File de istorie: 1944. Eliberarea regiunilor din vestul și nord-vestul României (XI). La 75 de ani de la eliberarea țărilor din Europa Centrală și de Est de sub nazism
Foto: Vesti din Rusia
Au acționat rapid și cu pricepere, de asemenea, trupele Armatei a 53-a și ale Corpului 18 de tancuri, care au venit în ajutorul Armatei 1 române, împotriva căreia inamicul a aruncat până la 10 divizii de infanterie și o divizie de tancuri. La 6 septembrie, hitleriștii, care au lansat o ofensivă în Banatul de Sud, au împins unitățile diviziei a 19-a române de infanterie și s-au apropiat de orașul Orșova, periclitând, astfel, comunicațiile în Valea Dunării și în Valea Cernei. La 12 septembrie, unitățile române au fost întărite de regimentul sovietic de aruncătoare de mine și de unitatea de ”Katiușe”, care au fost dislocate urgent în această zonă, apoi, de alte unități ale Armatei a 53-a. Luptele îndârjite împotriva atacurilor insistente ale inamicului au durat timp de șase zile. Prin eforturile comune, la 18 septembrie, ofensiva naziștilor a fost oprită, iar, pe urmă, trupele lor au fost respinse și zdrobite.
Asistența urgentă în protejarea importantului centru industrial, Reșița, a fost acordată la cererea Comandamentului român. Hitleriștii, după ce au aruncat, în această direcție, divizia motorizată ”Hindenburg”, întărită cu tancuri, au reușit să împingă unitățile diviziei a 19-a române, au pus mâna pe orașul Oravița și au amenințat că va fi ocupată și Reșița. Cu ajutorul unităților diviziei sovietice de pușcași, ofensiva inamicului a fost oprită, iar, ieșirea acestuia în valea râului Timiș, blocată. Timp de șapte zile, unitățile sovietice și cele române au luptat aici cu îndârjire; ca urmare, hitleriștii au fost înfrânți.
Septembrie 1944. Trupele sovietice trec prin Carpații/ Foto de arhivă
În regiunile vestice ale Transilvaniei și în Crișana, trupele germane, care au lansat o ofensivă în direcția Sofronia-Arad și în Valea Crișului Alb, au împins unitățile române – inclusiv pe cele ale cursanților școlilor militare care se apărau acolo – și au ocupat orașul Ineu. Un batalion de cursanți români a fost încercuit. Într-un moment critic, când rezervele apărătorilor au fost epuizate și atacul s-a intensificat, soldații sovietici au ajuns, pentru a-i ajuta. La cererea Comandamentului român, comandantul armatei a 53-a a dislocat, de urgență, un detașament mobil, care, împreună cu unitățile primei divizii române de cursanți-pușcași, au oprit înaintarea în continuare a inamicului. Prin eforturile combinate ale celei de-a 203-a divizie sovietică de pușcași, sosită în această zonă, ale primei divizii de cavalerie și ale primei divizii române de pușcași-cursanți, trupele naziste au fost distruse și în această regiune.
Un rol extrem de important, în zădărnicirea planurilor de ofensivă ale hitleriștilor, l-au jucat ostașii Corpului 18 sovietic de tancuri, căruia i-a revenit misiunea principală de respingere a atacurilor marilor forțe inamice, în direcția Arad-Păuliș. Trupele germano-fasciste, după ce au ocupat, la 14 septembrie, orașul Arad, au împins unitățile primei divizii de cursanți-pușcași române, s-au apropiat de Păuliș și amenințau să închidă ieșirile din Valea Mureșului spre Câmpia Panonică. În zona Păuliș, atacurile inamicului erau respinse de către cursanții școlii de sergenți din Radna. Prin rezistența lor eroică, aceștia au înscris o pagină glorioasă în istoria luptei antifasciste a poporului român. Atunci când forțele apărătorilor au slăbit, iar inamicul, rupându-le linia de apărare, a început să se strecoare în spate, au primit un ajutor decisiv, din partea ostașilor sovietici. La 14 septembrie, spre ora 14:00, în zona Păuliș a ajuns un detașament avansat al Corpului 18 de tancuri, parte componentă a batalionului motorizat de pușcași al celei de-a 32-a Brigăzi, fiind întărit cu 452 de piese de artilerie antitanc și cu tancuri. Detașamentul, din mers, s-a alăturat bătăliei cu inamicul și a închis descoperirea. În perioada 14-19 septembrie, luptele crâncene continuau.
Atacurile hitleriștilor asupra orașului Timișoara, care a fost apărat de unitățile din divizia a 9-a de cavalerie românească, s-au desfășurat între 6 și 20 septembrie. Pentru a-i ajuta pe apărătorii orașului, a intrat în luptă cea de-a 110-a divizie sovietică de pușcași a Corpului 49 și detașamentul Corpului 18 de tancuri. “Odată cu apariția trupelor sovietice, apărarea acestui important centru și nod de comunicare a fost consolidată în mod semnificativ”, scrie autorul român I.Cupșa, în cartea ”Contribuția României în distrugerea Germaniei fasciste”. După înlocuirea trupelor române cu cele sovietice, inamicul a lansat mai multe atacuri, dar toate au fost respinse cu succes.” Prin capturarea Timișoarei, naziștii au căutat să le asigure trupelor lor o ieșire din Iugoslavia, pe drumurile Timișoara-Arad și Timișoara-Szeged. Au aruncat, împotriva trupelor sovietice, diviziile ”Langemark” și ”Polizei”, întărite cu tancuri, transportoare blindate, artilerie și aruncătoare de mine. Dar, unitățile Corpului 49 de pușcași au reușit să apere orașul.
