Alexander Rahr: Putin către Trump. Trump către Putin

Politicienii înțelepți din Europa ar trebui să se bucure că liderul Rusiei și cel al Statelor Unite au început să se înțeleagă, scrie analistul german Alexander Rahr, într-un articol publicat de cotidianul ”Rossiiskaia Gazeta”.

Cei care abordează politica în mod constructiv, care vor stabilizarea situației în lume, trebuie să fie sincer interesați ca liderii principalelor două puteri nucleare – Rusia și SUA – să dialogheze. Problema este că elitele americane au făcut tot posibilul ca Trump și Putin să nu se întâlnească la summitul G20, de la Osaka.

Președintelui Trump nu i se poate interzice, fără îndoială, o astfel de întrevedere, dar, l-au amenințat și puțin a lipsit ca translatorul să fie chemat la interogatoriu, pentru a afla ce a tradus pentru Putin. Cred că, odată ce raportul Moeller i-a dat dreptate lui Trump și a demonstrat că nu a existat vreun complot cu Kremlinul, liderului de la Casa Albă i s-au dezlegat mâinile. Deasupra lui nu mai atârnă sabia lui Damocles, pentru că adversarii politici nu mai au, până la următoarele alegeri, timp – să-i organizeze președintelui un impeachment. Și, încă de pe acum, se poate presupune că Trump ar putea câștiga următoarele alegeri: o știe și el, înțeleg și dușmanii lui, conștientizează și Europa. De aceea, au existat toate premisele ca această întâlnire să se desfășoare, pentru ca, în această etapă, totul să iasă concret, pragmatic și pozitiv. Trump și Putin au dezbătut toate temele principale: situația din Iran, din Siria, din Venezuela și din Ucraina; au convenit să continue tratativele legate de un model modern de control al armamentului.

Politicienii europeni înțelepți, care nu fac jocuri și nu țes intrigi, nu pot decât să se bucure că liderul american și cel rus au început, în sfârșit, să vorbească unul cu celălalt și să se înțeleagă. De înțelegerile celor doi oameni, care țin degetele pe butoanele nucleare, multe depind pe planeta noastră.

Și, aș spune cu multă prudență că, da, se ”simte” un fel de pragmatism. Este cel mai corect cuvânt. Nu se poate vorbi despre vreo prietenie sau despre vreo dragoste reciprocă între Rusia și Occident. Dar, revenind la evenimentele din APCE, pentru mine a fost foarte important că există o astfel de senzație: actualii lideri germani, dar și cei francezi, știu foarte bine de ce trebuie să se înțeleagă cu Rusia.

În primul rând, pentru că responsabilii din Franța și din Germania poartă o responsabilitate mai mare pentru Europa unită decât cei din Polonia, unde Ucraina este privită ca o zonă-tampon în relațiile cu Rusia. Și, chiar dacă Ucraina încearcă să devină un asemenea tampon și pentru Europa, acest lucru nu este nici în interesul nemților, nici al francezilor. Ei înțeleg că, din diferite motive, Kievul nu poate îndeplini acordurile de la Minsk. Dar, chiar și așa, ei trebuie să meargă înainte: mediile de afaceri francez și german exercită presiuni asupra politicienilor și trebuie măcar să începi să te gândești, cum să ieși de sub sancțiunile din cauza cărora au toți de suferit. Mai ales că, atât cancelarul federal Angela Merkel, cât și președintele Franței, Emmanuel Macron, susțin, în principiu, conceptul viitoarei Europe de la Lisabona la Vladivostok. Nu sunt simple vorbe. E de la sine înțeles că nimeni nu are de gând să desființeze NATO, Uniunea Europeană și să creeze un sistem politic și economic unic de la Lisabona la Vladivostok, dar nemții și francezii vor, totuși, să revină, mai devreme sau mai târziu, la ideea unui spațiu comun. Pentru că, pornind de la tradițiile lor geopolitice, de la percepția istorică, ambele state conștientizează faptul că Europa nu poate fi construită ca o contrapondere la Rusia, ci numai împreună cu Rusia. Dar, să nu uităm că mai este și politica SUA, mai sunt și țări precum Polonia, statele Baltice și Marea Britanie, care încearcă să joace pe teren american și stau pe pozițiile lor, potrivit cărora Rusia nu-și mai are deja locul în această Europă.