„I-au condus, în coloane, la locul de execuție”: Ministerul Apărării al Rusiei a declasificat documente despre eliberarea Vilniusului

În ziua celei de-a 75-a aniversări a eliberării complete a orașului Vilnius, de sub invadatorii naziști (13 iulie 1944), Ministerul Apărării al Federației Ruse a publicat o serie de documente, clasificate anterior. Ele dezvăluie detaliile luptelor încrâncenate pentru eliberarea capitalei lituaniene. În plus, a fost publicat un proces-verbal, cu privire la activitățile obiectivului nazist „Baza”, din vecinătatea Vilniusului, în care, timp de peste trei ani de ocupație nazistă, au fost uciși peste 200.000 de oameni. Naziștii aduceau oamenii în “Bază”, sub masca trecerii la un nou loc de reședință și de muncă; apoi, îi împușcau. Pe lângă civili, acolo au fost executați zeci de mii de prizonieri de război, din armata sovietică – soldați și ofițeri – aduși din lagăre și închisori, se spune în documentele desecretizate. Ocupația Lituaniei de către armata hitleristă a început la 24 iunie 1941 și a durat 1115 zile.

Eliberarea orașului Vilnius și a celei mai mari părți a RSS Lituaniană a fost posibilă, datorită realizării, cu succes, a operațiunii militare „Bagration”.

Iată, încă un citat din documentele de arhivă: „Unitățile celei de-a 5-a Armate, după șase zile de lupte grele, au eliberat Vilnius … Potrivit datelor preliminare, în luptele pentru recucerirea Vilniusului, în perioada dintre 7 și 13 iulie, trupele sovietice au anihilat 7.000 de soldați și de ofițeri inamici și numeroasă tehnică militară; 5.200 de oameni au fost luați prizonieri și au fost capturate 156 de piese de artilerie, 28 de tancuri și tunuri autopropulsate, 48 de aruncătoare de mine, 291 de mitraliere, 7.000 de arme de foc, 1100 de autovehicule, 100 de motociclete, 500 de cai, 56 de depozite cu muniție, 97 de depozite cu echipament militar și cu hrană, precum și șase garnituri de tren”.

Naziștii nu au intenționat să predea Vilniusul, Adolf Hitler declarându-l drept „fortăreață”. Prin ordinul său, până la 15.000 de luptători ai Wehrmacht-ului și ai trupelor SS erau concentrați în capitala lituaniană.

„Pentru a elibera Vilnius, comandamentul sovietic a creat un grup puternic, de circa 80.000 de ostași”, a relatat istoricul militar Iuri Knutov, pentru postul RT. Luptele de stradă, pentru eliberarea orașului, au durat câteva zile. Încercând să ajute garnizoana încercuită, în dimineața zilei de 9 iulie, comandamentul german a trimis la Vilnius un desant de parașutiști, lansați din 30 de avioane Junkers Ju 88, în oraș; însă, aceste forțe au fost distruse, de către unitățile sovietice.

Documentele publicate descriu ororile „noii ordini”, pe care naziștii au stabilit-o în oraș. În timpul ocupației, la obiectivul ”Baza”, din Panarî, la câțiva kilometri de Vilnius, au fost uciși peste 200.000 de oameni. Aceste date au fost înregistrate pe baza declarațiilor și a mărturiilor rezidenților locali, precum și a inspectării locului de exterminare organizată, în masă, a cetățenilor URSS.

„În localitatea Panarî, a existat, timp de trei ani, o organizație special creată, pentru execuția și uciderea, în masă, a cetățenilor sovietici, condusă de Gestapo-ul Vilnius … Locul uciderii, în masă, a cetățenilor sovietici, cu o suprafață totală de peste 40 de hectare, a fost înconjurat cu un gard din sârmă ghimpată, cu o înălțime de doi metri”, spun documentele.

„Oamenii au fost conduși, în coloane, spre locul de execuție; mai multe mii de persoane erau pe jos, alții, au fost aduși cu sute de mașini, arhipline, precum și cu garnituri de tren, pe calea ferată, din regiunea Vilnius și din alte zone ale Lituaniei”, se spune în procesul-verbal privind acțiunile naziștilor.

„Pe drum, spre locul de execuție, oamenii erau supuși unei hărțuiri crude. Bătrânii, oamenii bolnavi și copiii, epuizați, rămași în spatele coloanei, erau bătuți cu parul, târâți pe pământ, iar, unii au fost împușcați; copiii mici au fost luați de picioare și loviți de copaci. În coloane erau evrei, polonezi, belaruși, lituanieni și ruși „, se spune în document.

„Execuțiile prin împușcare erau efectuate în timpul zilei, în loturi de câte 10 persoane, fără pauză, până la lichidarea completă, a întregii coloane. La „Bază” erau pregătite șapte gropi rotunde, uriașe, adâncimea lor fiind de 5 metri, diametrul părții inferioare de 14 metri, iar vârful de 25 de metri; în plus, erau patru gropi de dimensiuni mai mici și șapte șanțuri… Împreună cu oamenii morți erau îngropați și cei, încă, vii. Gropile cu cei uciși, în partea de sus, erau tratate cu clorură de var”, se spune în documentele desecretizate.

În noiembrie, 1943, pentru a ascunde urmele crimelor, Gestapo-ul a creat o echipă specială, pentru dezgroparea și arderea cadavrelor. Mai mult, componența acestei echipe s-a schimbat, de mai multe ori – toți cei care au fost, anterior, în această unitate, fiind împușcați. Ultima execuție în masă, din Panarî, a avut loc în perioada 3-4 iulie 1944.

Documentele istorice furnizează mărturii ale felului în care rezidenții locali, recunoscători, își întâmpinau eliberatorii – ostașii Armatei Roșii care, după eliberarea Vilniusului, au trecut la forțarea fluviului Neman. Până la victoria în Marele Război pentru Apărarea Patriei rămâneau, încă, 300 de zile.