Corneliu Vlad: Cunoașterea reciprocă, premisă a bunelor relații româno-ruse

Corneliu Vlad

Un studiu româno-american de la jumătatea lunii octombrie, realizat de INSCOP și Polling Company, constată că “părerile românilor privind menținerea sancțiunilor SUA împotriva Rusiei sunt împărțite. Aproape 30 la sută dintre cei chestionați sunt de părere că menținerea sancțiunilor ar fi în avantajul României și tot 30 la sută cred că nu ar fi un lucru bun pentru țară. Iar 26 la sută consideră că menținerea sancțiunilor nu este nici în avantajul, nici în dezavantajul României”. Rareori un sondaj cu rezultate atât de derutante și dificil de interpretat, mai ales că și non-răspunsurile au avut un procentaj ridicat: 18 la sută. Și totuși, măcar o concluzie certă se poate extrage din toate aceste cifre: “o slabă cunoaștere a subiectului”, cum o formulează chiar institutul INSCOP în comentariile sale. Așadar, un sondaj recent confirmă prin cifre ceea ce se știe, de fapt, de tot mai multa vreme: Rusia e mult prea puțin și deficitar, ba chiar denaturant, cunoscuta în România. Iar fenomenul este reciproc: nici România nu este cunoscută așa cum ar fi normal, firesc, în Federația Rusă.

Cunoașterea insuficientă sau denaturată a realităților din țară vecină este unul dintre factorii care prejudiciază considerabil relațiile româno-ruse, în fața cărora și așa există un dosar tot mai încărcat de gestionat și soluționat. Iar normalizarea și intrarea pe un făgaș firesc a relaților dintre România și Federația Rusă trebuie să se producă, din nefericire, într-o atmosferă internațională tot mai încărcată și tensionată, care amintește tot mai mult de anii războiului rece.

Cele trei decenii care au trecut de la marile mutații internaționale din arealul est-european și nord-asiatic găsesc acest vast spațiu, ce include canonicul Heartland al clasicilor geopoliticii, în căutarea unui nou echilibru de forțe și a unei noi formule de securitate. Relațiile dintre state și grupări de state, între blocul euroatlantic și cel eurasiatic continuă să stagneze într-o zonă de labilitate și imprevizibilitate, iar climatul politic la nivelul zonei, dar și în plan mondial, se încarcă și se înrăutățește, afectând pacea și securitatea generală.

Acesta este contextul, profund nefavorabil, în care sunt nevoite să funcționeze și relațiile dintre Federația Rusă și România, care în ultimii treizeci de ani au cunoscut, și ele, o răsturnare spectaculoasă: din aliați politico-militari și parteneri economici privilegiați au devenit membri ai unor formate interstatale diferite, dacă nu chiar în confruntare. Dar România și Rusia sunt, chiar dacă nu vecini de frontieră, ca până în 1989, oricum vecini sau în vecinătate imediată în estul continentului și în spațiul pontic. Iar peste relațiile cu vecinii niciun stat responsabil nu poate trece, mai ales atunci când aceste relații poartă o încărcătură istorică sensibilă și complexă și sunt asimetrice sub raportul suprafeței, populației, resurselor, forței economice, capacităților politico-diplomatice, statutului militaro-nuclear etc. Relațiile româno-ruse, cu toate că au o tradiție de secole și multe momente luminoase și mutual benefice, se cronicizează, de peste jumătate de secol, într-o stare de fapt nefirească și bizară, pe care un fost ambasador al Federației Ruse la București a definit-o printr-o formulă (și ea bizară) anglo-saxonă: frenemy, adică ceva de genul “adversamic” sau prieten-inamic. Expresia supralicitează poate calitatea acestor relații, dar problema rămâne. Iar aceste relații nu pot dura la nesfârșit în actuala paradigmă nefirească. Va fi meritul sau blamul factorilor de decizie ai celor două țări modul de gestionare a legăturilor româno-ruse. Dar presa are datoria și răspunderile ei în demersul de deblocare și relansare a acestor relații. Și primul lucru care trebuie făcut este buna cunoaștere și înțelegere reciprocă a realităților din țările noastre, a politicilor și acțiunilor lor în plan intern și internațional, a intențiilor și demersurilor în relațiile lor bilaterale. Presa din țările noastre trebuie să privilegieze empatia și buna credință, toleranța și receptivitatea la conlucrare, cu atât mai mult cu cât cunoașterea reciprocă româno-rusă prin mass-media, în mod deosebit, este masiv parazitată. Dacă atitudinea presei ruse este mai degrabă de ignorare sau tratare superficială a României, presa română se cantonează pe o linie primitivistă de stigmatizare a tot ce este rusesc și tot ce înseamnă Rusia (cu excepțiile ipocrite de rigoare, mereu amintite până la exasperare: literatura clasică, muzica și coregrafia, sporturile etc.). Dar dacă dialogul cultural și interuman par să se învioreze în ultimii câțiva ani, cel la nivel politic rămâne în tiparele rigide și anacronice ce reediteaza practici ale războiului rece. În acest context viciat și neproductiv pentru intrarea în normalitate și cordializarea raporturilor româno-ruse, mass-media poate fi unul din vectorii cei mai eficienți, poate fi chiar un element de avangardă. Înaintea factorilor politici, a diplomaților, strategilor, oamenilor de afaceri, experților etc., ziariștii pot opera deschideri necesare și salutare pentru (re)cunoașterea și reapropierea între statele și popoarele noastre.

Presa poate imprima în ecuația româno-rusă o nouă percepție, o nouă abordare, adică un nou curs.
Acestor obiective și deziderate i se consacră și portalul “Vești din Rusia”, care oferă publicului românesc știri și comentarii, reportaje și analize, interviuri și dezbateri care întregesc o imagine cât mai bogată și mai cuprinzătoare asupra realităților Rusiei de astăzi, o țară care este angajată într-un proces temerar și fascinant de înnoire, pe care lumea trebuie să-l cunoască în parametrii săi adevărați.