Kosaciov: Trump și-a prezentat eșecurile drept reușite și victorii

Nu se poate spune că discursul anual privind ”starea națiunii”, rostit, marți, de Donald Trump, în fața Senatului și a Camerei reprezentanților din Congresul SUA, a fost așteptat de opinia publică mondială cu sufletul la gură.

În primul rând, pentru că nu prea avea ce să spună ceva principial nou. În al doilea rând, pentru că vorbele liderului de la Casa Albă nu coincid mereu cu intențiile și cu faptele sale. Și, în al treilea rând, pentru că tot ceea ce a rostit a fost adresat, înainte de toate, auditoriului american, motiv pentru care era de așteptat multă patimă și accent pe rezultatele economice. Cum, de altfel, s-a și întâmplat. Incluzând elementele obligatorii de show cu refuzul de a-i strânge mâna lui Nancy Pelosi și cu invitația de a lua cuvântul adresată liderului opoziției venezuelene, Guaido, scrie senatorul Konstantin Kosaciov, președintele Comisiei pentru afaceri internaționale (în imagine), pe pagina sa de Facebook.

Din aceste motive, ar fi naiv dacă cineva din afara Americii ar lua în serios atitudinea accentuat pacifistă a lui Trump. Povești despre neînfricații soldați americani care nu vor să fie polițiști în alte țări și despre SUA aflate aproape la o jumătate de pas de a se retrage din Afganistan și de a pune capăt războaielor din Orientul Mijlociu sunt pentru cei cărora toate acestea le-au fost promise încă din 2016. Restului lumii i s-a dat foarte clar de înțeles: bugetul militar a atins cifre amețitoare, iar acum, America își va amenința inamicii chiar și din cosmos.

Particularitatea actualului discurs adresat națiunii de președintele SUA, la capitolul de politică externă, constă în faptul că el a prezentat cu mândrie eșecurile sale drept reușite și victorii. ”Semirăzboiul” comercial cu China a fost descris drept cele mai bune relații din istorie și o victorie proprie de dragul locurilor de muncă ale americanilor. Retragerea din acordul iranian a fost transformată în nedorința – fie din prostie, fie din orgoliu – a Teheranului de a se supune dictatului SUA. ”Afacerea secolului”, eșuată din cauza evidentei orientări unilaterale spre Israel, a fost proclamată drept o nouă abordare creativă. Eșecul cu schimbarea rapidă a puterii în Venezuela a fost prezentată ca o promisiune de a-l distruge și înfrânge pe Maduro, dar mai târziu.

Și, în general, să te ocupi de toate ”regimurile” ne proamericane (”dictatoriale” în ”engleza americană”) din ”emisfera sa” reprezintă tot un semnal adresat alegătorilor, pentru care problemele de lângă casă sunt, evident, mai interesante decât problemele altora.
În general, mult zgomot – nici chiar din nimic, ci din minusuri care sar în ochi.

Un discurs electoral în cele mai frumoase tradiții americane – răsunător, prea puțin constructiv, de la înălțimea ”strălucitorului oraș de pe culmea dealului”, unde totul este minunat, dar va fi și mai bine.