Occidentul iar s-a supărat pe Putin și pe blitzkriegul lui

Aleksandr HALDEI 

După ce președintele Rusiei, Vladimir Putin, a anunțat, în 2007, că ordinea mondială existentă este nedreaptă, Occidentul încă mai face pe supăratul.

Negând disponibilitatea de a recunoaște dominația Occidentului, către care acesta a mers sute de ani și a culminat cu ziua prăbușirii URSS, Putin a înfipt un ac în oul lui Kașcei (personaj nemuritor din mitologia și folclorul slav, a cărui moarte era ascunsă pe o insulă, într-un cufăr de sub un copac, unde era un iepure; în iepure o gâscă, în gâscă un ou, iar în ou un ac – moartea lui Kașcei – n.r.). Acul a pătruns în cel mai dureros centru al puterii mondiale și ascunse. Din acel moment, drumul Occidentului și cel al lui Vladimir Putin s-au despărțit, fără cale de întoarcere.

Putin nu s-a speriat de declarațiile sale și nu și-a luat vorbele înapoi. Mai mult, el a distrus constant monopolul Occidentului asupra puterii, subminând, ici și colo, legăturile create de el și discreditând semnificațiile false. Occidentul a reacționat dureros, cu ostilitate, supărându-se și zburlindu-se, dar fără să creadă că toate acestea sunt adevărate.

După Crimeea, Occidentul a înțeles că Putin a trecut la demontarea lumii unipolare construite pe ruinele Rusiei. Războiul a început, deja, pe toate fronturile, inclusiv cursa înarmării.

Și, iată că s-a deschis încă un front – Occidentul a văzut o amenințare în reforma constituțională inițiată de Putin. Imediat, au perceput pericolul: reforma elimină riscul unei slăbiri a guvernării până în 2024, an identificat de centrele de gândire ale Occidentului drept vârful de vulnerabilitate a sistemului de stat al Rusiei. Occidentul și-a plasat toate șansele de răzbunare în perioada 2021-2024. Una după alta, Putin a trântit în nasul lumii occidentale toate ferestrele de oportunități.

În aceste condiții, misiunea centrală a Occidentului a devenit discreditarea la maxim a procedurii de adoptare a modificărilor constituționale. O tergiversare a termenelor ar fi dat peste cap planul lui Putin, care consta în a câștiga timp, folosind elementul surpriză, în blocarea consolidării tuturor grupurilor de influență ostile. Cu cât procesul durează mai mult, cu cât certurile devin mai intense, cu atât mai slab devine consensul elitei, cu atât mai puține lucruri sunt pe înțelesul poporului, cu atât apar mai multe conflicte, concesii și compromisuri și cu atât mai mult reforma se îndepărtează de ideea inițial gândită.

La efortul de compromitere a planului lui Putin au aderat toate comunitățile liberale, întreaga agentură de influență, toate ONG-urile Occidentului și întreaga armată de experți occidentali. Nici de somn nu le mai arde – vor aducă în Rusia cât mai multă democrație, să o facă stat de drept.

Otto Luchterhandt, fost docent al Universității din Hamburg și specialist în drept pentru țările Europei de Est, a fost unul dintre consilierii lui Elțîn, în 1993. Potrivit Deutsche Welle, el nu vrea ca reforma constituțională a Rusiei să fie trecută prin Parlament. Iar cunoscutul ONG occidental ”Golos” a cerut: ”Referendum, nu un surogat”. Se creează ”o mișcare de apărare a drepturilor alegătorilor la amendamentele la Constituție”.

Votul nu este pe placul Occidentului pentru că nu aruncă în aer ritmul reformei. Un referendum este o chestiune delicată și conflictuală, iar orice avocat știe că cea mai bună metodă de a compromite un proces cu mici șanse de victorie este de a trage de timp, legându-te de toate chichițele procedurale din legislație. Pentru vot nu există lege, spun ONG-urile și, de aceea, trebuie să fie adoptată de Adunarea Federală.

Dacă s-ar merge pe această variantă, procesul s-ar înscrie pe un drum lung. În acest timp, toți dușmanii lui Putin vor mobiliza și dezbina de o sută de ori elita – ideea de a nu grăbi reforma are mulți adepți interni și nu din solidaritate cu Occidentul. Pur și simplu, nu toți vor reuși să-și asigure menținerea unui status-quo.

