Serghei Karaganov: Lumea va trăi după reguli noi

Decanul Facultății pentru economie mondială și politică internațională de la Școala Superioară de Economie, Serghei KARAGANOV, a vorbit, într-un interviu pentru ”Rossiiskaia Gazeta” despre viitorul comunității internaționale și dacă acest viitor poate fi prezis în realitățile de astăzi.

– Încercați să demonstrați că ipoteza potrivit căreia lumea este imprevizibilă și că nu poate fi influențată este destul de controversată. Cum ați ajuns la această concluzie?

– Elementul de imprevizibil există dintotdeauna. Și astăzi. Nu a crescut și, probabil, nu s-a diminuat, comparativ cu alte epoci istorice. Una dintre cauze: capacitatea maselor de a influența într-o măsură mai mare politicul pe fondul revoluției informaționale. Indiferent de calitățile lor, rolul liderilor a scăzut față de epocile anterioare. Și totuși, viitorul este destul de previzibil și el poate fi influențat într-o direcție avantajoasă Rusiei. Mai mult, confuzia din mintea multor elite mondiale face această influență potențial eficientă. Dar pentru asta statele și marii jucători trebuie să știe ce vor și să dețină energie și inteligență pentru a renunța la credința în imprevizibilitatea viitoarei arhitecturi mondiale.

– Vreți să spuneți că actuala dezbinare și slăbire a UE, ba chiar venirea la putere a lui Donald Trump în SUA, puteau fi anticipate?

– Cauzele așa numitelor surprize geopolitice se ascund în vechile iluzii ale majorităților, care s-au creat și au dominat în discuțiile experților din țările anglosaxone și, în primul rând din SUA, dedicate problemelor din politicile și economiile lumii. Experții lor s-au încurcat frecvent în ideologii, numai pentru a servi interesele țărilor pe care le reprezentau. În același timp însă, ei au avut marea ocazie de a răspândi confuzie.

Clasa politică și intelectuală a Europei s-a convins pe sine de victoria iminentă a modelului european în lume, în timp ce elitele mai puțin bogate din țările neoccidentale, inclusiv Rusia, s-au lăsat bucuros induse în eroare în acest sens. În ultima instanță, în aceste țări despre Europa se învăța cu precădere pe bani europeni, prin urmare rezultatul unor astfel de studii putea fi anticipat dinainte.

Uniunea Europeană a mers la o extindere absurdă, refuzând integrarea cu o Rusie puternică, dotată cu resurse și cu o capacitate de renaștere demonstrată istoric. Rezultatul a fost criza fatală a Europei unite și rolul ei geopolitic minuscul într-o lume tot mai concurențială. Iar cei care, în urmă cu 10-20 de ani, au avertizat în legătură cu acest scenariu, nu au fost băgați de nimeni în seamă.

Previzibilă a fost și venirea la putere în Statele Unite a unui președinte din afara sistemului, care a văzut că America a pierdut câteva războaie, cheltuind trilioane pentru niște aventuri sângeroase și lipsite de logică. În timp ce China, progresând puternic, a început să înlăture SUA nu doar de pe piețele economice, dar și politice.

– Adică Occidentul a dormit când China renăștea, legănată de încrederea în propria supremație și invincibilitate?

– Confuzia ideologică înmulțită cu capacitatea de a impune altora propriile idei au făcut ca Occidentul să ”piardă” China. În Occident s-a crezut că, devenind mai capitalistă, China inevitabil va deveni mai democratică și, implicit, mai puțin capabilă să se conducă pe sine și resursele sale. Dar China nu a devenit mai prooccidentală, așa cum sperau occidentalii.

Și tot din cauza credinței în dogmele de el create, Occidentul a ”pierdut” Rusia. Obosită de greutățile și sărăcia socialismului adevărat, elita rusă a dorit apropierea, dacă nu integrarea cu Occidentul, firește în condiții onorabile. Dacă s-ar fi întâmplat așa, actuala slăbire a Occidentului nu ar fi fost atât de rapidă și dureroasă.

– Dar imprevizibilele progrese tehnologice și imprevizibilele catastrofe de amploare au darul de a introduce în dezvoltarea societății corecții serioase, făcând, totuși, lumea imprevizibilă?

– Omenirea a mai trecut prin revoluții tehnologice. Dar sfera politicului rămâne extrem de conservatoare, în pofida utopiilor care apar constant, după care se prăbușesc. Nu o dată catastrofele au corectat soarta unor popoare și țări, dar nu au schimbat mersul global al istoriei. Singurul care poate schimba totul este războiul. El face istoria total imprevizibilă sau îi pune capăt definitiv. Un scenariu care poate fi, totuși, preîntâmpinat printr-o politică inteligentă, prin descurajare multilaterală și reciprocă, dar și printr-o luptă activă pentru pace. Ultima, e adevărat, nu există încă.

– Dacă nu luăm în calcul ”scenariul războiului”, care ar fi, în opinia dumneavoastră, prognoza geopolitică pentru viitorul imediat?

– Voi creiona principalii lui parametri. Va continua, cu o oarecare încetinire, deplasarea economiei și a politicii spre Asia. Pe termen scurt, China va atinge, după cumulul de forțe, poziția de putere egală Statelor Unite. La rândul ei, grație ”revoluției lui Trump”, America își va păstra poziția de putere numărul unu-doi, dar într-o măsură mai mică de jucător super-global.

– Confruntarea dintre Rusia și Statele Unite va deveni parte a războiului rece dintre China și SUA, care va fi tendința dominantă a relațiilor internaționale?

– În Europa se vor întări tendințele naționaliste și autoritariste, este posibilă o dezintegrare parțială a Uniunii Europene. Mult mai posibil este o întoarcere înapoi a UE, cu găsirea unui nou echilibru la nivelul anilor 1990.

Se va produce formarea a două centre de atragere – America plus și Marea Eurasie. Ultima doar dacă Beijingul își va asuma rolul de lider printre egali, va începe să edifice instituții de colaborare, se va implica în mod conștient în rețeaua de relații și echilibre.

Mai pot fi enumerate vreo șase tendințe care vor determina viitorul. Dar cel mai important lucru care trebuie înțeles este că se destramă vechiul sistem mondial și se formează unul nou. Și, în pofida resurselor destul de modeste, mai ales economice, Rusia va fi a treia dintre cele cinci-șase state care vor juca un rol cheie în formarea noii ordini mondiale.