Corneliu Vlad: Pericolul politizării și încriminărilor în lupta antipandemie

Corneliu VLAD

Lumea întreagă, începând cu puterile cele mai influente și instituțiile proclamate a fi “cu vocație universală”, începând cu ONU, se află în consens în ce privește necesitatea unui demers global, coordonat, în interes general, pentru stăvilirea și lichidarea flagelului coronavirusului. Dar dincolo de asemenea declarații de bune intenții nu s-a făcut până acum încă nimic concret și eficient în materie. Încercările de solidarizare și acțiuni comune în plan regional – UE, NATO etc. – au produs rezultate descurajante. Ne aflăm în situația paradoxală, de fapt intolerabilă, căci greu de înțeles și de acceptat, în care, confruntate cu un pericol comun la adresa tuturor, statele lumii rămân fiecare, în propriile tranșee, în autoizolare și nu se pot coordona și coaliza într-un efort comun, în acțiuni concertate, la scară globală. Protecționismul economic pare să fi contaminat și sfera relațiilor normale dintre state, inclusiv pe frontul luptei antivirus. Fiecare stat sau grupare de state continuă să acționeze izolat și preferențial. Mult trâmbițata sintagmă “comunitate internațională” se dovedește, chiar și într-un asemenea moment de grea încercare, subminată de calcule și interese egoiste. Iar acțiunile spectaculoase de ajutorare umanitară întreprinse de state ca Rusia, China, dar și altele, de certă utilitate, sunt răstălmăcite ca fiind acțiuni care urmăresc de fapt nu scopuri umanitare, ci de extindere a influenței unor state străine asupra altora , dacă nu propagandistice, exerciții de imagine sau pur și simplu fake news-uri.

Câte vieți trebuie să mai piară, cât de grav trebuie să se deterioreze situația economiei mondiale pentru ca actorii decidenți ai statelor să se angajeze pe calea lucidității, rațiunii, realismului și să se angajeze sincer și fără intenții ascunse într-un demers comun și generos în încleștarea cu pandemia care distruge, fără discriminare, vieți și valori materiale, fără a ține seama de frontiere și, în general, de tot felul de alte bariere și restricții? Care să fie explicația acestei miopii sau mai degrabă a acestei periculoase “tactici” geopolitice suicidare? Cohorte de analiști și experți politici se întrec în speculații despre lumea de după coronavirus – cine va câștiga, cine va pierde, va fi unipolarism  sau multipolarism,  America sau China etc. etc. Chiar dacă este cât se poate de clar că toată lumea va avea de pierdut într-un fel sau altul. Între timp se pierde timp prețios, valori materiale, viață umană.

Unii nu-și mai amintesc ori se prefac a fi uitat ideea lansată de președintele Rusiei, Vladimir Putin în mesajul de Anul Nou, în Parlamentul Rusiei iar apoi la celebrarea eliberării lagărului de exterminare de la Auschwitz, prilejuri în care liderul de la Kremlin a vorbit despre “responsabilitatea specială față de păstrarea și dezvoltarea durabilă a umanității” a celor cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU și de “marele lor rol în căutarea de răspunsuri comune la sfidările și crizele contemporane”. Idee reluată și detaliată de ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, la Conferința de la München și mai apoi într-o serie de declarații și interviuri. Inițiativa Rusiei, spunea ministrul Lavrov, urmărește crearea unui cadru responsabil pentru negocieri constructive, purtate “la modul cel mai serios, fără politizare, fără ideologizare și dincolo de cicluri electorale”. Șeful diplomației ruse enumera într-un interviu din 3 martie 2020 o suită de probleme majore și presante ale lumii de azi care ar trebui să figureze pe agenda proiectatului cadru instituțional al “celor cinci” și încheia cu pericolul reprezentat de “amenințările mondiale pentru omenire”. Dar nu un asemenea pericol este coronavirusul? China și Franța s-au raliat prompt propunerii ruse, președintele Trump și-a dat și el acordul (conform agențiilor internaționale de presă), dar lucrurile s-au oprit aici.

Și iată că săptămâna trecută Palatul Elysee a anunțat că președinții Trump și Macron au convenit telefonic să propună un telesummit al “celor cinci” din Consiliul de Securitate pe tema coronavirusului. Inițiativa franco-americană merge într-un fel pe linia propunerii amintite aici a președintelui Putin, chiar dacă autorii proiectului nu o recunosc explicit. Dar nu este întâmplător că, doar cu câteva zile mai devreme, liderul de la Kremlin discutase telefonic și cu președintele Trump, și cu președintele Macron.

Numai că, spune o vorba franțuzească, diavolul se ascunde în detalii. În activitatea sa dificilă – căci trebuie să armonizeze în primul rând interesele “celor cinci|”, cu drept de veto, și de aceea ea nu trebuie politizată, ideologizată și marcata de calcule și interese conjuncturale – Consiliul de Securitate este răspunzător în primul rând pentru pacea și securitatea mondială, aceasta este însăși rațiunea sa de a fi. Și doar prin această prismă se ocupă de probleme sociale și sanitare cum este cea a pandemiilor. Abordarea, în acest cadru, trebuie să fie de aceea una de ansamblu, comprehensivă, nu poate eluda aspecte importante cum sunt, de pildă, cele ale sancțiunilor aplicate unor state din rațiuni politice, căci altfel de ce colaborare ar mai putea fi vorba. Apoi, divergențele de ordin politic dintre partenerii de dialog din G5 trebuie să excludă ideologizarea și incriminarea statelor aflate în dialog. Iar preludiile proiectatei inițiative franco-americane tocmai aici riscă să trimită, așa cum o arată consultările și dezbaterile recente din Consiliul de Securitate și Adunarea Generală a ONU.

Șansa unui summit G5 depinde așadar în primul rând de buna pregătire și de buna credință a celor cinci state în negocierile și deciziile ce urmează a fi convenite. Un summit eșuat G5 ar da o lovitură grea eforturilor de creare a unui front comun de luptă împotriva inamicului hibrid al întregii umanități care este astăzi coronavirusul.