Dar, tocmai de aceea, reforma a fost gândită sub forma sub care a demarat. Putin a lansat blitzkrieg-ul (un război fulgerător – n.r.). O campanie prelungită ar spulbera esența întregii idei. Oamenii se vor plictisi de agitația nesfârșită, referendumul nu va întruni prezența necesară, ceea ce va permite organizarea unei noi mișcări de protest în Rusia (după modelul celor din 2011-2013, cunoscute și ca ”revoluția Bolotnaia”, după numele Pieței Bolotnaia din Moscova, unde, în decembrie 2011, a avut loc unul dintre cele mai numeroase mitinguri – n.r.), pe tema ilegalității referendumului. Ar fi o criză politică în toată puterea cuvântului chiar înainte de transfer. Un plan, de-ți lingi degetele!

Dar, pe fondul luptei vâscoase pentru scenariul reformei constituționale, brusc, a apărut ideea includerii în Constituție a interdicției de a dezbate și realiza desprinderea unor teritorii de Rusia. Din starea de dezbinare, electoratul, imediat, s-a consolidat. Discuțiile au mers mai rapid, astfel că șansele de a compromite scenariul au slăbit considerabil.

Mai mult, a fost, astfel, atacat principalul gând secret al Occidentului: acela ca, în absența lui Putin, elita să fie cumpărată, succesorul izolat înainte de a prinde puterea, pentru a lansa procesul de împărțire teritorială a țării. În ultimă instanță, pe lângă Insulele Kurile mai sunt încă multe subiecte interesante: Kaliningradul, Caucazul, Abhazia și Osetia de Sud; mai sunt și teritorii care gravitează spre Rusia, precum Donbass, există Uniunea Economică Eurasiatică și Statul Unional Rusia-Belarus.

Occidentul nu poate accepta ritmul general de integrare al reunificării teritoriilor rusești desprinse. Iar faptul că, prin Constituție, se va închide acum orice posibilitate de descompunere a Rusiei reprezintă un motiv în plus, mult mai înspăimântător, pentru Occident, ce-l va determina să uite de vechiul obiectiv – acela de a submina termenele reformei constituționale, sub pretextul luptei pentru legitimitatea ei.

S-a creat o situație destul de neplăcută: nu poți să nu reacționezi la inițiativa Comisiei constituționale – ar fi un semn de slăbiciune – dar, nici să reacționezi nu se poate, pentru că este o pură chestiune internă a Rusiei. De aceea, la nivel înalt, toți au optat în favoarea neimplicării, lăsând orice reacție la latitudinea experților și a rețelelor sociale.

Este de la sine înțeles că cel mai tare au gemut japonezii. Secretarul general al Guvernului nipon, Yoshihide Suga, a declarat că reforma constituțională este o treabă internă a Rusiei, iar politologul Iduro Nakamura a apreciat că ”Guvernul Japoniei reacționează pașnic la aceste modificări constituționale”. Dar, în opinia lui, totul nu este decât un PR politic în ajunul jubileului Victoriei.

În timp ce autoritățile japoneze evocă o schimbare de abordare a negocierilor, societatea este mult mai sinceră:

”Legiuitorii noștri trebuie să înțeleagă că, fără război, aceste pământuri nu pot fi recuperate. Putin a spus că nu va ceda teritoriile nordice. Ministrul nostru de Externe trebuie să își dea demisia”.

”Putin a interzis chiar și dezbaterea problemei restituirii teritoriilor”.

”Gata, teritoriile nordice sunt pierdute pentru totdeauna”. ”Despre ce concesii la negocieri din partea Rusiei poate fi vorba, dacă, în Constituție, Putin a înscris renunțarea la concesii?”

”Asta vine în continuarea temei privind barbaria rușilor. Nu vor ceda insulele”.

”Voi chiar credeați că ei pot fi cumpărați cu bani și tehnologii?”

”Nu voi reveni niciodată în orașul meu. Politica noastră externă este la pământ”.

Aceste citate din segmentul japonez al rețelei Facebook au intrat pe multe dintre rețelele sociale rusești.

