“Cartea rusă”, o armă cu două tăișuri

Corneliu VLAD

“Rusia nu este o țară, Rusia este un univers”, afirmă țarina Ecaterina a II-a în secolul al XVIII-lea. Dar în mod concret, un imperiu multinațional, apoi o uniune de “republici sovietice” puternic centralizată, statul cel mai întins din lume ca suprafață care avea să se dezmembreze, iar astăzi superputere politică și militaro-nucleară în plină revenire. Un construct statal sui generis, cu o istorie bogată în atuuri și riscuri. Astăzi, între altele, ca atu dar și vulnerabilitate poate fi luat în seamă factorul numit în limbajul geopolitic “cartea rusă”.

De la începutul acestui secol, ratingul de audiență al Rusiei în viață internaționala urcă, în mod evident. O arată, pentru marele public, articolele de primă pagină a ziarelor, televiziunile, declarațiile oficiale, aprecierile comentatorilor și… realitățile. E bine sau e rău? Întrebarea pare paradoxală, dar, atrage atenția un redutabil om politic și politolog rus, Igor Ivanov, într-un recent eseu apărut în presa de la Moscova, trebuie luată foarte în serios.

E bine, spune el, pentru că dovedește importanța acordată acestei mari puteri a lumii care, după dezmembrarea URSS, pierduse considerabil din poziția sa preeminentă în vremea războiului rece și a lumii bipolare. Federația Rusă a redevenit unul dintre protagoniștii sinergiilor internaționale.

Dar a apărut și reversul, efectul secundar, remarcă Igor Ivanov, care a fost ministru de Externe iar acum conduce, ca președinte, Consiliul Rus pentru Probleme Internaționale: “Diferite forțe politice se folosesc activ de numita carte rusă pentru a-și atinge scopuri în politica lor internă și externă” și care , adesea, riscă să aducă prejudicii intereselor Rusiei. Exemple clare pot fi regăsite cu ușurință în evoluțiile din lume și ele sunt tot mai multe de câțiva ani. Între ele, campaniile electorale din SUA, Franța etc., Brexitul, valul populist din Europa și nu numai . Ziarista irlandeză Danielle Ryan scria în vara lui 2016: “În mintea lui Hillary Clinton, se pare că astăzi totul e legat de Rusia. Sustragerea de documente de la Comitetul național democrat, care pun în lumina corupția din partid? Rușii. Adversarii ei? Agentul rus. Wikileaks? Frontul rus. Mișcarea globală a adepților supremației albe de dreapta? Dirijată de Rusia”. În Franța, toți candidații importanți la Elysee, începând cu Macron și Le Pen, au făcut, fiecare în felul lui, referiri amabile la Rusia.

Interpretări precare în documentație și argumentare, unele chiar halucinante. Căci, aceeași presă susține că pe “cartea rusă” merg, de data această, în propriul interes, țări ca Austria, Turcia, Grecia, Serbia, Ungaria, care recurg la relațiile cu Rusia pentru atingerea unor obiective proprii de ordin intern și extern. În Ucraina, actualul regim pune pe seama Rusiei toate marile probleme socioeconomice și însăși precaritatea statului. Iar în Statele Unite asistăm la o criză internă de-a dreptul consternantă, dar și gravă: adepții președintelui Donald Trump și cei ai candidatei necâștigătoare la prezidențiale doamna Clinton își aduc reciproc învinuiri de “complicitate” și legături ascunse ale liderului celeilalte părți cu Moscova.

După cum se poate constata, ”cartea rusă” e bună la orice. E o “sintagma valiză”, care suportă orice conținut și mesaj. Așa cum se spunea cândva, că orice e bun pentru General Motors, e bun pentru America, acum se rostogolește sloganul că tot ce e rău în lume vine de la Moscova…

Cum trebuie să aprecieze și să acționeze, într-o asemenea situație, Rusia, se întreabă diplomatul și politologul Igor Ivanov? Și el expune, pe puncte, câteva considerații.

1. Trebuie să fie clar că politicienii străini care se proclamă “fie adversari, fie prieteni buni ai Moscovei, cu sloganuri de dreapta sau de stânga”, o fac “pentru manipularea sentimentelor publice sau exercită presiuni asupra altor actori politici globali”.

2. La fel de evident este că se încearcă parazitarea și subminarea relațiilor dintre Rusia cu parteneri importanți ai săi, cum sunt China sau Uniunea Europeană.

3. “Cartea rusă” e folosită și pentru aplicarea de “sancțiuni unilaterale și acțiuni ilegale împotriva cetățenilor ruși, oamenilor de afaceri ruși și proprietăților ruse, răspândirea de false informații etc..

4. Reacțiile presei ruse la asemenea acțiuni trebuie să fie una calmă, rațională, argumentată, pentru a evita “falsa impresie în conștiința publicului că Rusia e înconjurată de adversari, ceea ce ar trebui să determine autoritățile să acționeze emoțional și precipitat”.

Cât de important pentru Moscova este astăzi factorul “cartea rusă” o dovedește faptul că însuși președintele Putin a ținut să menționeze, în toiul competiției electorale americane din 2016, că invocând “cartea rusă” în campanie, Administrația care își încheie mandatul încearcă să distragă atenția alegătorilor de la eșecurile sale.

“Cartea rusă” e mult mai mult decât un artificiu propagandistic, ea devine armă de un tip specific în noul război rece care, și din acest motiv, e numit unul hibrid. O armă care poate fi și scut, dar și sabie.