Rusia 2019: “un actor puternic, de care trebuie să se țină seama”.

Corneliu VLAD

Rusia a intrat în 2019 cu un bilanț și cu perspective semnificativ mai favorabile decât în ultimii câțiva ani. Ponderea politico-diplomatică a țării au confirmat-o protagonist de prim rang, inconturnabil, în viața internațională, capacitățile de apărare ale țării au sporit considerabil, iar dezvoltarea și șansele în economie sunt apreciate cu un “optimism moderat”.

O prima evaluare cvasi-exhaustiva în materie a oferit-o chiar președintele Vladimir Putin în tradiționala sa conferință de presă anuală, în luna octombrie.

Moscova a reușit acțiuni de detensionare a crizei ucrainene, aplanând temerile occidentale privind escaladarea conflictului ruso-ucrainean, în ciuda încercărilor regimului de la Kiev de a deschide un nou focar de încordare, în Marea Azov, pentru a resuscita atenția – în scădere – a Occidentului asupra crizei și din rațiuni electorale. SUA și Europa Occidentală sunt însă mai prudente și mai reticente față de o eventuală implicare mai amplă și mai directă în zonă, iar vest-europenii, afectați și ei de sancțiunile aplicate Rusiei, nu vor să-și ostilizeze în plus relațiile bilaterale cu Moscova. Oricum, Rusia și-a asigurat preeminența în spațiul pontic, unde, după dezmembrarea URSS, pierduse considerabil din influență.

Politica și diplomația rusă au contribuit decisiv, alături de SUA, după cum însăși Moscova a ținut să sublinieze, la reglementarea situației din Siria și la neutralizarea așa-zisului Stat islamic și, împreună cu Turcia și Iranul, a creat un bloc de stabilitate și echilibru relativ în zona. În paralel, și-a îmbunătățit relațiile cu Israelul, dar și cu Arabia Saudită.

Cea mai importantă și mai semnificativă  acțiune de politică internațională a Rusiei în 2018 a fost deplasarea atenției prioritare pe direcția Asia-Pacific, prin amplificarea și întărirea relațiilor bilaterale cu China (și Japonia), direcție tot mai accentuată a politicii sale în lume, în condițiile în care nici SUA, nici UE nu au formulate, din rațiuni diferite, o politică specifică bine conturată și coerentă pentru această vastă parte a lumii.

În sfârșit, Rusia își reînnoadă treptat relațiile cu state din centrul și sud-estul continentului (state din Grupul Vișegrad și spațiul post-iugoslav).

Iar Occidentul e tot mai conștient că fără Rusia marile probleme ale lumii nu pot fi gestionate temeinic. Și totuși, retorica războinică devine tot mai virulentă, chiar dacă nu riscă să ducă la un nou război mondial clasic, apreciindu-se ca actuala confruntare se va limita la război hibrid, mai ales pe dimensiunea informațională, și la războaie locale.

În fața performanțelor politico-diplomatice (și militare) ale Rusiei, sancțiunile ce-i sunt aplicate continuă, căci, explică președintele Putin, deși Rusia “nu vrea să conducă lumea”, ea este privită ca un “rival”, iar Occidentul acționează pentru “a frâna dezvoltarea Rusiei (văzută – n.n.) ca un posibil concurent”. E adevărat, adaugă liderul de la Kremlin, că “a apărut un actor puternic, de care trebuie să se țină seama”.

Un motiv grav de îngrijorare la nivelul planetei este relansarea tot mai necontrolată a cursei înarmărilor nucleare și a pericolului nuclear, mai ales după ce SUA au anunțat că se dezic de o serie de tratate și înțelegeri internaționale în câmpul limitării armamentelor. Liderul Rusiei avertizează că sistemul internațional de control al armelor nucleare se prăbușește și totuși amenințarea cu un nou război nuclear este mai degrabă “subestimată”.

Iar acest curs periculos se datorează în principal deteriorării și, practic, înghețării relațiilor ruso-americane, în contextul disputelor politice interne din SUA, atacurilor conjugate la adresa președintelui Trump, obținerii majorității în Camera Reprezentanților a Congresului american de către Partidul Democrat, ostil actualei Administrații. Ceea ce face ca o întâlnire consistentă Putin-Trump să fie mereu amânată de partea americană.

Și obiectivele economice ale Federației Ruse sunt mai ambițioase. Recesiunea din ultimii câțiva ani a fost depășită, sancțiunile și fluctuațiile prețului petrolului au determinat Moscova “să-și pună mintea la contribuție”, iar rezultatele apar: o creștere a PIB-ului de1,7 la sută pe primele zece luni ale anului 2018 și o estimare de 1,8 la sută pe tot anul. Președintele Putin s-a arătat convins că Rusia, acum a 12-a economie a lumii (potrivit Băncii Mondiale), va putea deveni a cincea mare putere economică mondială. “Și cred că o vom face”, a declarat liderul rus.

Solicitantă este situația din domeniul social și ca urmare a problemelor demografice ale țării, ceea ce a determinat decizia de ridicare a vârstei ieșirii la pensie și a dus la manifestații de protest în țară. “Dacă n-aș fi fost convins că acest lucru este inevitabil (măsura amintită – n.n.), n-aș fi făcut-o niciodată”, a spus șeful statului rus. Astfel se explică și diminuarea audienței președintelui în ultimele luni, deși sprijinul și încrederea în președintele Putin rămâne majoritară în rândul populației, la peste 18 ani de la instalarea sa la putere.

Cine va conduce Rusia după 2024, când se va încheia președinția Putin? Deși pe această temă au și început să se poarte discuții în spațiul public, majoritatea comentatorilor politici ruși apreciază că este prea devreme pentru a se aborda subiectul și a se decide de pe acum care va fi persoana sau instituția ce va exercită funcția supremă în stat. Oricum, întrebat despre starea sa civilă, președintele Putin a răspuns glumind că, fiind un om cinstit, într-o buna zi se va căsători.