Biserica Ortodoxă Română va spune NU autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Din însemnările astrologului Sergiu Bălan

Dilema hamletiană devine eternă pentru condiţia umană, fiind regăsită în orice exerciţiu de exprimare a liberului arbitru. Deci… “A fi sau a nu fi” recunoscută autocefalia Bisericii Ortodoxe Ucrainene, de către celelalte Biserici Ortodoxe locale, după desprinderea sa de Patriarhia Moscovei?
Biserica Ortodoxă Română (BOR) a găsit răspunsul, după lucrările Sfântului Sinod din 21 februarie 2019 – NU autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ucrainene (acordată de către Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I). Nu este recunoscută şi merită analizate motivele acestei hotărâri.

Autocefalia este o chestiune veche pe lista subiectelor ce trebuiau puse la punct cu ocazia Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe (al VIII-lea), care s-a ţinut în Creta, între 16-26 iunie 2016. Cum, necum, tema autocefaliei (cum se acordă, etc.) nu a făcut parte, finalmente, din ordinea de zi a Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, dar a fost intens dezbătută (şi nu doar atât!) cu ocazia evenimentelor pregătitoare acestui important eveniment, pe parcursul a circa 40 de ani. Cronologic, lucrurile stau astfel:
Tema autocefaliei este inclusă pe lista temelor pentru Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe la prima (au fost cinci, în total) Conferinţă Panortodoxă Presinodală (21-28 noiembrie 1976, Chambésy, Elveţia), când s-au aprobat cele zece teme de pe ordinea de zi a Sfântului şi Marelui Sinod. Tema, intitulată “Autocefalia şi modul ei de proclamare”, a fost preluată, spre tratare (plus alte două teme) de către Biserica Ortodoxă Română, împreună cu alte Biserici. Au fost prezenţi delegaţii a 13 Biserici Ortodoxe [inclusiv BO a Finlandei, autonomă, care nu a mai participat ulterior (după ce s-a hotărât, la Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe din octombrie 2008, ca numai Bisericile Ortodoxe Autocefale să se prezinte la întrunirile panortodoxe)]. Au lipsit reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe din Georgia şi din Albania.
Pentru prima dată, autocefalia este adusă în discuţie la cea de-a IV-a întrunire a Comisiei Interortodoxe Pregătitoare a Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe (Chambésy, 7-13 noiembrie 1993), când au fost prezente toate Bisericile Ortodoxe, exceptând Patriarhia Ierusalimului şi cea a Georgiei. Cu această ocazie a fost adoptat un text care prevedea acordul total (al Bisericilor ortodoxe locale) cu privire la locul instituţiei autocefaliei în viaţa BO, cât şi acordul total referitor la condiţiile canonice pe care le presupune proclamarea autocefaliei unei Biserici locale.
“Traseul” obţinerii autocefaliei de către o Biserică locală este următorul: Biserica locală face o cerere de autocefalie către Biserica-mamă care evaluează condiţiile acordării acestui statut. Apoi, dacă există consimţământul Sinodului Bisericii–mamă, propunerea de autocefalie este înaintată Patriarhiei Ecumenice, în vederea obţinerii consensului panortodox (adică există unanimitate în hotărârea Sinoadelor Bisericilor locale autocefale). Apoi, nu rămâne decât proclamarea oficială a autocefaliei, de către Patriarhul Ecumenic, prin emiterea şi publicarea unui Tomos patriarhal. Fireşte, actul este semnat de către Patriarhul Ecumenic (fiind, teoretic, de dorit, să fie semnat şi de către Primaţii Bisericilor Autocefale, adică Patriarhii Bisericilor Ortodoxe locale). În afară de Patriarhul Ecumenic, Tomos-ul de autocefalie mai este semnat şi de către patriarhul Bisericii-mamă (de care aparţine Biserica ce-a solicitat autocefalia).
Rămâne ca nou proclamata Biserică autocefală să fie integrată în comunitatea Bisericilor autocefale şi să beneficieze de toate privilegiile canonice pe care această poziţie le presupune.
Subiectul Autocefaliei revine pe tapet la cea de-a V-a întâlnire a Comisiei Interortodoxe Pregătitoare a Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe (Chambésy, 9-17 decembrie 2009); cu această ocazie se adaugă, prin acord unanim, condiţia ca Tomos-ul de autocefalie să fie semnat, pe lângă Patriarhul Ecumenic, şi de către “Prea-Fericirile lor Primaţii Prea Sfintelor Biserici Ortodoxe, invitaţi pentru aceasta de către Patriarhul Ecumenic, adăugând la acesta împreună-mărturia lor prin aplicarea semnăturilor lor”, urmând ca Bisericile locale să ajungă la un consens în legătură cu adăugirile făcute. Au fost prezente toate cele 14 Biserici Ortodoxe Autocefale.
Cea ce-a VI-a întrunire a Comisiei Interortodoxe Pregătitoare a Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe (22-26 februarie 2011, tot la Chambésy) trebuia să clarifice chestiunea semnării Tomosului de autocefalie, pe lângă alte probleme; nu se ajunge la consens (cu toate că reprezentarea Bisericilor ortodoxe a fost integrală), urmând ca varianta textului referitor la Autocefalie (cel din 2009) să fie acceptată, fără a fi înaintată Conferinţei Panortodoxe Presinodale (din lipsă de unanimitate).
Finalmente, după încă două întâlniri, respectiv Comisia Interortodoxă Specială (cu trei întruniri, ultima la 29 martie – 3 aprilie 2015) şi Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe (din 21-28 ianuarie 2016, Chambésy), dată fiind absenţa progresului în ceea ce priveşte consensul legat de semnarea Tomos-ului de autocefalie, tema “Autocefalia şi modul ei de proclamare” nu va face parte din tematica abordată la lucrările Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe din 2016.

