Directorul Institutului ”E.Primakov”: SUA caută un pretext să nu prelungească START-3

Discuția telefonică purtată săptămâna trecută de președintele Rusiei și cel al Statelor Unite, Vladimir Putin și Donald Trump, nu putea să nu trezească dorința de a afla care a fost, de fapt, adevăratul sens al acelei convorbiri? În comunicate s-a precizat că a fost abordată și lupta împotriva coronavirusului și probleme vizând controlul armelor și dorința de a influența China cu ajutorul Rusiei, pentru a o așeza la masa tratativelor pe tema dezarmării. Subiectul este dezbătut de corespondentul Interfax cu directorul Institutul pentru Economie Mondială și Relații Internaționale ”E.Primakov”, Fiodor Voitolovski, membru corespondent al Academiei de Științe a Rusiei.

Mai rămâne o singură speranță: rațiunea militarilor!

– Greu de crezut că, înainte cu trei luni de alegeri, Trump își va modifica brusc politica de diluare a tuturor acordurilor. Totuși, judecând după tonalitatea comunicatelor legate de convorbirea telefonică, această chestiune a fost abordată, ba chiar într-un mod destul de serios. Rămâne tot mai puțin timp pentru prelungirea START-3, iar ce decizie s-a luat, la Washington, în acest sens, nu este clar nici până acum. De aceea, încerci să ghicești despre ce au vorbit președinții, mai precis ce ar fi putut conveni sau nu.

Fiodor Voitolovski: – Da, din păcate este tot mai puțin timp pentru prelungirea Tratatului START-3, iar ceea ce s-a decis la Washington este neclar și în prezent. De-a lungul ultimilor ani, Rusia s-a pronunțat în mod consecvent pentru prelungirea Tratatului. În același timp, Moscova dă dovadă de destulă flexibilitate în privința condițiilor în care ar fi prelungit documentul – despre asta au vorbit public, în repetate rânduri, oficialii ruși.

Dacă, acum doi ani, încă existau motive să credem că la Washington rațiunea va domina în chestiunea prelungirii, astăzi, asemenea speranțe scad tot mai mult. Deși ambele părți au nevoie de tratat – nu este vorba doar despre plafoanele cantitative convenite pentru focoase și purtători, mai sunt și mecanismele de verificare care chiar funcționează – schimburi de informații și inspecții reciproce ale obiectelor. Vorbim despre măsuri reale de încredere și un real schimb de cunoștințe despre potențialul strategic ofensiv al unuia și al celuilalt. Fără Tratat, nu va mai fi nimic din toate astea.

Se pare, însă, că foarte mulți, la Washington, sunt interesați să găsească un pretext pentru decizia de a nu prelungi START-3.
Tratativele ruso-americane de la Viena privind stabilitatea strategică și controlul armelor au adus, deocamdată, rezultate deosebit de limitate. S-au adoptat decizii privind înființarea a trei grupe de experți – pentru securitate în cosmos, pentru probleme doctrinale și încă una – pe probleme de transparență și verificare. Ceea ce este bine. Toate aceste probleme au nevoie de dialog.

Dar, în privința prelungirii START-3, nu s-a înregistrat vreun progres și aceasta nu este deloc din cauza poziției Moscovei – din partea noastră a fost și rămână totală claritate. Dar chiar și cei mai mari optimiști din cercurile noastre diplomatice și de experți au început să vorbească deschis că, se pare, va trebui să învățăm să trăim fără un acord cheie în domeniul controlului armelor. În această situație, atât Rusia, cât și SUA trebuie să se bazeze doar pe rațiunea militarilor, de ambele părți.

