În exclusivitate, Dr.Serghei Voronin: Tentația fascismului

Astăzi, la Hotelul Marshal Garden din București, se desfășoară o Conferință științifică internațională pe tema ”75 de ani de la eliberarea Europei de Est de sub nazism: învățămintele istoriei”, organizată de către Ambasada Federației Ruse în România. Participă istorici, cercetători – reprezentanți ai comunității academice din Rusia, România, Republica Moldova și Italia.

Unul dintre participanți este Dr. Serghei VORONIN, șeful Catedrei de istorie generală a Universității Ruse ”Prietenia Popoarelor”, care a acordat un interviu în exclusivitate pentru ”Vești din Rusia”.

– Ce idei, ce fel de mesaj doriți să transmiteți auditoriului științific din București?

Serghei Voronin: – Întrucât conferința este dedicată celei de-a 75-a aniversări a eliberării Europei de Est de sub nazism, aș dori să abordez o astfel de problemă teoretică, care, de fapt, se dovedește a fi destul de practică.

În ultimii 20 de ani, istoriografia occidentală trasează, după părerea mea, paralele inacceptabile, echivalând, în esență, două fenomene istorice – care au o natură istorică complet diferită – mai mult, opunându-se reciproc și confruntându-se – paralele între Uniunea Sovietică stalinistă și Germania nazistă.

De la mijlocul anilor ‘90, datorită influenței Fundației Soros – și acest lucru a avut loc, din păcate, în Rusia, sub Elțîn – același mesaj a fost transferat către Europa de Est, a ajuns și în Ucraina – vedem rezultatele triste, în ziua de azi, sub forma acelui Maidan care s-a întâmplat acolo: reformatarea învățământului școlar și universitar, unde, între Stalin și Hitler au pus semnul egal, deși aceștia reprezintă fenomene istorice absolut diferite, pur și simplu, prin definiție.

Eu compar aceste două fenomene pe mai multe direcții, începând cu tipul de structură politică, importanța poporului în aceste construcții. Aici trebuie să vorbim despre rolul tineretului în aceste structuri, rolul acelor lagăre ale morții pe care le-au avut naziștii și cel al lagărelor de concentrare ale sistemului GULAG; principala diferență dintre acestea constă în faptul că GULAG-ul, cu tot coșmarul său, avea ca scop păstrarea vieților prizonierilor, pentru că sistemului dorea ca oameni să fie vii și să lucreze, într-un fel sau altul, pentru binele statului. În timp ce, lagărele naziste erau lagăre ale morții și oricine nimerea acolo era condamnat la moarte. Acest aspect ar putea fi discutat mai detaliat.

Dar, pe lângă compararea acestor fenomene în plan istoric, ideea principală este că, astăzi, așa-numitul neoliberalism occidental este, în esență, o versiune modernă a fascismului. Adică, are loc fascizarea societății occidentale și americane, probabil imperceptibil pentru un filistin. Există o continuitate istorică a proiectului liberal, care a început încă din vremurile Reformei protestante – tocmai protestanții i-au împărțit, pentru prima dată, pe toți, în aleși destinați mântuirii și restul celorlalți.

În esență, aceasta a pus bazele darwinismului social și rasismului, care s-au format în Europa de Vest. În consecință, dacă nu ar fi existat această divizare protestantă, nu ar fi existat rasismul, nu ar fi existat darwinismul social, precum și teoria “miliardului de aur” al lui Malthus, n-ar fi existat fenomenul nazismului. Și, prin urmare, nu ar fi existat neoliberalism modern, care, în esență, este versiunea modernă a fascismului, pentru că adepții acestuia tot vorbesc despre exclusivitatea unei singure națiuni.

Iată de ce ideea mea principală este ideea că Europa de Vest și Statele Unite nu doresc, în niciun fel, să recunoască faptul că nazismul a fost o etapă naturală în dezvoltarea așa-numitului proiect liberal al lor. Cu toate acestea, se crede că respectivul fenomen a fost un fel de abatere de la normă. Dar, dacă analizăm natura fenomenului în sine, atunci vom înțelege foarte bine că ceea ce au început odată Jean Calvin și Martin Luther nu a putut decât să se transforme în acele fenomene, care chiar îmbracă sub forme urâte, dar care făceau parte din același proiect liberal care s-a conturat în anii ’30 ai secolului trecut.

Prin urmare, tentația fascismului (așa se întitulează și comunicarea mea) a fost posibilă și logică tocmai în cadrul logicii liberale și nu a fost niciodată posibilă nici în Rusia țaristă, nici în URSS stalinistă și nici în Rusia modernă.