Concluzia este următoarea – chiar dacă s-a ajuns la elaborarea unui text referitor la acordarea autocefaliei, nu s-a putut urma traseul firesc, întrucât au apărut blocajele – Patriarhia Ecumenică a dorit să fie singura care semnează actul, iar alte Patriarhii, care nu sunt de acord cu ordinea “Dipticelor Patriarhiei Ecumenice”(respectiv Biserica Ciprului şi Patriarhia Georgiei), declară că vor semna în locul pe care îl au conform convingerilor proprii în ordinea dipticelor. (Dipticele sunt liste de nume folosite de o Biserică Autocefală pentru pomenirea Întâistătătorilor din toate Bisericile Autocefale din lume. Fireşte, numele se pun în ordinea demnităţii, se respectă ierarhia bisericească. În Dipticele Patriarhiei Ecumenice, fiecare Patriarhie locală are locul său, potrivit relevanţei).
Apoi, în acordarea acestui statut (de autocefalie) trebuie să intre obligatoriu cooperarea panortodoxă şi acordul Bisericii-Mame.

În ceea ce priveşte acordarea autocefaliei pentru Biserica Ortodoxă din Ucraina, totul s-a desfăşurat “pe repede înainte”, începând cu luna aprilie 2018, când Rada de la Kiev aprobă cererea de autocefalie a Bisericii Ucrainene (demers iniţiat de către preşedintele Poroşenko); apoi, la data de 11 octombrie 2018, Constantinopolul recunoaşte Bisericile necanonice din Ucraina, ridicând anatema patriarhiei Moscovei asupra mitropoliţilor Filaret şi Macarie; în plus, Scrisoarea Sinodală din anul 1686 (prin care Patriarhia Moscovei avea dreptul de a hirotoni Mitropolitul Kievului) a fost anulată. Natural, la 15 octombrie, Patriarhia Moscovei rupe legăturile cu Patriarhia Ecumenică.
La 15 decembrie 2018 a fost ales conducătorul nou înfiinţatei Biserici Ortodoxe Ucrainene, mitropolitul Epifanie, cu ocazia Sinodului de Unificare (a bisericilor ortodoxe din Ucraina, cu excepţia Bisericii Ortodoxe Ucrainene – Patriarhia Moscovei).
Finalul – la 6 ianuarie 2019, la Istanbul, Biserica Ortodoxă a Ucrainei primeşte Tomos-ul de autocefalie; multe Biserici Ortodoxe locale nu se grăbesc a recunoaşte actul, iar altele au anunţat deja răspicat că nu o vor face nicicum (Bisericile Ortodoxe Rusă, Sârbă, Poloneză, Antiohă, a Cehiei şi Slovaciei) . Mai mult, la întronizarea lui Epifanie (la 3 februarie 2019), nici un reprezentant al Bisericilor Ortodoxe locale nu a fost prezent, ceremonia decurgând în prezenţa reprezentanţilor Constantinopolului.

