Miliardarul Oleg Deripaska a divorțat
07/03
Moscova, un oraș care merită vizitat de 8 Martie
08/03Timp, înapoi! Vyacheslav Samoshkin (XXXIII): Arta traducerii
Vyacheslav Samoshkin
Timp, înainte! Valentin Kataev
Redacția publicațiilor pentru străinătate care făcea parte din ”Agerpres” scotea, printre altele, și trei reviste în limba rusă, «Румыния» (România), «Румынские горизонты» (Orizonturile românești), omolog al revistei noastre, «Aurora» și «Румынская литература» (Literatura română). Cea din urmă publica proza, poezia și critica literară contemporană. Undeva în 1978 mi s-a propus să traduc pentru «Румынская литература» niște poezii.
Numerele de revista „Румынская литература” din anii 1972 și 1980
La redacția acestor reviste situată în aripa dreaptă a Casei Scânteii, într-un birou unde stăteau traducătoarele, m-am întâlnit cu Tatiana Voronțova, lingvistă, traducătoare și scriitoare, soție și colaboratoare a redutabilului lingvist Gheorghe Bolocan. Ei s-au cunoscut la Universitatea din Sverdlovsk (astăzi, Ekaterinburg) unde a venit pentru studii Gheorghe Bolocan. În 1954, după ce a studiat și la Universitatea ”Lomonosov” din Moscova, el s-a întors în România împreună cu Tatiana. În anii care au urmat, au alcătuit împreună dicționarul român-rus și cel rus-român, care au devenit un instrument principal de lucru pentru generații întregi de traducători și specialiști din România și din URSS/Rusia, precum și o serie de manuale de limba rusă ”fără profesor”…
”Sună ca Pușkin!”
De la Tatiana Voronțova primeam textele pentru a fi traduse.
Arta traducerii mă interesa de multă vreme. Am ținut minte însemnările lui Boris Pasternak despre traducerile sale din Shakespeare, din Goethe sau din poeții gruzini, precum și sfaturile sale date prietenei lui de viață, Olga Ivinskaia, care traducea și ea versuri. Îi spunea că trebuie tradus sensul și nu cuvintele. Sau încă un sfat: traducătorul trebuie să fie și el poet și să rivalizeze cu originalul. Există și o formulă larg cunoscută: arta traducerii este o artă a pierderilor. Întrucât pierderile, îndeosebi în traducerile poetice, sunt, pur și simplu, inevitabile. Principala grijă a tălmăcitorului este să reducă pierderile la minimum…
Până să vin eu, în revista «Румынская литература» a dominat ca traducător de poezie Elena Loghinovskaia, un cercetător de literatură și un traducător experimentat căreia se poate spune că i-am făcut un fel de concurență. Prin urmare, în publicație, au apărut în interpretarea mea poeziile lui Gheorghe Pituț, Ion Gheorghe, Grigore Arbore, George Arion, Nicolae Dragoș…
În ce îl privește pe Nicolae Dragoș, era vorba chiar de o cărticică scoasă ca supliment la revista РЛ. Ceva mai târziu, când ne-am cunoscut, Nicolae Dragoș mi-a povestit despre cum a arătat traducerile mele prietenului său, Laurențiu Duță, corespondent al ”României Libere” la Moscova, foarte bun cunoscător de limbă rusă și i-a cerut să confrunte traducerea cu originalul. Confirmându-i exactitatea traducerilor, Laurențiu Duță a început să recite cu voce tare poeziile lui în rusă după care, spunea Dragoș, a exclamat cu admirație:
– Sună ca Pușkin!
Dintre poeții traduși de mine, cel mai mult m-a impresionat, prin originalitatea și expresivitatea stilului, relieful imaginilor și simpatia pentru oamenii simpli, Ion Gheorghe (”Țăranul și florile”, ”Descântec de frământat pâinea”), dar și Gheorghe Pituț, cu magia ritmurilor lui puternice și cu spiritul lui romantic…
Peste ani, atunci când am scos prima mea carte de poezii, am inclus în ea, într-un capitol separat, și traducerile mele din poezia română. Interesant este faptul că imediat după ce cartea a văzut lumina tiparului la Moscova, câteva dintre traducerile mele românești și anume cele din Gheorghe Pituț, Nicolae Dragoș și Ion Gheorghe au fost reproduse pe prestigiosul site ”Vek perevoda” (Secol al traducerii, https://www.vekperevoda.com/1930/samoshkin.htm), creat și administrat de Evgheni Vitkovski, cunoscut traducător rus de poezie. A fost o mare onoare pentru mine faptul că versiunile mele rusești ale poeților români au fost acceptate în familia nobilă de creații semnate de către mari poeți și traducători ruși, precum Boris Pasternak, Valeri Briusov, Anna Ahmatova, Mihail Lozinski, Nikolai Zaboloțki, Arseni Tarkovski (tatăl regizorului Andrei Tarkovski), Gheorghi Șengheli…
În orice caz, traducerile mele din poezia română contemporană au fost pentru mine o experiență valoroasă care m-a pregătit într-un fel pentru a trece și la traducerile din George Bacovia, idolul meu și marea mea iubire. Traduceri de care mă ocup până în ziua de astăzi inclusiv…
Într-o zi, Tatiana Voronțova mi-a propus să traduc proză și anume romanul ”Ciuleandra” de Liviu Rebreanu.
(Va urma)
Citiți celelalte părți din amintirile corespondentului rus în România, Vyacheslav Samoshkin, aici:
https://www.vestidinrusia.com/2018/06/19/timp-inapoi/
https://www.vestidinrusia.com/2018/06/27/timp-inapoi-ii/
https://www.vestidinrusia.com/2018/09/06/4388/