În SUA, totul este și mai sincer: Baba Yaga (Muma Pădurii – n.r.) se opune. O oarecare Krista Wiegand, expert la Centrul de studiere a securității globale din Tennessee, a apreciat, pentru portalul FortRuss, că ”Rusia nu vrea să joace după regulile internaționale”, completând că ”Japonia și Ucraina sunt în pericol”.

”Regulile internaționale” sunt acele instrucțiuni scrise pentru vasalii Washingtonului, conturând sfera lui de influența și sunt ceea ce nu vrea să recunoască Vladimir Putin în privința teritoriilor care au aparținut dintotdeauna Rusiei.

Este un mijloc de dezbinare și înrobire, unde cercul de vasali apropiați primesc teritorii care să-i hrănească, ”teritoriile barbarilor”, îndepărtate, care sunt transformate în provincii, iar teritoriile necontrolate sunt luate sub control. Dintre aceste teritorii face parte și Arctica – alt teritoriu al Rusiei, la care au pretenții Statele Unite, cu un grup de vasali în persoanele Canadei, Norvegiei și Danemarcei.

Interdicția constituțională aplicată asupra dezbaterilor și acceptării de concesii teritoriale privează Occidentul de șansele de a acapara teritorii rusești fără război. Presiunea economică este inutilă, cea militară este imposibilă, iar atragerea elitelor interne în discuții și provocarea unei rupturi va fi imposibilă, din cauza barierei numite Constituție.

Articolul lui Arthur Evans de la FortRuss – ”Reacția la doctrina lui Putin: SUA condamnă, vecinii acceptă realitatea” a fost republicat în câteva mijloace de informare în masă europene.

În material, autorul scrie direct:

”Cum era de așteptat, declarația dură a lui Putin privind introducerea de amendamente în Constituție, referitoare la integritatea teritorială a țării și cimentarea politicii teritoriale a Rusiei… a fost rapid întâmpinată de condamnarea din partea SUA.

… Există părerea că, atâta timp cât Putin se va afla la cârma Rusiei, un asemenea scenariu nu se poate dezvolta, dar, dacă, după el va veni un președinte slab, cum s-a întâmplat cu Elțîn, în anii 1990, orice scenariu în această direcție devine posibil”.

Mai departe, semnatarul articolului scrie:

«Nu puțini oameni din cercul liberal s-au pronunțat împotriva dezintegrării și separării, în continuare, când lozinca liberală era ”să dai tot ce vrea Occidentul”». Consolidarea teritoriului rusesc sub conducerea puternică a lui Vladimir Putin s-a produs destul de rapid și eficient.

Având în vedere că, în istoria rusă, personalitatea politicienilor exercită o influență uriașă asupra adoptării deciziilor, indiferent de forța militară și economică a statului (de exemplu, Gorbaciov), există pericolul ca un grup de oameni să fie, din nou, de acord cu deviza anilor ’90 – ”Occidentul sau moartea”.

Formal, MAE francez recunoaște prevederile Constituției ruse drept o chestiune internă, dar, imediat, adaugă o frază despre necesitatea ”respectării obligațiilor internaționale”. Odată prinsă în capcana formulărilor constituționale din 1993, nu se va dori ca Rusia să fie lăsată prea ușor în libertate.

Sunt și experți care înțeleg că Rusia adoptă în mod legitim mijloace de apărare a teritoriului său, în contextul noii cruciade a Occidentului, începută în 2014.

Gerhard Magott, profesor la Universitatea din Innsbruck, Michael Geistlinger, profesor la Universitatea din Salzburg, fostul consilier al premierului Greciei pe probleme de colaborare cu Federația Rusă și Europa de Est, Dimitrios Velanis, recunosc: Nu o dată, Rusia a fost atacată de țările Occidentului, iar reacția ei de apărare este cât se poate de legitimă. Crimeea nu poate fi comparată cu Croația sau Țările baltice; aici se aplică standarde duble din partea Occidentului.

Experții sunt unanimi în a recunoaște faptul că neoconservatorii americani sunt în imposibilitatea de a contribui la destrămarea Federației Ruse. Vladimir Putin va intra în istorie ca un conducător care nu a cedat imperiului american și care a renăscut Rusia. Firește că Occidentul este foarte supărat din cauza asta, dar, cum se spune, nemulțumiții cară apa.

                                                                                                                                                                          (IA REGNUM/ Zavtra.ru)