Poetul modernist născut în prag de Revoluţie. Din însemnările astrologului Sergiu Bălan

La 10 februarie, în urmă cu 130 de ani (1890), se năştea cel care ne-a îmbogăţiti sufletele cu viaţa lui Yuri Jivago şi cu o poezie aparte, care-l plasează printre cei mai mari poeţi ruşi ai secolului al XX-lea – Boris Leonidovici Pasternak. Venit pe lume la răscruce de veacuri şi de timpuri, într-o familie de artişti – tatăl său era pictor şi făcea ilustraţii pentru operele lui Tolstoi şi Rilke, iar mama era pianistă – într-o casă în care Tolstoi şi Rahmaninov erau frecvent musafiri, talentatul Boris începe să se manifeste (artistic, fireşte) de mic. Desenează, studiază compoziţie muzicală, cochetează cu filosofia (care rămâne, de-a lungul vieţii, a sa violon d’Ingres), cantonându-se, în final, în literatură.
“Literatura reprezintă arta de a descoperi ceva extraordinar despre oameni obişnuiţi şi de a spune, prin cuvinte obişnuite, ceva extraordinar”.

Foto de arhivă

În 1909, se înscrie la facultatea de istorie-filologie a Universităţii din Moscova, iar în 1912 va studia filozofia la Marburg, în Germania.
Debutul său în poezie are loc în anul 1911, când publică în almanahul grupului literar “Lirika”; în 1914, publică prima colecţie de poezii, “Fratele geamăn din nori”. Boris Pasternak este un apropiat al celor din mişcarea futuristă, care işi aveau inspiraţia în agitaţia şi dinamismul vieţii moderne, de oraş, făcând parte din “Centrifuga” (astfel se numea mişcarea futuristă rusă). Fragilitatea sa fizică îl face inapt pentru serviciul militar; în consecinţă, nu va fi combatant în Primul Război Mondial, dar va lucra, într-o fabrică chimică, la Perm (perioadă în care va aduna material pentru ceea ce va fi, mai târziu, cel mai mare succes al său).
Pasternak continuă să publice – “Pe deasupra barierelor” (1917), “Sora mea, viaţa” (1922), “Teme şi variaţiuni” (1923), care produc veritabile revoluţii în poezia rusă. Recunoaşterea oficială vine la pachet cu laudele lui Maiakovski şi Nabokov (de altfel, Boris era prieten cu Maiakovski din 1914). Spre finele anilor ’20, publică poemele epice “Anul 1905”, “Locotenentul Schmidt” şi “Înalta boală”, toate, inspirate din revoluţia bolşevică (“Locotenentul Schmidt” redă soarta liderului revoltei din Sevastopol, din 1905).

Cu Anna Ahmatova/ Foto de arhivă

Boris Pasternak a fost şi traducător – a tradus Shakespeare (cele mai folosite traduceri în teatre şi în şcoli, ulterior), Goethe, Schiller, Verlaine, Shelley, Keats, poeți gruzini, etc. Obişnuia să spună despre traduceri că sunt asemenea reproducerilor după o pictură. În iarna lui 1945, începe să scrie romanul “Doctor Jivago”, pe care îl finalizează după război. Romanul va fi publicat în Italia, în 1957 (autorităţile sovietice nu au fost prea încântate de felul în care a fost redată Revoluţia Roşie, refuzând publicarea în URSS), iar anul 1958 îi aduce lui Pasternak premiul Nobel pentru literatură. “Doctor Jivago” este despre viaţă, cu tot ceea ce presupune ea, de la sublim, la abject. Personajele sunt atât de vii, de complexe şi de prezente în tot ceea ce se întâmplă, încât, citind romanul, vizionezi filmul, cu ochiul spiritual. Şi simţi mirosul prafului de puşcă, durerea lui Antipov (viitorul Strelnikov) când a fost desfigurat, gerul iernii siberiene, lacrima de fericire sau de disperare a celor două femei de excepţie care l-au adorat pe Yuri Jivago şi toată zbaterea sufletească a personajului principal care a oscilat, mereu, între două lumi, două femei, două pasiuni (medicina şi poezia)…
La 30 mai 1960, Boris Pasternak pleacă la stele, nu înainte de a ne atrage atenţia că, atunci “când, o mare oportunitate ciocăneşte la uşa vieţii tale, nu se aude mai tare decât bătaia inimii tale şi este foarte uşor să o pierzi”…

Doar un Vărsător iubitor de oameni a putut spune “Nu îmi plac oamenii care nu au căzut sau nu s-au împiedicat niciodată. Virtutea lor este lipsită de viaţă şi puţin valoroasă. Pentru ei, viaţa nu şi-a revelat frumuseţea”. Acesta este Boris Pasternak, nativ Vărsător cu Ascendent la finele Gemenilor, cu baleiere discretă spre Rac. Zodia natală s-a exprimat din plin, la fel şi Ascendentul – esenţa Vărsătorului, umanismul şi revoluţia. Pasternak a revoluţionat poezia rusă, s-a raliat futuriştilor, dar a rămas legat şi de simbolismul cu parfum de trecut, s-a manifestat de tânăr, s-a preocupat intens de social, atacând mereu temele epocii în scrierile sale.
Mercur, planeta responsabilă cu scrisul, este în semnul natal, în casa a VII-a care a facilitat analiza profundă a trăirilor personajelor din roman; conjuncţia cu Jupiter a deschis calea spre călătoriile în străinătate, postura de traducător (de altfel, Mercur patronează atât Ascendentul din Gemeni, cât şi Vărsătorul natal, prin exaltare) şi pe cea de filozof, capabil să înţeleagă amploarea unei probleme şi să ofere soluţia rezolvării. Succesul a fost asigurat şi de trigoanele dintre Mercur şi Neptun (inspiraţie, imaginaţie, acces la lumile paralele, abilitatea de a crea imagini mentale, prin cuvânt) şi dintre Mercur şi Pluton (energie intelectuală de excepţie, abilitatea de a diseca chestiuni sensibile şi psihologice şi de a duce totul la un nivel foarte personal).
Celebritatea lui Pasternak vine şi de la Lună, plasată strategic în Balanţă (eleganţă, diplomaţie, cunoaşterea perfectă a felului în care funcţionează relaţiile interumane, la orice nivel, pe orice palier social), prinsă într-un sublim triunghi de Aer cu Soarele şi cu Sensul Vieţii (Nodul Nord Lunar). Astrul nocturn activează Spica şi Arcturus, poate cele mai faste stele fixe, de la care vin inspiraţia, faima, gloria (inclusiv postum), succesul prin muncă, bunăstarea. Boris Leonidovici a fost un deştept care ne ia de mână şi ne plimbă prin istoria Revoluţiei Bolşevice şi prin istoria unor mari iubiri, prin sufletele unor oameni care au materializat ceea ce el a exprimat şi ceea ce a făcut, mereu, poporul rus. Este reţeta supravieţuirii, indiferent de condiţii şi, implicit, a succesului acestui popor – “Şi, nu uita: niciodată, în nici o circumstanţă, nu trebuie să disperi. Să nădăjduieşti şi să acţionezi, acestea sunt îndatoririle noastre în vremuri grele”!