WikiLeaks demască minciunile Occidentului privind armele chimice din Siria
21/12
Scrisoarea lui Trump, despre relațiile cu Rusia
22/12Timp, înapoi! Vyacheslav Samoshkin (XLIV): Revelațiile Revoluției Române
Vyacheslav Samoshkin
Timp, înainte! Valentin Kataev
Dacă m-ar întreba cineva, ce zi din viața mea a fost cea mai importantă, cea mai impresionantă, aș răspunde: fatidica zi de 21 decembrie 1989. De ce? Pentru că, toată amiaza și toată seara acestei zile, le-am petrecut în Piața Universității din București și am văzut, cu ochii mei, prima fază a revoltei populare anticeaușiste, drept prelungire a celei de la Timișoara. Și atunci, auzind mulțimea de oameni care a scandat: ”Jos Ceaușescu!” și (pentru prima dată, în viața mea, am auzit așa ceva!) ”Deșteaptă-te, române!” – mi-am spus că ceea ce văd este mersul istoriei însăși și că trebuie să-i mulțumesc sorții pentru faptul că am ales, cândva, meseria de ziarist – chiar mai mult, meseria de ziarist-specialist în materie de România. Ceea ce vedeam eu, atunci, în Piața Universității, era o adevărată justificare a întregii mele cariere de ziarist, care a ales România drept obiect pentru specializare, într-un cuvânt, ziarist-”românist” – așa cum se spunea, în vremea aceea, la Agenție…
După ce au trecut 30 de ani, tot nu încetează, în societatea românească, disputele privind esența zilelor de atunci. Ce a fost? Revoluție Română? Lovitură de stat? Sau, doar “evenimentele din decembrie 1989”?..
Vladimir Lenin, mare teoretician și specialist în materie de revoluție (cândva, în studenție, studiam foarte atent lucrările sale, fiind conștient că va veni momentul când voi avea nevoie de aceste cunoștințe!) spunea că revoluția este un organism viu și că, odată ce se trezește la viață, începe să se dezvolte și să aducă suprize și revelații.
Și, trebuie spus că Revoluția Română, după cum s-a văzut (dar, faptul că este chiar revoluție, pentru mine nu încape nicio îndoială – însă, despre asta, vorbim mai încolo) abundă atât de surprize, cât și de revelații.
Nu trebuie uitat niciodată faptul că Revoluția Română a pornit de la Timișoara. Cine spune acest lucru doar cu o jumătate de gură greșește amarnic. Acest lucru trebuie spus cu voce tare și pentru auzul tuturor. De altfel, într-o Românie ceaușistă, bazată pe un aparat represiv puternic, dacă n-ar fi existat un oraș cu totul deosebit, precum Timișoara, poate că totul ar fi rămas intact – la fel ca acolo, unde ”nu s-a întâmplat nimic”. Salvarea românilor era faptul că, în nord-vestul țării lor, atât de bogate și de variate, a existat un oraș, mai europenizat și mai puțin afectat de propaganda ceaușistă, un oraș al cărui locuitori erau mult mai bine conectați la ceea ce se întâmplă în Europa de Est, datorită politicii lui Mihail Gorbaciov. Pentru că surprizele despre care am vorbit și, în primul rând, revelațiile revoluției, au început tocmai la Timișoara.
Este mult de spus despre ceea ce s-a întâmplat, atunci, la Timișoara. Dar Revoluția a pornit de acolo și a adus cel puțin două revelații mari, care au rămas valabile și pentru toată durata Revoluției. Prima este: ”Azi, în Timișoara, mâine, în toată țara!” La prima vedere, se pare că este o simplă lozincă, o simplă strigătură preluată de marea masă de oameni. Dar, nu este așa. Într-anumit conext, într-o anumită atmosferă socială încărcată – dar, noi vorbim despre zilele de decembrie 1989! – o lozincă, o strigătură, precum acestea, capătă o forță mistică, o energie imensă, a unui motor uriaș al revoluției, care începe să miște pietrele – chiar și pe acelea care ”rămân”.
A două lozincă, a două revelație a Revoluției începute la Timișoara, a fost: ”Armata e cu noi!” Când s-a strigat, pentru prima dată, la Timișoara, asemenea lozincă? În ziua de 20 decembrie, când, acolo, chiar a avut loc un moment crucial pentru Revoluție, înfrățirea Armatei cu poporul…
Vreau să spun că aceste două revelații (aparent, simple lozinci), plătite cu sângele vârsat în orașul de pe Bega, erau un fel de embrion, un fel de matrice, un fel de motor uriaș – pentru ceea ce urma să se întâmple la București, peste 2-3 zile – și, pe urmă, ”în toată țara”.
Prin urmare, evenimentele din ziua de 21 decembrie au devenit materializarea lozincii-revelații: ”Azi, în Timișoaram, mâine, în toată țara!” Iar, a doua zi, în dimineața zilei de 22 decembrie, în apropierea Spitalului ”Colțea” din București, s-a materializat și a două lozincă-revelație: am asistat la primele îmbrățișări ale militarilor români cu muncitorii veniți în coloane organizate, de la uzinele lor din sudul Capitalei, ”Progresul”, IMGB și altele, care au strigat: ”Armata e cu noi!”…
Și, odată ce Revoluția a cuprins țara, noi toți am devenit martori oculari și ai altor surprize și revelații rezervate de aceasta.
(Va urma)
Citiți celelalte părți din amintirile corespondentului rus în România, Vyacheslav Samoshkin, aici:
https://www.vestidinrusia.com/2018/06/19/timp-inapoi/
https://www.vestidinrusia.com/2018/06/27/timp-inapoi-ii/
https://www.vestidinrusia.com/2018/09/06/4388/