Bun. Am lămurit ce va să zică acordarea autocefaliei. Este evident că nu au fost întrunite condiţiile acordării Tomos-ului de Autocefalie, de către Patriarhul Bartolomeu I, Bisericii Ortodoxe Ucrainene, deoarece nu a existat nici o consultare în acest sens nici la nivel interortodox şi cu atât mai puţin la nivel panortodox. Apare o contradicţie flagrantă între ceea ce este prevăzut în textul referitor la acordarea autocefaliei şi ceea ce s-a întâmplat practic. Se poate vorbi despre o autonomie lărgită, deci statutul de autocefalie ar urma să suporte diverse “stratificări, grade”, ceea ce nu pare a fi deloc în regulă, depărtându-se total de dogma ortodoxă. Biserica Ortodoxă Română are toate rezoanele din lume pentru a motiva nerecunoaşterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe din Ucraina!
Este clară intervenţia factorului politic, de la iniţierea demersului, până la motivaţie (securitate naţională, în condiţiile conflictului din estul Ucrainei şi a realipirii Crimeei la Rusia); urmează alegeri prezidenţiale în Ucraina şi Poroşenko pofteşte la un nou mandat, iar discursul “naţionalist” (plus oarece acţiune în acelaşi sens) ar fi menite să funcţioneze favorabil lui. De fapt, nu este vorba decât despre orgolii şi interese considerate cel puţin dubioase.
Cât despre Patriarhia Constantinopolului, ce să mai spui?!? Spirit sinodal înseamnă a discuta şi a face schimb de idei, păreri, convingeri; după cum spune Gheorghi Florovski (unul dintre marii teologi ortodocşi ai Rusiei şi ai lumii, autorul operei “Căile Teologiei Ruse”), este o “împreună-sfătuire”! Cât de “Mare” a fost Sinodul din Creta (16-26 iunie 2016), dacă a lipsit reprezentarea Bisericii Ortodoxe Ruse, adică peste 50% din totalul ortodocşilor de pe glob?!? Ca să nu mai amintim contradicţia în termeni – nu poţi spune Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe (Universală) dacă nu participă toate Bisericile Ortodoxe!
La peste un mileniu distanţă de la ultima întâlnire a Întâistătătorilor Bisericii Universale, capii (nu toţi) Bisericii Ortodoxe s-au reunit, întrucât realităţile lumii şi societăţii o cer. Rămâne de văzut în ce măsură fi-va de folos!