Acțiunile iscusite și rapide ale trupelor sovietice au zădărnicit planurile naziștilor de capturare a trecătorilor. “Trupele armatei, raporta comandantul armatei a 53-a, au trecut Carpații Meridionali luptând, au ieșit – cu trei zile înainte de termen – în zona desemnată și au luat-o înaintea germanilor și a maghiarilor în ceea ce privește ocuparea tuturor pasajelor din Carpații Meridionali, învingând cu succes unitățile de frunte ale inamicului și cucerind capul de pod pentru desfășurarea armatei și a frontului în Câmpia Panonică”. La îndeplinirea acestei misiuni au contribuit și trupele române. În ordinul nr. 0346 din 23 septembrie 1944, al comandantului Armatei a 53-a, se menționează că “unitățile române care operau ca parte a grupului armat, respingând ofensiva trupelor fasciste, au acoperit înaintarea trupelor sovietice spre Câmpia Panonică. În aceste lupte, unitățile și subunitățile românești … în condiții dificile de regrupare au arătat bărbăție și curaj și și-au îndeplinit onorabil misiunile primite”.
Un fragment din expoziția ”75 de ani de la eliberarea țărilor Europei de Est de sub nazism”, deschisă la București/ Foto: Vesti din Rusia
Acțiunile de luptă ale trupelor sovietice din România se desfășurau pe un front foarte larg. Armatele a 7-a de gardă și a 40-a, la acea vreme, luptau, în Carpații Orientali, împotriva grupării de trupe germano-ungare. Astfel, Armata a 40-a, în cele douăzeci de zile ale ofensivei, în condițiile dificile din zonele muntoase și împădurite, a eliberat 376 de localități, inclusiv 4 orașe, a eliminat 11.569 de hitleriști, a capturat 22.717 de prizonieri și a confiscat o mare cantitate de arme și de echipament militar.
Larga manevră, prin Carpații Meridionali, a principalelor forțe ale celui de-al 2-lea Front Ucrainean, nu numai că a zădărnicit planurile Comandamentului hitlerist de a distruge trupele române și de a captura pasajul din munți, dar a pus sub amenințarea unei lovituri puternice, dinspre flanc, întreaga grupare a forțelor germano-ungare din Carpați. O asistență importantă le-a fost acordată trupelor sovietice de către ostașii români care, timp de câteva zile, au reținut năvala forțelor inamice superioare numeric, până la sosirea Armatei Sovietice, și au păstrat trecători importante.
Abia spre mijlocul lunii septembrie, Comandamentul german a reușit să refacă un front continuu în fața trupelor în ofensivă ale Fronturilor al 2-lea și al 3-lea Ucrainene. Acesta a concentrat aici până la 27 de divizii, dintre care 6 erau de tancuri și motorizate. Luptele au căpătat un caracter și mai crâncen. Intr-o serie de sectoare ale frontului, inamicul lansa contraatacuri puternice (în zonele Vatra Dornei, Turda, Târgu Mureș, Arad și în alte direcții).
În zona Turda, unitățile Armatei a 4-a române, împreună cu trupele Armatelor a 27-a și a 6-a de tancuri, respingeau contraatacurile inamice. Luptele îndârjite, împotriva inamicului insistent, i-au unit și mai mult pe ostașii sovietici și români. Prin eforturile comune, inamicul a fost respins, iar trupele au trecut la ofensivă.
Lupte aprige s-au desfășurat în zona Aradului, unde unitățile Armatei a 53-a, ale Corpului 18 de tancuri și infanteria română au fost supuse unor atacuri violente. În decursul ultimei decade a lunii septembrie, împotriva unităților Armatei a 53-a au fost lansate 47 de atacuri și 9 contraatacuri. Tanchiștii Corpului 18 de tancuri, trecând în ofensivă, au distrus gruparea inamică de la nord de Arad, le-au tăiat trupelor hitleriste rutele de retragere din oraș și au creat condițiile necesare pentru eliberarea acestuia. În trei zile de luptă, ei au distrus 87 de tancuri, 110 de piese de artilerie, 43 de aruncătoare de mine, 125 de vehicule, precum și peste 3.000 de soldați și ofițeri inamici și au capturat 1.153 de prizonieri. La 22 septembrie, unitățile Corpului 57 de pușcași au eliberat Aradul.
(După paginile cărții «В боях за свободу Румынии»/ «În luptele pentru libertatea României» de A.Antosiak, Moscova, 1974, alte surse din arhivele Ministerului rus al Apărării și din cele românești, precum și din presa rusă.)
(Va urma)
