Rusia merge pe Marea Eurasie

Corneliu VLAD

2018 a fost pentru politica internațională a Rusiei un an prin excelență al Eurasiei. Mai precis, al Marii Eurasii (Greater Eurasia), cum spun politologii ruși, nu însă cu o conotație expansionistă (nu există și Marea Britanie, și Marele Ducat al Luxemburgului, ba chiar România Mare istorică, de acum 100 de ani?). Conceptul geopolitic este astfel denumit și acum lansat pentru a anunța o prioritate în viziunea și acțiunea Moscovei ca superputere politico-diplomatică și militaro-racheto-nucleară.

Cel puțin trei evenimente importante au marcat, în anul care se încheie, preeminența Asiei pe agenda globală a Rusiei: 1. Manevrele militare fără precedent ca amploare care s-au desfășurat preponderent pe continentul asiatic și la care au participat, pentru prima oară, China, dar și Mongolia, 2. Reuniunile la vârf ale unor instituții continentale și 3. Proiectele de o anvergură fără precedent, și ele, care au fost lansate sau impulsionate, în primul rând de tandemul Rusia-China, dar antrenând zeci și zeci de state din Asia, dar și de pe alte continente (Europa, Africa).

Cum se explică această translare de interes a politicii externe ruse dinspre Vestul către Estul planetei (fără a înțelege prin aceasta că sunt lăsate în poziție subalternă alte zone importante și de interes tradițional aflate în atenția Moscovei (Europa, Orientul Mijlociu)?

Prima explicație la îndemână – și cel mai des citată – este impasul din relația Rusia-Occident și în special Statele Unite. Criză ucraineană și sancțiunile instituite, la Washington, Bruxelles și chiar ONU, au redus la minimum nivelul legăturilor Rusiei cu lumea euroatlantică. Iar Rusia a trecut la privilegierea marilor întinderi continentale asiatice.

Dar mai sunt și alte rațiuni. Să nu se uite că teritoriul Rusiei se desfășoară în principal dincolo de Urali, în Siberia și Extremul Orient, care acoperă tot nordul Asiei. De altfel, preocuparea Moscovei pentru Asia nu e nouă. Atenția deosebită a Moscovei față de Asia este vizibilă încă de la începutul anilor 2000, prin inițiativele președintelui Putin.

Apoi, Rusia este interesată în relansarea și extinderea pe baze noi, ample, a relațiilor sale cu China, împreună cu care intenționează crearea unui nou pol mondial de putere, care să contrabalanseze polul occidental și, în mod special, Statele Unite. Moscova și Beijingul proiectează înlocuirea actualei lumi unipolare cu una mai echilibrată, bi- sau multipolară.

Și, nu mai puțin important, Rusia s-a angajat în dezvoltarea și includerea în procesul modernizării Siberiei și a Extremului Orient, lăsate în istorie într-o situație dezavantajoasă, nefirească și anacronică, iar prin această vulnerabilă, din cauza tendințelor de depopulare și dezindustrializare. Iar resursele părții asiatice a Rusiei sunt imense și ele vor contribui la lichidarea cvasi-monopolului exportului de resurse energetice din comerțul exterior al Rusiei în competiția economică și strategică mondială. Statele membre ale Comunității Economice Asia-Pacific au devenit, în 2010, principalul partener comercial al Rusiei, depășind Germania.

În plus, Moscova acordă o atenție deosebită marelui proiect chinez “O Cale, Un Drum”, în care dorește să joace un rol activ. Perspective încurajatoare sunt și în relațiile bilaterale ale Rusiei cu alte state puternic dezvoltate economic precum Japonia, cele două Corei etc.
Axa geopolitică a lumii pare să se încline tot mai mult către Est.