Întâlnirea Trump-Putin: nu rezultate miraculoase, ci un prim pas

Dosarul negocierilor de dezarmare revine, cu tot praful secolului XX așternut pe el, în atenția politicienilor, diplomaților și experților militari. Înarmările s-au reluat în forță, iar negocierile pentru limitarea, reducerea și, în general, gestionarea lor încep să se pună și ele în mișcare. Ceremonialul războiului rece reintră în viață de zi cu zi.

Politologul american James Lewis, vicepreședinte al Centrului de studii strategice internaționale din Washington se mira, la sfârșitul lui mai 12018, că opinia publică nu și-ar da seama că s-a pus în funcțiune o nouă competiție mondială a armamentelor racheto-nucleare, iar colegul sau George Friedman teoretiza că un asemenea efort e o absurditate, căci lumea are atâta nuclear atotdistrugător cât să o acopere cu praf radioactiv o veșnicie. Și totuși, ignorată sau absurdă, cursa înarmărilor s-a relansat din plin. Cu câteva săptămâni înainte de comentariile celor doi, președintele Putin afirma într-un interviu pentru canalul tv american NBC : “Dacă vorbim de cursa înarmărilor, ea a început în 2002, când Statele Unite s-au retras din Tratatul ABM (privind rachetele anti-balistice – n.n.)”.

Vara și toamna lui 2018 au confirmat din păcate, și prin strategii și decizii politice, și prin performanțe în câmpul înarmării, reactivarea celei mai periculoase și mai costisitoare componente a războiului rece: rivalitatea pentru supremația mondială prin nuclear. Intenția anunțată de președintele SUA, că Statele Unite se vor retrage din Tratatul INF (privind rachetele nucleare intermediare –n.n.) ar putea fi cel mai nou episod din acest proces. Fapt care ar complica și vulnerabiliza în proporții inimaginabile ceea ce se cheamă echilibrul global bazat pe distrugerea reciproc asigurată. Dar de ce fel de “echilibru” și “reciprocitate” poate fi vorba, când în această nouă competiție sunt angajați acum trei protagoniști redutabili: SUA, Rusia și China. Iar China, noul venit, nu este (încă?) inclusă în migălosul, dar atât de riscantul angrenaj creat de Washington și Moscova pentru controlul și – pe cât posibil – limitarea și inhibarea cursei înarmărilor racheto-nucleare la nivel planetar. Nouă ecuație a înarmărilor se prefigurează mult mai încărcată de necunoscute. Ea antrenează, în modul cel mai direct, și alți actori mondiali, în primul rând Europa, care în ultimele câteva decenii a încercat să se țină cât mai deoparte de rivalitatea sovieto-americană. Altfel spus, un curs al evenimentelor mult mai periculos și mai imprevizibil decât cel al războiului rece din secolul XX.

Și încă o precizare: devine tot mai evident că, acum aproape trei decenii nici nu s-a încheiat războiul rece, nici nu s-a oprit de fapt cursa înarmărilor, chiar dacă retorica publică a fost mai degrabă una a reconcilierii, a conlucrării, a sfârșitului istoriei etc. S-a vorbit de o nouă stare de fapt, cu parteneri nu dușmani, cu competitori nu adversari, ba chiar s-a inventat oximoronul frenemy (prieten-inamic). Și s-a purtat o discuție, ce părea interminabilă, despre încheierea sau nu a războiul rece. Discuție acum superfluă. Lumea se află din nou în fața unui moment critic și în fața unor decizii hotărâtoare.

Se pun speranțe în noua întâlnire Putin-Trump, care este certă, deși nu se știe deocamdată când va avea loc și cât de lămuritoare ar putea fi. Dar ea nu va avea – nu va putea avea – rezultate miraculoase. În capitalele superputerilor canonice se analizează cu febrilitate nouă situație geopolitică globală și – iarăși, să nu uităm – în calcul trebuie luată și China.

Între timp, înarmările prind o viteză vertiginoasă, cheltuielile militare mondiale sunt de aproape o mie de miliarde de dolari, manevrele militare au căpătat anvergură continentală, retorica războinică capătă accente tot mai acute, isterizarea publică a intrat în viață de zi cu zi. Președintele Trump se exprimă și acționează atipic, președintele Xi se retranșează într-o așteptare prudentă și încărcată de necunoscute, președintele Putin vorbește de replici asimetrice și hibride. Iar partenerii vest-europeni ai SUA încearcă să se țină deoparte, pe cât posibil, de noua încercare de forțe. Proiecția speranței se lasă așteptată. Președintele Putin declara: “ Imaginați-vă ce s-ar întâmpla dacă Rusia și Statele Unite și-ar uni forțele în domeniul crucial al securității strategice,. Lumea s-ar schimba pentru mult timp iar nivelul de securitate mondială ar atinge un vârf fără precedent”. Întâlnirea Trump-Putin ar putea fi, în această privința, un prim pas. Mai mult decât atât, nimeni nu îndrăznește să comenteze.