Corneliu Vlad: Covid, o pandemie și a întrebărilor

Corneliu VLAD

Scenariile despre lumea post-Covid se rostogolesc, și ele, pe un teren controversat, căci, după prezicerile apocaliptice ale unora, stigmatul Covid va marca omenirea pentru totdeauna. Oricum, despre o lume fără pandemii nu vorbește, cel puțin deocamdată, nimeni. Simptomatic, nu?

Geopolitologii se grăbesc și ei să se pronunțe, dar și proiecțiile lor populează o plajă întinsă pe întreg imaginarul posibil, de la o lume în paradigma de acum dar și cu relele ei actuale accentuate, până la o lume în sfârșit a conlucrării împotriva unor redutabili inamici comuni. Experții ruși sunt înclinați să fie mai riguroși în aprecieri. Andrei Kortunov, directorul general al Consiliului rus pentru probleme internaționale, pornește de la constatarea că agenda globală a clipei se dezintegrează rapid, ceea ce deschide o perioada de instabilitate, labilitate și nesiguranță crescânde și care va dura. O asemenea situație va trebui gestionată, ceea ce, consideră el, va impune marilor puteri și puterilor emergente un rol sporit în viața internațională, dar – crede prof. Kortunov – și un rol diferențiat. În ce sens?

“Miezul” economic, politic și tehnologic al Vestului va direcționa globalizarea către “periferia globală” iar mecanismele de transmisie vor fi statele “semi-periferiale” ca Brazilia, China, India, Rusia etc. Aceste mari țări vor fi tot mai active în sinergiile mondiale , căci lumea se va polariza mai tranșant între adepții și oponenții globalizării. Ca urmare, vor lua amploare și conflictele de interese între câștigătorii și perdanții globalizării (în cultură, economie, societate), iar de aici instabilitate, crize, volatilitate politică, riscul de confruntări directe între puterile majore, crize interne și regionale, care, pentru a fi gestionate, vor implică recunoașterea și acceptarea conceptului de “sfere de sensibilitate specială” pentru marile puteri (nu “sfere de influență”!). Fapt care va impune crearea unei încrederi sporite între marile puteri.

Tranziția către un nou sistem internațional va fi unul lung și presărat de pericole, mai ales că ONU nu are (încă?) alternativă, iar rolul său în gestionarea problemelor lumii este limitat și de multe ori prea puțin eficient. Cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate pot recurge însă la Consiliu ca la un cadru corespunzător și util pentru inițiative de eficientizare a ONU, deși relațiile dintre marile puteri cu drept de veto traversează acum un moment dificil, prea puțin prielnic conlucrării între ele. Iar în perspectiva, “China va deveni mai puternică, pe seama altora: SUA, UE, Rusia” – consideră prof. Kortunov.

Cum va răspunde Moscova sfidării? În atenția oamenilor politici și experților angajați în dezbatere sunt două opțiuni posibile, remarcă Igor Ivanov, fost ministru de Externe al Rusiei: sporirea puterii militare a țării sau creșterea potențialului științific, modernizarea, inovația, dezvoltarea sistemului educațional. Această a doua opțiune este mai rațională, căci “armele nucleare și alte sisteme de arme nu pot lupta cu Coronavirusul , schimbările climei, migrația necontrolată etc.“, remarcă fostul ministru.

Lumea trebuie să răspundă așadar unor întrebări esențiale, apreciază Serghei Riabkov, vice-ministru rus de Externe. Regionalizare, suveranitate națională sau globalizare? Care e prețul evoluțiilor previzibile? Cum poate fi stăvilită supravegherea electronică tot mai accentuată a populației exercitată de marile supranaționale? Și întrebările pot continua: Vor câștigă teren regimurile autoritariste și dictaturile militaro-sanitare? Se va intra intr-o lume post-liberală? Siguranță sporită sau limitări ale drepturilor omului? Câtă securitate, câtă libertate?

Întrebările sporesc, răspunsurile se lasă așteptate.