Senatorul Aleksei Pușkov: Timpul impresiilor impuse

“Bătălia de astăzi pentru istoria celui de-al Doilea Război Mondial este prea importantă pentru a o lăsa doar pentru istorici.”

“Acuzațiile împotriva Rusiei sunt o parte integrantă a încercărilor de a impune o nouă ordine mondială în care puterile învingătoare vor fi considerate doar SUA și aliații lor apropiați. Adică, asistăm la o dispută cu privire la compoziția lumii moderne și la rolul Rusiei în ea”, a declarat senatorul Aleksei Pușkov într-un interviu acordat revistei “Russkaia Mîsl” (Gândul Rusesc – n.r.). El a vorbit despre fundalul acuzațiilor împotriva URSS, legate de presupusa implicare în dezlănțuirea celui de-al Doilea Război Mondial.

– Aleksei Konstantinovici, în Europa, vina pentru izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial se dă, tot mai des, pe URSS. Unii politicieni au ajuns chiar la enormități – să afirme că URSS este parțial vinovată de Holocaust. Cât de departe pot ajunge aceștia în acuzațiile lor și la ce poate duce aceasta?

– A.Pușkov: – Pot ajunge foarte departe și deja ajung. Recent, într-o publicație germană, a apărut un articolul al ambasadorului polonez, în care el susține că, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Rusia a ocupat Ucraina și Belarus. O teză absurdă, din moment ce Ucraina și Belarus făceau parte din Uniunea Sovietică. Datorită faptului că au făcut mari sacrificii pe altarul victoriei asupra nazismului și pentru contribuția lor la eliberarea Europei, aceste două republici, deși făceau parte din URSS, au primit locuri separate în cadrul ONU. A fost un caz fără precedent.

Desigur, afirmația ambasadorului polonez este dincolo de istorie, dincolo de moralitate și bun simț. Dar, acest lucru nu îi oprește pe politicienii și diplomații polonezi. Cred că se vor liniști doar atunci când vor impune opiniei publice europene ideea că Rusia nu este o putere învingătoare în al Doilea Război Mondial, deși acest lucru rezultă din documentele Conferinței de la Potsdam și din Carta ONU. Aceștia vor să impună ideea că Moscova este responsabilă pentru începerea războiului și, astfel, să priveze Rusia de statutul de țară învingătoare.
În consecință, va urma o întrebare, din partea lor: dacă Rusia are dreptul moral, istoric și politic de a sta cu dreptul de veto în Consiliul de Securitate al ONU? De fapt, aceasta este o săpătură sub statutul juridic internațional al Rusiei.

– Reiese că tocmai acesta este scopul final al atacului asupra istoriei celui de-al Doilea Război Mondial?

A.Pușkov: – Aceasta este o parte integrantă a încercărilor de a impune o nouă ordine mondială, în care numai SUA și aliații săi vor fi considerați puteri învingătoare. Adică, asistăm la o dezbatere despre compoziția lumii moderne și rolul Rusiei în ea. Acest lucru ar trebui luat foarte în serios.

Următoarea fază va fi crearea unei istorii alternative, în care Victoria va fi uitată. Drapelul deasupra Berlinului, pe care l-au arborat soldații noștri, va dispărea din filme și din cărțile istorice. Iar, în conștiința publică va fi inoculată ideea că Rusia ar fi un complice al Germaniei hitleriste în cel de-al Doilea Război Mondial.

Și, documentele care se păstrează în arhive nu vor interesa pe nimeni. Secolul al XXI-lea este o epocă a impresiilor impuse. Oamenii nu merg la arhive pentru a afla adevărul. Ei urmăresc internetul și rețelele sociale, unde punctul de vedere dominant devine și al lor.

– În ceea ce privește arhivele – în prezent, conducerea Rusiei acordă o mare atenție acestei probleme. În țară, au fost desecretizate noi și noi arhive. Dar, după cum ați menționat, un simplu cetățean nu va studia documentele de arhivă. Ce-i de făcut în această situație?

A.Pușkov: – În primul rând, au fost, deja, deschise arhive substanțiale despre ceea ce se întâmpla în Polonia înainte de al Doilea Război Mondial. Vladimir Putin a relatat, personal, despre ce negocieri au avut loc dintre Ministerul de Externe polonez și Germania nazistă. Ambasadorul polonez i-a promis lui Hitler că i se va ridica un monument la Varșovia pentru rezolvarea chestiunii evreiești. Aceste informații au provocat o revoltă enormă în rândul polonezilor, deoarece contravin categoric versiunii războiului în care Polonia se înfățișează ca victimă, deși a fost una dintre acele puteri care au jucat un rol în dezlănțuirea războiului. Polonia a flirtat cu Hitler, a căutat, cu orice preț, să se fie aliată cu acesta, a obținut o parte din Cehoslovacia în timpul împărțirii acesteia după Acordul de la München.

În al doilea rând, cred că vom vedea și alte documente. Vor ieși la iveală și vor fi comentate de istoricii, diplomații, politicienii noștri, precum și de presa noastră. Sunt sigur că însuși președintele va continua acest subiect, din moment ce l-a luat, deja, în serios.

– În opinia dumneavoastră, în afară de revolta polonezilor, au mai existat și alte consecințe ale publicării acestor documente?

A.Pușkov: – Desigur, totul este interconectat aici. La urma urmei, de ce președintele polonez, Andrzej Duda, a renunțat să meargă la Ierusalim, pentru aniversarea eliberării lagărului Auschwitz și Ziua Holocaustului? Pentru că, acolo, oaspetele de onoare și, practic, principal, a fost Vladimir Putin. Motivele sunt clare: Rusia este succesorul Uniunii Sovietice, care a eliberat Auschwitz-ul și alte lagăre de concentrare, precum și Europa de nazism. Iar, rolul lui Duda în această situație ar fi părut destul de palid, deoarece Polonia nu a eliberat niciun lagăr de concentrare.

Mai mult, în Israel există pretenții foarte grave cu privire la modul în care polonezii s-au comportat față de populația evreiască din Polonia. De aceea, Duda a renunțat să meargă acolo. În plus, în Israel există Muzeul dedicat eroismului Armatei Roșii, dar nu există niciun muzeu dedicat faptelor eroice ale armatei poloneze.

Prin urmare, nu ar trebui să credem că lupta pentru istorie este pierdută din start și că suntem în poziția unei cetăți asediate. Nu este adevărat. Dar, trebuie să fim activi și nu doar să spunem: “Să știți, aceasta este istoria – și s-o lăsăm istoricilor”. Nu. Există și o astfel de expresie: “Războiul este o problemă prea gravă pentru a fi încredințată doar militarilor”. Aș spune că bătălia de astăzi pentru istoria celui de-al Doilea Război Mondial este prea importantă pentru a fi lăsată doar istoricilor.