Să vedem şi părerea stelelor despre ceea ce se întâmplă în Biserica Ucraineană. Şi în astrologia mundană, dacă analizăm aspectele religioase, ne uităm la Jupiter şi la casa a IX-a. În harta natală a Ucrainei (24.08.1991, ora 12.00 PM, Kiev), Jupiter (religie, preoţi, instituţii religioase) este plasat în Leu, într-o conjuncţie destul de strânsă cu Soarele, Mercur şi Venus; toate astrele sunt în opoziţie cu Luna (adică poporul, masele). Este de la sine înţeles că atât conducătorul, cât şi preoţii, sub influenţa celor două planete retrograde (Mercur şi Venus), pot comite erori de cale care să coste scump poporul ucrainean; dezacordul şi tensiunile sunt evidente. Suntem pe semnul Leului şi pretenţiile de strălucire şi de putere ale conducătorilor nu sunt decât expresia orgoliilor. Luna este în Vărsător, deci conducătorii acestei ţări ar trebui să fie foarte prudenţi – se pot trezi cu o revoluţie cât ai clipi!
Casa a IX-a responsabilă cu Biserica, în semnul Racului, conţine Datoria Kharmică şi nu ar fi de mirare dacă, la un moment dat, locuitorii acestei ţări îşi vor face ordine (reală şi sănătoasă), inclusiv în ceea ce priveşte spiritualitatea (Racul este semnul tradiţiei şi al trecutului). Constantinopolul virează uşor-uşor către ecumenism; acesta este un concept cu dublu tăiş. Dacă Mişcarea Ecumenică se limitează la relaţii cordiale şi schimb de experienţă cu celelalte culte, poate fi în regulă; dacă se vor face paşi către mai mult (contaminarea progresivă a preceptelor ortodoxe cu altele, în numele toleranţei şi modernizării, etc., etc.), rămâne de văzut. Nu ştim în ce măsură poporul ucrainean va fi receptiv la eventuale “îmbunătăţiri” ale religiei sale strămoşeşti şi este posibil să prefere Ortodoxia tradiţională – pe care o vor găsi nealterată în sânul Bisericii Ortodoxe Ruse!
Casa a III-a (a comunicării şi a propagandei) din tema natală a Ucrainei este plasată în Capricorn şi conţine Uranus, Neptun, Lilith şi Sensul Vieţii. În traducere – mentalul poporului ucrainean este structural conservator, cu posibilitatea de a fi influenţat întru schimbare. Atenţie la Neptun, care aruncă nori de confuzie şi eroare, la Lilith care abia aşteaptă să vezi negru în loc de alb (ca să poată sancţiona). O revoluţie care nu se face în numele Adevărului nu poate avea viaţă lungă!
Interesant este că prima casă conţine Pluton, astrul regenerator, care face sextile (aspecte de abilitate) cu planetele din casa a III-a (a comunicării) şi un trigon cu Datoria Kharmică din casa a IX-a (a spiritualităţii). Reconfigurare de destin prin comunicare şi spiritualitate? Da, cu condiţia să fie în sensul evoluţiei spirituale, cu înţelepciune; stricarea a ceva ce funcţiona (“Să nu strici!”, scrie în Psalmi!), separarea de întreg (schisma) nu sunt atributele Divinităţii şi reamintim ceea ce Sf. Lavrentie de Cernigov a profeţit în urmă cu aproape 200 de ani : “În Kiev, demonii de afară se vor năpusti împotriva credinţei şi a Bisericii Ortodoxe, dar vor avea un sfârşit infamant”. El îi atenţiona pe enoriaşi să fie credincioşi Patriarhiei de la Moscova şi să nu intre în nici un fel de schismă!

Dacă urmărim tranzitele, se observă lejer acumularea de planete exact pe casa a III-a (a comunicării) din tema natală ucraineană. Capricornul este un real câmp de bătălie şi în 2019, întrucât pe acest teritoriu îşi amestecă vibraţiie Pluton (care întoarce totul cu susul în jos), Saturn (care luptă pentru păstrarea tradiţiei şi sancţionează nedreptatea), Nodul Sud Lunar (de acord cu transformarea, dar în cadrul Legii). Ucrainenii sunt supuşi (la nivel mental) unui travaliu energetic greu de imaginat şi de administrat, iar soluţia pentru a-şi păstra mintea întreagă este să nu renunţe la valorile autentice.

Finalul lui martie, când sunt alegerile prezidenţiale în Ucraina, are Lilith în casa a IV-a (a poporului), în opoziţie cu Soarele natal (conducătorul); se pare că una se votează şi alta poate să iasă… sau, cine ştie? La finele lui mai se formează un aspect de conjuncţie important – Axa Destinului în tranzit se suprapune Axei de Destin natale, pe axa Rac-Capricorn; după cum am mai amintit, este o perioadă de turnură în destinul acestei ţări, care, dacă ţinem seama de specificul caselor implicate,va viza: mentalul, convingerile şi spiritualitatea. Poate că ucrainenii vor avea de ales între tradiţie şi… altceva? Soluţia poate veni de la Uranus, un astru complet imprevizibil, care, de la 6 martie, a pătruns în semnul Taurului şi în casa a VII-a din harta Ucrainei… Rămâne de văzut ce se va alege de tratate, afaceri externe și cum vor decurge conflictele. Da, conflicte, fiindcă atunci când înțelepciunea tace, armele vorbesc!