Vyacheslav Samoshkin
Timp, înainte! Valentin Kataev
Într-o zi din noiembrie, 1979, Ion Făgărășanu, grafician și angajat al Biroului Novosti, cu care m-am împrietenit, m-a dus la buna sa cunoștința, marele pictor Corneliu Baba. A fost cu noi și Marina, fiica soției mele, din prima ei căsătorie. De câtva timp, Marina studia pictura, sub conducerea lui Aurel Acasandrei, profesor și un interesant artist plastic. Cândva, am scris despre expoziția lui personală, pentru ziarul ”Sovetskaia kultura”.
Atelierul maestrului Corneliu Baba se afla într-o vilă, nu departe de Institutul ”C.I.Parhon” și de Monumentul Aviatorilor. În timp ce urcam pe scară, la primul etaj, unde locuia pictorul, ne uitam la picturile și frescele care acopereau toți pereții și care tratau subiecte religioase, unele dintre ele amintind de maniera lui Bosch, celelalte, de frescele de la Voroneț și Sucevița; mai erau și lucrări pe teme contemporane, pictate într-o tehnică modernistă, precum Eva – al cărei corp se vedea din spate, cu capul întors spre spectator, având trăsăturile aproape fotografice (”Hiperrealism?”, m-am gândit eu). Tot ce se vedea nu avea aproape nimic comun cu stilul artistic al lui Baba.
Lumea artistului
Am sunat la ușă. Prin partea de sus a ușii, prin geam, vedem cum se apropie de noi Corneliu Baba, în felul său clasic – purtând o bluză maronie, a là Tolstoi, cu urme de vopsea pe ea, având pe cap un fel de bonetă roșie – totul, ca și când el ar ieși din autoportretele sale. Dar, era și ceva neașteptat: în autoportrete, el se prezintă ca un om dur, voinic și chiar brutal. În realitate, a fost foarte blând, delicat și un pic, aproape de neobservat, se bâlbâia.
Ne invită înăuntru, unde răsună muzica; recunosc Vivaldi – în pickup-ul ”Telefunken”, observ, rotindu-se, discul firmei sovietice ”Melodia”.
La intrarea în atelier, stă o masă de lemn, frumoasă și lungă. În stânga, agățat de perete, un fragment de lemn al unui interior țărănesc (sic!). Două ceasuri vechi și amândouă funcționează, ambele arătând ora douăsprezece și un sfert. La dreapta, de-a lungul peretelui, rafturile cu cărți, albume și discuri, multe discuri. Tot aici sunt așezate câteva desene, unul fiind autoportretul lui Theodor Pallady, celălalt – un peisaj.
A două parte a încăperii, fără glasvand, duce în atelierul propriu-zis, unde se observă plita de aragaz și o chiuvetă. În centru, lângă geam, stă un șevalet, cu dosul spre noi, de aceea nu se putea vedea la ce anume lucra el atunci. Acolo, pe pereți, stau câteva tablouri mari și importante: într-unul sunt înfățișați mama și fiul; mai jos, un portret de femeie, plin de culori tandre și delicate, iar mai aproape de fereastră, un peisaj plin de bucuria culorilor, parcă este Veneția. În grămada de tablouri așezate pe podea și rezemate de perete se vede și o schiță pentru tabloul cunoscut, ”Spaima”, făcut sub impresia cutremurului din martie 1977. Până atunci, vizitasem două-trei expoziții ale maestrului. Aici, în atelier, picturile sale realiste par a fi și mai expresive, pline de forță și de profunzime. Este surprinzător faptul că arta lui, care s-a inspirat din marii clasici, precum Velasquez sau Rembrandt, l-a făcut imun la îndoctrinările ideologice, în spiritul ”realismului socialist”.
Epoca Renașterii
La un moment dat, s-a uitat țintă la Marina, o fată de 17 ani, care avea părul blond și ochii albaștri și, dând din cap, artistul a spus cu admirație:
– Ce portret! Pur și simplu, epoca Renașterii!
Anterior, în paranteză fie spus, Marina atrăsese, deja, atenția unui pictor important. Era vecinul nostru, din cartierul Parcul Tineretului – bătrânul Dumitru Ghiață-Colibași. Și acesta chiar i-a făcut, în câteva ședințe, în pasteluri, portretul, pe care l-a dăruit familiei mele, cu un autograf pe spatele lucrării. Ceva mai târziu, cu ocazia unei expoziții personale, el a împrumutat, de la noi, pentru un timp, portretul, intitulat ”Marina”, chiar de către autor, cu scopul de a-l include în expoziție…
Întorcându-ne la Corneliu Baba, el ne-a povestit că, recent, a făcut o vizită la Moscova:
– Aveți pictori tineri extraordinari! Cred că, peste câțiva ani, ei vor da lovitura în lumea picturii. Ce forță au! Francezii și toți ceilalți, sunt răsuflați, deja…
– Îi aveți în vedere pe cei realiști sau pe cei moderniști? l-am întrebat eu. Cei din urmă, la noi, sunt cam prigoniți…
– Îi am în vedere și pe unii și pe alții.
– La noi, am rămas ultimul, „patriarhul”…
Pe urmă, a sunat din alt oraș o oarecare Sanda. El a vorbit cu ea foarte drăguț. Am schimbat priviri semnificative cu Făgărășanu…
Frescele și vinul
Pe urmă, ne-a spus că frescele de jos, de la scară, sunt realizate de elevii lui, studenți.
– Multe găleți de vin au băut la mine, înainte de a face toate picturile acestea, spune el blând.
Maestrul a fost de acord să ne întâlnim peste o lună, pentru un interviu, o discuție cu privire la viața și creația lui.
În orice caz, eu nu mă grăbeam, întrucât colegul meu și șeful Biroului Novosti, Efim Romanciuk, cu ceva timp în urmă, făcuse deja un material despre Corneliu Baba și l-a publicat în revista ”Ogoniok”. ”Mai aștept”, m-am gândit eu. O dată amânată, o nouă întâlnire cu „patriarhul” picturii românești, din păcate, nu a mai avut loc…
(Va urma)
Citiți celelalte părți din amintirile corespondentului rus în România, Vyacheslav Samoshkin, aici:
https://www.vestidinrusia.com/2018/06/19/timp-inapoi/
https://www.vestidinrusia.com/2018/06/27/timp-inapoi-ii/
https://www.vestidinrusia.com/2018/09/06/4388/
Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a emis un decret în acest sens. Potrivit presei, în total…
Bulgaria nu va semna cu Ucraina acordul de cooperare în domeniul securității și se va…
Cancelarul german Olaf Scholz a reacționat dur la ideea președintelui Poloniei, Andrzej Duda, da confiscare…
Președintele Vladimir Putin a permis cumpărătorilor străini de gaz rusesc să plătească în ruble pentru…
Ilia KRAMNIK, cercetător la Centrul pentru studii de planificare strategică al IMEMO ”E.Primakov” al Academiei…
Creșterea livrărilor de gaz lichefiat în Uniunea Europeană ar putea avea un impact negativ asupra…
This website uses cookies.