Henry Kissinger despre Rusia și ordinea mondială

Veteranul diplomației americane, Henry Kissinger, a vorbit, într-un interviu acordat directorului general adjunct al agenției TASS, Mihail Gusman, despre cum trebuie să fie noua ordine mondială și prin ce trebuie să treacă Rusia și Statele Unite.

– Dacă ar fi să vorbim despre relațiile dintre URSS și SUA, atunci, și dintre Rusia și SUA, acum. Anterior, aceste relații au fost mai tensionate decât acum sau invers? Ce momente pozitive și negative din relațiile noastre, de atunci și din prezent, ați evidenția?

Henry Kissinger: – Cred că, în acest moment, relațiile noastre sunt mult mai înghețate, pentru că nu există un dialog consecvent și sistematic. Dar am speranța că situația se va îmbunătăți și vom dobândi succes. În perioada de confruntare, în timpul războiului rece, alta a fost situația. Atunci, scopul era slăbirea confruntării. Acum, se dorește crearea unei noi ordini mondiale, un proces la care trebuie să participe toate statele, cu convingerea că în această ordine mondială toți vor avea un loc.

– Cu alte cuvinte, situația actuală nu poate fi considerată război rece?

Henry Kissinger: – Nu, eu nu consider perioada actuală ca fiind război rece.

– Ce ați recomanda țărilor noastre pentru depășirea crizei? Pornind de la istoria îndelungată a relațiilor noastre.

Henry Kissinger: – Firește, eu privesc lucrurile din punctul de vedere al unui american.

– Firește.

Henry Kissinger: – Iar eu susțin interesele și pozițiile fundamentale ale politicii americane. Dar Rusia este un mare stat, cu o istorie măreață și îmi este greu să-mi imaginez o ordine mondială, unde Rusia să nu se regăsească printre marii jucătorii.
Care ar fi obiectivul. Rusia și Statele Unite trebuie să dea dovadă de respect reciproc și să continue colaborarea. Va trece mult timp până când vom obține succesul. Dar noi trebuie mereu să ne amintim de scopul în sine.

– Ce episoade din lunga dumneavoastră carieră de consilier pe probleme de securitate națională, de secretar de stat și diplomat, v-au rămas în memorie ca fiind cele mai grele perioade, când nu ați putut dormi nopțile?

Henry Kissinger: – Un rege prusac i s-a plâns lui Bismark că nu poate adormi seara. Iar Bismark i-a răspuns că funcția de conducător îl obligă să aibă capacitatea de a dormi nopțile. Nu pot spune că am avut nopți albe. Dar au fost situații când era vorba despre viitorul Europei Centrale sau când agenda zile era încărcată cu probleme complexe și situația nu părea deloc senină. Dar am avut mereu speranța și voi continua să sper că, în astfel de momente critice, ieșirea va fi găsită, într-un final, și vom putea lucra în paralel (împreună).

– Lucrăm la un film documentar despre ambasadorul URSS în SUA, Anatoli Dobrînin. Dacă ar fi să priviți înapoi, cum ați aprecia rolul lui, ca ambasador, în relațiile dintre Uniunea Sovietică și Statele Unite?

Henry Kissinger: – L-am cunoscut pe Anatoli Dobrînin, când am fost numit consilier pe probleme de securitate națională, în mandatul președintelui Nixon. Era în plină perioadă a războiului rece.

Am avut multe divergențe. Dar, tot atunci am ajuns la convingerea că colaborarea dintre țările noastre trebuie să devină principalul scop al eforturilor noastre. Și, pe de o parte, am fost adversari, dar, pe de alta, am fost parteneri.
Și, cu timpul, am devenit prieteni. Înaintea fiecărei vizite la Moscova, mă întâlneam neapărat cu Dobrînin. Întîlnirile noastre au continuat și după ce nu a mai fost ambasador în SUA.

– Într-adevăr, v-ați întâlnit de multe ori cu el. Care dintre întrevederi sau, poate, ce momente separate din aceste întâlniri, v-au rămas în memorie?

Henry Kissinger: – Au existat întâlniri, unde trebuia să facem declarații dure, iar el era mereu plin de demnitate și se comporta ca un diplomat abil. De asemenea, au fost multe întâlniri la Moscova și nu numai la Moscova, unde ajungeam la acord. Au fost momentele plăcute din relațiile noastre. A fost un partener serios și de onoare, care apăra interesele țării sale. Și noi întotdeauna ne ocupam de rezolvarea acelor probleme și de obiectivele stabilite de politicienii statelor noastre.

– Care dintre întâlnirile de la Kremlin v-au rămas imprimate în memorie? Îmi amintesc de tratativele cu secretarul general Brejnev. Mi-ați mai povestit, cu vreo zece ani în urmă, că, în timpul negocierilor cu Brejnev, dumneavoastră puneați întrebarea, Brejnev se ducea la fereastră, fuma, după care revenea la masă.

Henry Kissinger: – Da. Asculta traducerea în limba rusă a întrebării, nu înțelegea ce spuneam eu. Cât timp vorbeam, el se îndepărta. Era o cameră mare, cu o masă la unul dintre capete. La masa aceea stăteam și, se întâmpla, să se ridice, îndepărtându-se, după care revenea. Trebuie să spun că avea o tabacheră neobișnuită, cu cronometru, pentru că nu putea fuma mult. Când scotea o țigară, tabachera se bloca și trebuia să aștepte un anume timp până când capacul cutiei se deschidea pentru a scoate altă țigară.

– Nu știți, deocamdată, când mai veniți la Moscova? Nu aveți planuri în acest sens?

Henry Kissinger: – Sper să ajung la dumneavoastră.

– Când? Știți? În ce lună?

Henry Kissinger: – Încă nu știu.

– Poate la ”Lecturile Primakov”?

Henry Kissinger: – Găsesc eu un pretext. Poate la ”Lecturile Primakov” (Primakov Readings, important forum internațional la care își dau întâlnire experți din domeniul economiei mondiale și ai relațiilor internaționale, diplomați și politicieni, eveniment care poartă numele omului de știință și de stat, Evgheni Primakov, n.r.). Iubesc Rusia.

– Nu o dată v-ați întâlnit cu președintele Putin.

Henry Kissinger: – Da. De multe ori.

– Știu că este foarte atent la evaluările dumneavoastră pe probleme de relații internaționale.

Henry Kissinger: – Cum am spus deja: Rusia trebuie să participe la rezolvarea tuturor problemelor mondiale. Și, într-un final, așa va fi.