Ministerul Apărării a publicat documente de arhivă despre Operațiunea ”Berlin”

Ministerul rus al Apărării a publicat materiale de arhivă, desecretizate anterior, despre Operațiunea ”Berlin” – ultima bătălie decisivă din Marele Război pentru Apărarea Patriei (1941-1945). Este vorba despre documente referitoare la luptele și la ofensiva asupra Reichstag-ului, dar și la ajutorul acordat de trupele sovietice populației civile și prizonierilor militari, scrie Vesti.ru.

16 aprilie 1945. Comandantul Frontului 1 Belorus, mareșalul Gheorghi Jukov (în centru), în ajunul ofensivei decisive asupra Berlinului/ Foto de arhivă

Documentele desecretizate pot fi accesate pe site-ul Ministerului Apărării al Rusiei (www.mil.ru). Ele au legătură cu istoria Operațiunii ”Berlin”, declanșată în aprilie 1945. Trupele sovietice au atacat capitala celui de-al III-lea Reich dinspre sud și est. Spre deosebire de Armata Roșie, aliații, care înaintau dinspre vest, nu întâmpinau nici o rezistență. La 20 aprilie, forțele Frontului 1 Belarus, sub comanda mareșalului Gheorghi Jukov și ale Frontului 1 Ucrainean, comandat de mareșalul Ivan Konev, au început ofensiva asupra Berlinului. După o zi de lupte pe străzile Berlinului, Armata a 5-a de asalt, condusă de Nikolai Berzarin, avansează pe cele două maluri ale râului Spree, ocupă 27 de cartiere, tipografia de stat și gara Anhalter.

Este un jurnal al acțiunilor militare și o descriere detaliată a operațiunii de ocupare a stației Börse. Situată pe un dâmb de cinci metri, nu poate fi ocolită; un atac frontal se termină cu un eșec. Nemții trag în soldații Armatei Roșii care îi atacă.

”În planul de luptă, o atenție deosebită a fost acordată stației Börse. Stația a fost ocupată după ce au fost atacate comunicațiile subterane. A fost o combinație între un atac de suprafață și în subteran. Asaltul asupra stației a fost un pas spre cartierele guvernamentale”, explică istoricul militar, doctor în științe istorice, Aleksei Isaev.

Ocuparea stației Börse a avut o importanță colosală. Armata a 5-a de asalt se apropie de birourile Reichstagului, în ale cărui buncăre s-a ascuns Hitler. Acest lucru a grăbit hotărârea luată de conducerea celui de-al III-lea Reich. Iată ordinul semnat la 2 mai 1945:

”La 30 aprilie 1945, Führerul și-a pus capăt zilelor. Noi, care i-am jurat credință, am fost lăsați singuri… Fiecare oră de continuare a luptei pe care o duceți prelungește groaznicele suferințe ale populației civile din Berlin și ale răniților noștri. De comun acord cu Comandamentul Suprem al Trupelor Sovietice, cer încetarea imediată a luptelor. Weidling (Helmuth Weidling, n.r.), general de artilerie, comandantul apărării Berlinului”.

În acel moment, Corpul 79 de pușcași al Armatei a 3-a de asalt atacă, sub comanda lui Kuznețov, sediul Reichstag-ului, apărat de peste 1000 de oameni, de forțele de elită ale SS și de infanteria marină. În jur sunt tranșee, blocade, peste tot sunt puncte de foc.

Din raportul comandantului Frontului 1 Belarus, mareșalul Gheorghi Jukov, trimis comandantului suprem, Iosif Stalin:

”Continuând atacul și zdrobind rezistența inamicului, unități ale Armatei a 3-a de asalt au ocupat clădirea principală a Reichstagului și, la ora 14,25, la 30 aprilie, au arborat drapelul sovietic pe acoperișul ei. Ofensiva asupra orașului Berlin continuă”.

Un soldat sovietic, în buncărul lui Hitler/ Foto de arhivă

”La ora 14,25, un grup a urcat pe acoperișul Reichstagului și a înfipt drapelul lor, lucrat de mână, așa cum s-a raportat – au fost văzuți, prin binoclu, de comandanți. Ei i-au raportat lui Jukov și acesta a transmis, mai departe, la Moscova”, a povestit istoricul militar Andrei Kuparev.

În documentele de decorare figurează numele sergentului Ilia Sianov – comandantul unei companii de mitraliere care a luat cu asalt Reichstagul. De câteva ori, hainele lui Sianov au luat foc, dar, în luptă, compania lui a lichidat 150 de fasciști și a luat prizonieri alți 300. Chiar mai devreme, la 25 aprilie, general-colonelul Nikolai Berzarin a fost numit comandant al Berlinului. La 28 aprilie, el a emis Decretul nr. 1, prin care garanta populației civile securitate și viață. Este acordată asistență medicală unui număr de 12.000 de prizonieri, răniți și bolnavi. Comandamentul sovietic a încredințat Berlinului 96.000 de tone de grâu, 60.000 de tone de cartofi, zahăr și toate cele necesare. În fotografii – începutul anului școlar din vara anului 1945 în școlile berlineze.

Drapelul sovietic este arborat deasupra Reichstagului (stânga). Un soldat german, lângă clădirea Reichstagului (dreapta) / Foto de arhivă

”Există și un document emoționant despre cum Comandamentul sovietic a distribuit lapte copiilor berlinezi. Purtau responsabilitate pentru populație”, spune istoricul militar Aleksei Isaev.
Interesante sunt și documentele referitoare la valorile culturale ale orașului german. Obiective istorice de referință sunt puse sub pază – arhiva și casa-muzeu ale scriitorului Göthe, chilia lui Lüther din mănăstirea augustiniană. Poate fi văzut documentul de decorare a locotenentului de rang inferior Leonid Rabinovici, care a descoperit tablourile unor pictori renumiți, ascunse de nemți. Toate aceste documente sunt și un fel de răspuns oferit celor care interpretează după bunul plac și falsifică istoria.

Mai 1945. Soldații sovietici, în fața Reichstagului/ Foto de aarhivă

Din memoriile mareșalului Gheorgi Jukov:

«Сând pregăteam operațiunea ”Berlin”, cu toții ne-am gândit la ce să facem pentru a surprinde mai mult și a suprima inamicul. Așa s-a născut ideea unui atac de noapte, cu utilizarea proiectoarelor de căutare antiaeriene. S-a decis să dăm lovitura cu două ore înainte de zori… Mii de rachete multicolore s-au ridicat în aer. La acest semnal, s-au aprins 140 de proiectoare, amplasate la fiecare 200 de metri. Peste 100 de miliarde de Wați luminau câmpul de luptă, orbind inamicul și scoțând din întuneric obiectivele de atac pentru tancurile și infanteria noastre. Era o imagine cu o putere imensă, impresionantă și, probabil, în toată viața mea, nu-mi amintesc un alt asemenea sentiment…»

Adeverință cu privire la asigurarea cu produse alimentare a populației civile din Drezda, iunie 1945/ Foto de arhivă