Poveștile unui însoțitor de tren

Legendarul traseu feroviar Moscova-Vladivostok traversează întreaga Rusie, șase fuse orare și granița convențională dintre Europa și Asia. Dacă drumul e același, pasagerii sunt mereu alții, iar însoțitorii de bord nu coboară din vagoane aproape două săptămâni – atât durează călătoria dus și întors.

”Nu există, practic, cursă fără pasageri recalcitranți. Când răsare soarele, lor le este rău, când apune, iar nu se simt bine. Unii sforăie, alții miros urât, unii fac zgomot – pentru orice nemulțumire, fuga la însoțitorul de bord. Fac plângeri împotriva noastră numai așa, pentru că cineva nu le-a zâmbit dimineață. Uneori, și cu motiv, e adevărat, că nici noi nu suntem din oțel. Se întâmplă, să nu te implici, prea tare, într-o situație, iar omul se supără”, a explicat Konstantin (numele este inventat), într-un reportaj realizat de agenția RIA Novosti.

Însoțitorii care lucrează pe traseul Moscova-Vladivostok petrec, în tren, aproape două săptămâni; șase-șapte zile dus, o noapte de odihnă, tot în tren, și înapoi. Ei sunt și controlori, și chelneri (ceai, apă,….) și oameni de serviciu.

”Avem multe de făcut. Vara – avem grijă de pasageri, facem curățenie în vagoane, completăm documente: evidența călătorilor, schimbarea așternuturilor, suveniruri, ceai. Iarna, se mai adaugă curățarea, pe exterior, a vagoanelor, de gheață. O muncă plătită suplimentar”, a explicat interlocutorul agenției menționate.

Potrivit spuselor sale, însoțitorii poartă responsabilitatea materială pentru tot ceea ce se află în vagon – lenjerie, prosoape, pahare, lingurițe. Dacă dispare ceva, angajații trebuie să le cumpere, din banii lor.

”Totul depinde dacă ai noroc la călători. Dacă însoțitorul este un gură-cască, îi fură tot. Și mie mi s-a întâmplat, dar rar. Tot ce dai, trebuie să primești înapoi. Sunt pasageri care își aduc singuri, dar e bine să verifici. Eu nu am probleme, pot memora ce și unde am dus, dar sunt mulți care își notează”, a continuat Olesia, alt interlocutor al agenției TASS.

Traseul Moscova-Vladivostok atrage prin romantism, prin posibilitatea de a vedea întreaga Rusie. Uneori, mai vin studenți, care doresc să câștige un ban în plus; alții vin din curiozitate. ”De mic, am știut că munca de birou nu este pentru mine. Îmi este greu să accept un program fix. Glumim, între noi: te trezești la serviciu, te culci tot la serviciu, ce poate fi mai frumos? Nu trebuie să te duci nicăieri, ți-ai schimbat hainele și gata”, spune, în continuare, Konstantin.

Dmitri și-a pierdut, însă, de o grămadă de timp, iluziile romantice. ”De obicei, se angajează însoțitori cei care nu au încotro, ca o ultimă soluție. Moscoviți nu prea sunt, au demisionat toți, cu vreo 20 de ani în urmă. Când eram mai tânăr, credeam că romantismul înseamnă fete, salariu, bacșiș. Era destul de vesel. Acum, e altfel. Reguli severe, trebuie să arăți bine, să fii amabil, să porți uniformă, cămașă albă, cravată, să zâmbești tot timpul. Tinerii au impresia că aici sunt povești, floricele, iubire. Dar e cu totul altfel. Mulți pleacă, mai ales după sezonul de iarnă – pe ger, este foarte greu să lucrezi”, spune Dmitri.

”În copilărie, am mers pe traseul acesta cu mama, ca pasager, iar pe vremea studenției, am decis să mai câștig ceva în plus, ca însoțitor. Au fost, desigur, și activități care nu fac deloc plăcere – precum curățatul toaletelor. Și, chiar dacă durează șase zile – încolo și, apoi, imediat, trebuie să faci cale întoarsă, nu prea mă interesau, toate aceste aspecte și era vesel; întâlneam oameni noi, vedeam alte locuri, de la fereastră”, a povestit, la rândul ei, Maria.

Pe de altă parte, Konstantin recunoaște că marea problemă a însoțitorilor de tren sunt pasagerii băuți și bătaia pentru paturile de jos, în vagoanele de dormit. Pentru fiecare situație este prevăzut un algoritm de acțiuni ce trebuie întreprinse; pe unele porțiuni de drum, trenul este însoțit de poliție, de aceea, nu se prea mai întâmplă incidente grave, între pasageri, după consumul exagerat de alcool.

”Se mai iau la bătaie, când se consumă prea mult alcool. În ultimă instanță, îi pot înțelege pe pasageri: trenul face multe opriri, oamenii stau și câte șase ore, nemișcați, așa că se fac grupulețe, ca să treacă timpul mai repede; se scot sticlele pe masă, se bea prea mult. De regulă, totul se termină cu un somn zdravăn, dar există și cazuri când sunt dați jos din tren; sunt bătăi, mai ales când este vorba despre muncitori, care nu au văzut civilizația de vreo jumătate de an. Avem instrucțiuni – cum să ne comportăm, există o succesiune de acțiuni. În principiu, situațiile sunt cam aceleași”, explică însoțitorul de tren.

”La Omsk, mai sunt atașate cinci vagoane, de trenul nostru – nu aparțin vreunor firme, sunt înfiorătoare și biletele costă mai puțin. Și, acolo, se urcă tractoriști, buldozeriști, bețivi – într-un cuvânt, un tablou nu foarte plăcut la vedere. Dar și ei sunt pasageri – pe umerii lor stă producția. Oameni muncitori, dar în vagon uită de toate. Nu îi dăm jos, pur și simplu: mai întâi, stăm de vorbă cu ei, încercăm să îi convingem, dar ei nu înțeleg”, a relatat și Dmitri.