare, vom continua să creăm piețe comune, să întărim legăturile economice ale UEEA și este necesar să punem în aplicare deciziile déjà acceptate privind inițiativa chineză O Centură, Un Drum, ca o tranziție către Marele Parteneriat eurasiatic”. Iar ministrul Lavrov extindea sfera de cuprindere a proiectului Moscovei, când declara, tot în 2019: “Cooperarea între UEEA și UE ar putea oferi baza economică a aderării membrilor UE la acest Parteneriat”. Joncțiunea potențialului acestor două piețe regionale importante și armonizarea regimurilor lor de comerț și investiții – adăuga el – va favoriza întărirea tuturor actorilor comerțului mondial și, ceea ce este foarte important, va permite evitarea în viitor a situației care plasează vecinii noștri comuni în față unei alegeri primitive: fie cu UE, fie cu Rusia”.

În viziunea Moscovei, Uniunea Economică Eurasiatică ar putea constitui o baza solidă pentru edificarea unui spațiu al păcii și stabilității de la Lisabona la Jakarta.