Expertul militar român: De ce Occidentul nu crede în racheta ”Țirkon”

Expertul militar român, Valentin Vasilescu crede că Statele Unite trebuie să accepte adevărul groaznic pentru ei: racheta hipersonică rusească ”Țirkon” este o realitate și nu există contramăsuri împotriva ei.

În articolul său, publicat pe portalul rus Politros, expertul a subliniat că specialiștii ruși ai întreprinderilor de apărare au reușit să creeze o rachetă capabilă să accelereze la o viteză de aproximativ 9 numere Mach, în timp ce raza ei maximă de acțiune depășește 1000 de kilometri. Potrivit lui Vasilescu, viteza ”Țirkon”-ului înainte de o lovire directă asupra țintei va fi de aproximativ 4-5 numere Mach , care ”îi asigură energie cinetică de 50 de ori mai mare decât puterea rachetei de croaziera ”Tomahawk”. În același timp, o armă atât de puternică nu poate fi interceptată de niciun sistem anti-rachetă sau apărare aeriană.

„Țirkon”-ul, după cum afirmă expertul, utilizează o instalație de forță suficient de puternică, datorită căreia racheta accelerează la o viteză de 2-3 numere Mach, ridicându-se la o înălțime de 27 kilometri, unde densitatea aerului este de 100 de ori mai mică decât în troposferă. La următoarea etapă, accelerarea este efectuată datorită unui motor hipersonic cu reacție de aer directă, care, după Vasilescu, accelerează, timp de 70-80 de secunde, racheta la 11.000 km/ora și o ridică la o altitudine de 36-40 km. După aceea, „Țircon”-ul merge pe o traiectorie țintă de până la 850 km lungime.

Washingtonul, ținând seama de proiectele sale proprii eșuate de a crea arme hipersonice, pune sub semnul întrebării capacitățile Rusiei în acest domeniu. Vasilescu crede că Statele Unite au uitat pur și simplu de proiectul sovietic „Holod” (Frigul), pe baza căruia, potrivit expertului, a și fost creat ”Țirkon”-ul.

Este vorba de proiecul de dezvoltare al oamenilor de știință sovietici, care a început la sfârșitul anilor ’70. În cadrul proiectului, a fost creat un laborator special de zbor hipersonic (GLL), ”Holod”, care, în esență, a fost un stand de zbor echipat cu sistemele automate necesare. GLL a fost dezvoltat pe baza rachetei anti-aeronave 5B28 a complexului S-200V, a cărui parte de luptă a fost înlocuită cu compartimente de cap cu un sistem de comandă a zborului, un rezervor pentru hidrogen lichid și un motor experimental cu reacție de aer direct, E-57.

În lume, primul test de zbor al motorului hipersonic сu reacție de aer directă a avut loc abia la sfârșitul anului 1991 la poligonul Sarî-Șagan din Kazahstan. Ca urmare a unei serii de teste, oamenii de știință au reușit să aducă timpul de funcționare al centralei la 77 de secunde, ceea ce corespunde, în principiu, timpului maxim de zbor al rachetei C-200. În acest caz, chiar și atunci unitatea a reușit să accelereze la 6,49 numere Mach. În Rusia, o nouă generație a fost dezvoltată în cadrul proiectului „Ac” sau „Holod-2”. Este posibil ca tocmai acest GLL special să constituie baza ”Țircon”-ului.