Dar acest lucru va avea loc în condiții cu totul noi, în condițiile unei noi escaladări a dezvoltării tehnologice a armamentului și a tehnicii de luptă, inclusiv a armelor nucleare și a mijloacelor de transport a acestora, în condițiile în care SUA au planificat un amplu program de modernizare a potențialului lor nuclear, inclusiv strategic. Și atunci, din nou, la fel ca în urmă cu 40 de ani, ar putea reveni – de fapt, deja revine, cu toată acuitatea politică și militară – problema rachetelor cu rază medie (intermediară) de acțiune cu staționare la sol! Dar nu numai în Europa, ci și în Asia Pacifică. Mă îndoiesc că se va putea trăi ușor fără un Tratat în domeniul armelor strategice ofensive, fără măsurile de încredere, fără transparența cu care ambele părți s-au obișnuit deja de-a lungul deceniilor de schimbare a acordurilor în această sferă și a dialogului permanent. Poate convorbirea celor doi președinți va deveni încă un pas în direcția corectă. Aș vrea să cred asta. Dar motivele de optimism sunt, deocamdată, prea puține.

Cred că mai există un factor substanțial care ar putea determina Washingtonul să intensifice dialogul cu Moscova în privința prelungirii START-3, a stabilității strategice și a controlului armelor în ansamblul lor. Pragmaticii din rândul diplomaților, militarilor și experților militari nu pot să nu înțeleagă faptul că, dacă Tratatul nu va fi prelungit cu cinci ani, Rusia nu va avea motive și justificări reale pentru a continua dialogul cu SUA pentru următorul tratat sau pe alte probleme. În orice caz, o perioadă – un an, doi sau trei, poate chiar mai mult.

START-3 – nu este un atu în alegeri!

– Această mare disponibilitate a administrației Trump de a dezbate cu conducerea Rusiei problema securității internaționale, inclusiv prelungirea START-3, nu este doar un joc înaintea alegerilor?

Fiodor Voitolovski: – Nu cred. Problemele legate de relații internaționale și de securitate sunt periferice pentru campaniile prezidențiale din SUA. Sunt prea puțin interesante pentru cea mai mare parte dintre alegători, mai ales acum, în condițiile menținerii, în multe state, a unui nivel ridicat de risc epidemiologic legat de Covid-19 și a gravelor consecințe socio-economice ale pandemiei. Esențial este ce se va întâmpla cu economia. Pe alegătorul american îl interesează situația de pe piața muncii, nivelul veniturilor, impozitele, cheltuielile, creditele și datoriile, ce se va întâmpla cu investițiile. Aici atuuri pot exista fie la Trump însuși, chiar dacă, pentru redresarea economiei, este tot mai puțin timp, fie la opozanții lui. Pentru relansarea economiei, administrația Trump a pompat sume fără precedent de mari. Parțial, acest lucru a adus rezultate, dar, ce va fi mai departe, este o întrebare fără răspuns. În această privință, chiar dezvoltarea relațiilor cu China, în special în sfera economică și comercială, poate fi de interes pentru alegător. Dar nu și soarta START-3, încheiat încă de Barack Obama. Aici, Trump câștigă prea puțin înaintea alegerilor, dar nici nu pierde.

– Și, atunci, ce înseamnă intensificarea dialogului privind dezarmarea? Încercarea lui Trump de a împinge ”leagănul” americano-chinez în direcția noastră și de a propune să urcăm? Poate fi China atrasă în aceste negocieri?

Fiodor Voitolovski: – În privința limitării și reducerii armelor strategice ofensive, nu. Nu poate. Pur și simplu, nu îi trebuie, nu este în interesul Chinei să-și creeze restricții pentru dezvoltare și să participe la procese ce se derulează între Rusia și SUA și evoluează deja de mulți ani. Forțele strategice nucleare ale Chinei sunt incompatibile, de zece ori mai mici decât ale Rusiei sau ale SUA. Nu este în avantajul Beijingului să participe la vreun mecanism de control al armelor, mai ales la unul inițiat de SUA sau de Rusia – jucători, prin definiție, mai puternici.

Iar acest lucru este foarte bine înțeles la Washington – cu atât mai cinice au fost toate aceste mutări propagandistice ale reprezentantului special al SUA pentru controlul armelor, Marshall Billingslea, cu apeluri lansate Chinei, de a lua parte la negocierile de la Viena. De aceea, toate declarațiile americane legate de faptul că trebuie implicată China în ”noul tratat”, care va fi după START-3 sau în locul lui, sunt fie propagandă pură, fie reflectă o singură dorință – ca sub acest pretext să distrugă dialogul cu Rusia în domeniul controlului armelor strategice ofensive și, concret, prelungirea START-3.