Unde se află Camera de Chihlimbar?

Din mai multe motive, Camera de Chihlimbar nu se poate afla pe teritoriul Poloniei, dar sunt mari șanse ca ea să fie ascunsă într-un adăpost subteran din Germania, a declarat, pentru RIA Novosti, profesorul de chimie german, Karl-Heinz Kleine, precizând că, dacă această operă de artă va fi descoperită, el și echipa lui intenționează să o predea Rusiei.
Declarația vine după ce, anterior, directorul Muzeului Celui de-al Doilea Război Mondial din orașul polonez Mamerki, Bartlomiej Plebanczyk, a afirmat că specialiștii lui au reușit să descopere intrarea într-un tunel, unde ar putea fi ascunsă Camera de Chihlimbar. Se speră că tunelul va fi deschis la sfârșitul acestei luni.

”Dacă noi vom găsi Camera de Chihlimbar, ea va aparține, fără îndoială, Rusiei. Desigur, vom conveni ca, mai întâi, ea să fie expusă în Germania. Dar, proprietarul este Rusia”, a subliniat Kleine.

Grupul Kleine, care descrie, în detaliu, activitatea lui pe site-ul amber-room.org, efectuează, de mai bine de zece ani, cercetări în orașul german Wuppertal, unde, în opinia căutătorilor amatori, se pierde urma Camerei de Chihlimbar. Dispariția ei are legătură directă cu personalitatea unui localnic, Oberpräsident al Prusiei de Est și comisarului Reich-ului pentru Ucraina, Erich Koch.

”Koch a fost, probabil, cel mai bogat dintre naziști. El a avut ocazia să jefuiască toate muzeele din partea de Răsărit a Europei. La mijlocul anului 1944, Camera de Chihlimbar a fost expediată, din Köningsberg, în Germania. Koch a fost feroviar. Fără îndoială, el nu ar fi folosit niciodată camioane pentru transportul unei încărcături atât de voluminoase și de valoroase. S-a făcut exclusiv cu trenul”, crede Kleine. În opinia lui, ”toate declarațiile martorilor oculari, care ar fi văzut camioane cu SS-iști, care cărau niște lăzi, nu au nici o legătură cu Camera de Chihlimbar”. ”Koch dorea să profite de ceea ce furase. Dar, atunci, el nu știa că pierduseră războiul și că nu va mai vedea, vreodată, relicvele sale. Considera că sunt proprietatea lui. Ce rost avea să trimiți totul în Polonia sau oriunde în altă parte? Camera de Chihlimbar este la Wuppertal, sunt convins”, a adăugat profesorul de chimie.

Potrivit acestuia, Koch știa că pe teritoriul orașului Wuppertal se află 170 de buncăre și mine – construcții subterane dintre cele mai diverse, începând cu adăposturi aeriene și fabrici militare subterane, toate temeinic întărite. Expertul spune că oamenii lui au cercetat deja 50 de asemenea construcții. Descoperirea și deschiderea buncărelor și a minelor necesită timp, pentru că, deocamdată, se cunosc doar numele străzilor unde ele s-au aflat. Or, proprietarii de imobile nu sunt foarte cooperanți dacă se stabilește că sub clădirea lor, cândva, a fost un buncăr, pentru că asta ”înseamnă neplăceri suplimentare”.

”Am descoperit, spre exemplu, un buncăr mare, unde nu putem pătrunde. El se află la o adâncime de 50 de metri, iar învelișul de beton măsoară 50 de centimetri. Alte trei buncăre, despre care noi știm, sunt situate în parcul central, la 7 metri sub pământ. Toate aceste construcții au fost efectuate prin muncă silnică. Și credem că aici se ascunde o parte din rezervele lui Koch”, a relatat Kleine.

Camera de chihlimbar a fost creată de către meșterii germani în secolul al 18-lea, pentru regele Prusiei, Friedrich I. Ulterior, ea a fost dăruită lui Petru I și a devenit cea mai valoroasă perlă a reședinței de vară a împăraților ruși, din Țarskoe Selo (de lângă St. Petersburg). În timpul războiului, în 1941, nemții au evacuat Camera în castelul regal din Koningsberg (Kaliningradul de astăzi).