Corneliu Vlad: Va redeveni spațiul pontic “mare inospitalieră”?

Corneliu Vlad

Spațiul Marii Negre pare să devină vedetă de neinvidiat a unei confruntări geopolitice post război rece (sau componentă a lui?) , cu aceiași competitori din întreaga perioada postbelică: NATO și Rusia. Reuniunea jubiliară (dar și lucrativă) a NATO de la Washington a înscris cel puțin o premieră în agenda priorităților din cei 70 de ani de activitate ai Alianței: zona Marii Negre. “Mare inspitaliera”, cum o numeau cei vechi încă din Antichitate, Pontul Euxin pare să revină la nedoritul brand, căci, mai nou, începe să exemplifice, și el, încercările de resuscitare a războiului rece. Cadrul reuniunii de la Washington, deși aniversar, nu a fost deloc unul festivist, ci mai degrabă crispat și rezervat, după cum au exemplificat și declarațiile protagoniștilor din plen, și aprecierile presei.

“Lumea s-a schimbat, dar, în viziunea NATO, Moscova rămâne principala amenințare” – rezumă într-o formulă subtil-ironică agenția France Presse mesajul transmis de Alianța Atlantică. “Nu vrem un război rece “, dar “Rusia a făcut lumea un loc mai puțin sigur”, a avertizat la modul general secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg. Iar secretarul de stat american, Mike Pompeo, a încheiat ceva mai concret: “Am hotărât să îmbunătățim apărarea noastră în față războaielor hibride”. Războaiele hibride fiind, tot în decriptarea AFP, “strategiile ofensive ale Moscovei, care combină mijloacele convenționale și neconvenționale, vizibile și disimulate”. Mai clară încurcătură nici că se poate. Ideea este că mai tot ce nu e convenabil, e hibrid. Războaie hibride ar fi în această accepție vagă și vastă și aruncarea în aer a Tratatului privind rachetele nucleare intermediare, și intensificarea activităților militare în zona Mării Negre, care au fost cele două puncte concrete de pe agenda reuniunii de la Washington.

Și nu întâmplător, tocmai în zilele conclavului NATO de la Washington a început exercițiul militar NATO Sea Shield, iar forțele navale ruse au efectuat un test cu rachete în Marea Neagră.

Tensiunea în zona Marii Negre s-a ridicat brusc pe fondul crizei ucrainene și al incidentului din noiembrie 2018, când trei nave militare ale Kievului au fost reținute în apele teritoriale ale Rusiei din Marea de Azov, după care NATO si-a intensificat activitățile în regiune, printr-o „prezența avansată adaptată”, care, după cum s-a explicat, “ contribuie la întărirea posturii de disuasiune și de apărare a Alianței și al îmbunătățirii cunoașterii situației, a inter-operativității și reactivității”.

Dar problema ucraineană nu este singură explicație a focalizării NATO pe zona pontică, văzută că “o încrucișare esențială pentru transportul resurselor energetice precum și pentru schimburile comerciale între Balcanii de est și sudul Caucazului (și chiar între Europa și Orientul Mijlociu)” – după cum explica strategul francez Laurent Lagneau. Mai succint, Kay Bailey Hutchinson, ambasadorul SUA la NATO, declara : “Vom face mai multă supraveghere, vor fi mai multe nave ale NATO în Marea Neagră”.

Răspunsul Moscovei nu a întârziat nici de această dată. În legătură cu incidentul din Strâmtoarea Kerci, folosit pentru intensificarea prezenței și activităților NATO în nordul Marii Negre, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov a spus: “Nu înțelegem ce vor să spună prin asta. Situația din Strâmtoarea Kerci și navigația în regiune este bine cunoscută”. Dar și precis reglementată prin Convenția de la Montreux, care limitează profilul și durata prezenței navelor străine în Marea Neagră. Dacă în această situație care riscă să devină tot mai complicata, includem și relațiile tot mai precare dintre statele cu cele mai puternice armate din Alianța atlantică, SUA și Turcia, implicațiile unei crize în spațiul extins al Marii Negre ar depăși cu mult cadrul unei confruntări NATO-Rusia.