Kosaciov, despre candidații la funcțiile cheie în UE

Convenită după lungi negocieri, ce păreau să nu ducă la vreun rezultat, lista candidaților pentru funcțiile-cheie ale Uniunii Europene merită să fie analizată, în primul rând, din punctul de vedere al eficienței noilor personaje la noile lor locuri de muncă, al posibilităților lor de a depăși situațiile de criză din UE, adică Brexit, rezultatul alegerilor europarlamentare din luna mai și continuarea confruntării cu Rusia. În al doilea rând, important este să vedem și care sunt perspectivele relațiilor dintre Rusia și UE, sub bagheta noilor lideri ai Uniunii, scrie pe pagina sa de Facebook, șeful Comisiei senatoriale pentru afaceri internaționale, Konstantin Kosaciov (în foto de jos).

Și dintr-un punct de vedere și din celălalt, numirile sunt ambigue. Faptul că funcția-cheie – președinte al Comisiei Europene, ar putea reveni (dacă propunerea este aprobată de Parlamentul European) actualul ministru german al Apărării, Ursula von der Leyen, înseamnă, fără îndoială, consolidarea poziției Germaniei, în special a cancelarului Merkel și a partidului ei. Pe de altă parte, candidatul a fost acceptat și de al doilea ”stâlp” al Europei unite – Franța, pentru că nemțoaica vorbește perfect limba franceză, se bucură de respect în Franța, după colaborarea în domeniul apărării și se ocupă activ de crearea unei Uniuni europene a apărării.

De aceea, dintr-un prim punct de vedere – cel al intereselor Uniunii Europene – numirea pare un plus pentru UE, care are evident nevoie de un lider puternic, care să se sprijine ferm, pe ambele ”picioare” purtătoare – german și francez. În schimb, din punctul de vedere al relațiilor cu Rusia, se pare că nu va exista progres, în măsura în care el depinde de șeful Comisiei Europene. Nici în funcția de ministru al Apărării, Ursula von der Leyen nu s-a remarcat printr-o atitudine conciliantă față de Rusia și, fiind un exponent ardent al euro-atlantismului, este greu de presupus că își va schimba poziția la Bruxelles.
Conservatoare și mai degrabă pragmatică, ea nu poate fi considerată un opozant ideologic al Rusiei, spre deosebire de liberalii europeni, care se opun Rusiei ”din principiu”. De aceea, promovarea în funcția de președinte al UE, șef al Consiliului European, a actualului premier al Belgiei, liberalul Charles Michel, nu ne insuflă optimism, spune Kosaciov. Deși, dacă ne amintim că el îl va înlocui în această funcție, la 1 decembrie, pe polonezul Donald Tusk care nu poate fi nici pe departe catalogat pro-rus și că are reputația unui maestru al compromisului politic, după cum se spune, să nu cobim. Iar, pentru Europa, nu cred că e cea mai proastă alegere.

Nu ne punem mari speranțe în îmbunătățirea relațiilor bilaterale între UE și Rusia nici în legătură cu eventuala numire, în funcția de ministru de Externe al UE, a spaniolului Josep Borrell, care ar trebui să o înlocuiască pe Federica Mogherini la conducerea diplomației europene. Într-un interviu acordat, în primăvară, unei publicației spaniole, Borell a numit Rusia ”vechiul nostru dușman”, motiv pentru care MAE rus l-a convocat chiar pe ambasadorul Spaniei la Moscova, după care incidentul a fost comentat de către președintele Rusiei, Vladimir Putin. Iar, din punctul de vedere al intereselor UE, după extrem de eficienta italiană, spaniolul nu va deveni un factor de afirmare pentru diplomația europeană.

Deși, nici unul dintre personajele mai sus menționate, nu joacă un rol decisiv în stabilirea relațiilor reciproce cu Rusia și, de aceea, oscilațiile politicii Bruxelles-ului, în privința Rusiei, ținând cont de noile figuri din birourile europene, nu vor avea o amplitudine majoră. Ei sunt mai degrabă executanți decât făuritori, scrie senatorul Konstantin Kosaciov, pe pagina lui de Facebook.