Căpitanul navei ”Rhosus”: De ce a explodat azotatul de amoniu în portul Beirut?

Fostul căpitan al navei ”Rhosus”, care a transportat încărcătura de azotat de amoniu ce a sărit în aer în portul Beirut, la 4 august, Boris Prokoșev, a explicat pentru RBK condițiile de păstrare a mărfii și a declarat că pentru detonarea substanței este nevoie de o intervenție din exterior.

Prokoșev a spus că substanța nu putea exploda de la sine. ”A fost o cauză exterioară. Poate o scânteie, poate o incendiere, poate un dispozitiv exploziv. A fost un detonator din exterior”, a explicat interlocutorul publicației RBK. Întrebat dacă azotat de amoniu și-ar fi putut pierde proprietățile după aproape șase ani scurși din momentul confiscării lui de autoritățile libaneze, Prokoșev a afirmat că marfa a fost păstrată în ambalaje ermetice, în care nu intra apă sau aer.

”Problema este că azotatul este pus în doi saci – unul ermetic, din polietilenă, băgat în alt sac, din polipropilenă sau așa ceva, unul dens, de plastic”, a detaliat fostul căpitan. ”Apa și aerul nu pătrundeau înăuntru. Fiecare sac cântărea o tonă și erau 2750 de astfel de saci”, a adăugat el.

Nava cargou ”Rhosus” a plecat din portul georgian Batumi spre Mozambic în 2013. Pe drum, căpitanul a decis să intre în portul Beirut, dar, după sosire, autoritățile locale au verificat vasul și l-au reținut, după care au confiscat încărcătura de azotat de amoniu. După arestarea navei, o parte din echipaj s-a putut întoarce acasă, iar alta, inclusiv căpitanul, mecanicul șef, al treilea mecanic și boțmanul – au rămas la bord.

Prokoșev a precizat că autoritățile nu au permis echipajului rămas să părăsească țara. ”Am făcut grevă, toți doreau să se întoarcă acasă. Dar guvernul libanez nu ne-a permis să plecăm din țară, pentru că ne-au pus să supraveghem marfa, să avem grijă de navă, pe gratis. Pe navă însă era subtanță explozivă. Patronul nu plătea și nici libanezii nu au vrut să ne plătească. Trăiam pe vas și, vrând, nevrând, aveam grijă de el. Dacă se scufunda, ne duceam și noi la fund odată cu el”, a relatat fostul căpitan.

Produse și alte lucruri necesare erau aduse celor de pe navă de un agent libanez, angajat de patronul vasului, care se presupune că ar fi rusul Igor Greciușkin, stabilit acum în Cipru. În opinia lui Prokoșev, Greciușkin ”a abandonat nava”, dar a fost obligat să întrețină echipajul.

Marinarilor li s-a interzis că părăsească teritoriul portului. Ulterior, ”Rhosus” a fost tractat într-o altă zonă a radei portuale, ceea ce a făcut și mai problematică părăsirea navei. ”Am organizat o grevă foamei pentru a ne lăsa să plecăm acasă. Ne-am dus în port și o zi întreagă am mers purtând pancarde, am stat în fața administrației, iar noaptea ne-am întors pe vas – trebuia să dormim undeva. A doua zi am vrut să continuăm. Am chemat barca cu motor, dar ni s-a spus: ”Șeful portului ne-a interzis să vă luăm”. Probabil, pentru a face greva foamei pe navă, unde nu ne vedea nimeni. Nu are sens să faci o grevă foamei pe vas, poate doar să mori. Nu a mai venit nici o barcă după noi și nu am mai ajuns în port”, a continuat fostul căpitan.

Marinarii au reușit să se întoarcă acasă după aproape un an. În acest scop, ei au vândut o parte din carburant și, cu banii câștigați au angajat un avocat care a dat în judecată guvernul Libanului pentru sechestrarea ilegată a unei părți din echipaj. Trei luni mai târziu, instanța a decis ca marinarii să fie trimiși acasă.

Prokoșev a precizat că încărcătura a fost descărcată de pe vas după plecarea lor. El a mai declarat că, în legătură cu explozia, nu au fost sunați de reprezentanți ai autorităților libaneze. În schimb, căpitanul a fost contactat de Procuratura de transport din Novorossiisk. Prokoșev a crezut că este vorba despre salariile pentru cursă, pe care echipajul nu le-a primit. Când el a sunat la procuratură, i s-a promis că îl vor contacta mai târziu.

Potrivit calculelor căpitanului, în total marinarii ar trebui să primească peste 200.000 de dolari. Din ei, 60.000 este salariul lui Prokoșev. De asemenea, ar mai trebui să încaseze încă 20.000 de dolari penalități pentru reținerea marinarilor la bordul navei în Beirut. ”Nimeni nu ne-a dat un cent. Am avut un salariu de 3000 de dolari pe lună. La început aveam doi asistenți: asistentul șef și al doilea. După o lună și jumătate i-au trimis acasă și am rămas singur, iar toată munca mi-a revenit mie”, a spus interlocutorul publicației RBK.

Explozia din portul Beirut a avut loc în seara zilei de 4 august, pe teritoriul depozitului. Peste 150 de oameni au murit, peste 5 000 au fost răniți.

Cea mai probabilă cauză a detonării sunt considerate lucrări de sudură, care erau efectuate la acea vreme, deși președintele libanez Michel Aoun a declarat că nu exclude o intervenție din exterior, în special, o lovitură cu bombă sau rachetă.