America deschide un nou front în războiul psihologic Washington-Moscova

Dispariția Tratatului privind forțele nucleare intermediare (INF), anunțată ca intenție de președintele Donald Trump, ar adăuga o nouă mare incertitudine și imprevizibilitate unei lumi post-război rece, tot mai marcată de labilitate și nesiguranță.

Noianului de întrebări pe tema Încotro se îndreaptă lumea i se adaugă un nou capitol, care privește problematica înarmărilor și dezarmării, cel mai longeviv, mai dificil și poate mai periculos punct din istoria mondială a politicii și diplomației.

Sunt greu de prevăzut urmările unei retrageri a Statelor Unite dintr-un acord din câmpul limitării armamentelor. Dacă majoritatea aprecierilor politice și de presă converg spre o evaluare cu semn intens negativ, nu numai în Rusia, ci și în rândul multor parteneri euroatlantici, dar și în SUA, unii comentatori încearcă să diminueze efectele grave ale unei asemenea acțiuni. Politologul american George Friedman consideră că un asemenea gest al Washingtonului ar fi mai degrabă unul cu mesaj simbolic, pentru că, spune el, nici nu ar agrava, nici nu netezi cumva calea spre conciliere în relațiile ruso-americane. Într-o asemenea viziune, președintele Trump n-ar face decât să trimită un nou mesaj marilor puteri neoccidentale, Rusia, dar și China, că Statele Unite nu intenționează să se dezangajeze din postura sa hegemonică din perioada postbelică și post război rece.

Friedman susține că retragerea SUA din acordul INF (care privește lichidarea rachetelor cu raza medie și scurtă de acțiune) nu ar schimba în mod esențial, la modul concret, raportul de forțe în plan militar dintre supermari, iar prin aceasta echilibrul terorii și distrugerii reciproc asigurate, căci, oricum, arsenalele (inclusiv nucleare) existente în lume ar fi în continuare mult prea capabile să transforme lumea într-o planetă a cenușii radioactive. Dar, după cum spune proverbul, Diavolul se ascunde în detalii. Și ”detaliile” sunt, în această privința, dintre cele mai grave.

Opinia prevalentă în rândul comentatorilor de pretutindeni este că printr-o asemenea măsură coeficientul de insecuritate și neîncredere între Moscova și Washington ar crește spectaculos, cu consecințe greu previzibile la scară mondială și europeană (dar și în Extremul Orient, pe relația americano-chineză), inclusiv pentru România, direct implicată în dinamica strategică racheto-nucleară NATO – Rusia. Riscul unei lovituri nucleare fulgerătoare s-ar “elibera” și mai mult de control sau putință de contracarare. La Londra, Malcolm Chalmers, directorul Royal United Institute declara: “Ne-am putea afla într-o lume în care nu ar mai există nicio limită pentru dezvoltarea arsenalelor nuclear ale statelor, pentru prima dată după 1972”.

În această ordine de idei, în luna iulie, la întrevederea cu omologul său american Donald Trump, preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a exprimat îngrijorare în legătură cu „sistemul antibalistic global” al Statelor Unite, care include elemente instalate și în România. „În calitatea de mari puteri nucleare, avem o responsabilitate specială pentru menţinerea securităţii internaţionale. Este vital – şi am menţionat acest lucru în cursul negocierilor -, este crucial să nuanţăm dialogul în materie de stabilitate strategică, securitate mondială şi neproliferarea armelor de distrugere în masă”, a declarat Vladimir Putin în conferinţa de presă de la Helsinki alături de Donald Trump. Și liderul de la Kremlin adăuga: „Le-am transmis colegilor americani o notă cu un număr de sugestii specifice. Credem că este necesar să continuăm colaborarea în problema dezarmării, în domeniile militar şi tehnic. Acest lucru include prelungirea Tratatului pentru limitarea armamentului strategic ofensiv. Este o situaţie periculoasă cu sistemul american de apărare antibalistică la nivel global. Este vorba de problema implementării Tratatului forţelor nucleare intermediare (INF)”.

După anunțarea intenției americane, un adjunct al ministrului rus de externe, Serghei Riabkov, declara: „ Dacă americanii continuă să acționeze stânjenitor și brutal, după cum vedem în multe exemple, dacă continuă să părăsească în mod unilateral acorduri, tot felul de acorduri și mecanisme, iar exemplele se multiplică – de la înțelegerea asupra Iranului la Uniunea Poștală Universală – atunci nu vom mai avea nimic altceva decât să luăm măsuri de răspuns, inclusiv cele militaro-tehnice, dar nu aș vrea să ajungem la acest lucru (…) Washingtonul nu trebuie să subestimeze aceste schimbări de stare de spirit”.

Din fericire, deocamdată nu s-a ajuns într-o situație fără întoarcere în ce privește soarta acordului INF. Intenția americană nu înseamnă și fapt împlinit. Capitalele celor două superputeri politico-militare ale lumii, care rămân SUA și Rusia, au demarat un dialog responsabil, prin contactele de la Moscova, din aceste zile, ale consilierului prezidențial american John Bolton (considerat drept unul dintre principalii artizani ai măsurii de retragere din Tratat) cu factori de cea mai înalta răspundere ai Rusiei. Contacte care s-ar putea finaliza cu o întâlnire Putin-Trump către sfârșitul anului, unde discuția cea mai acută va fi centrată pe subiectul INF.

Oricum, intenția anunțată a președintelui SUA trebuie încadrată în îndelungata confruntare politico-diplomatică ruso-americană pe tema înarmărilor și a controlului. Fiecare dintre părți neagă – sau motivează – demersurile proprii și resping acuzele celeilalte părți că ar fi încălcat Tratatul. O situație confuză, care trebuie clarificată și reașezată pe reglementări și garanții reciproce ferme. In plus, trebuie să se țină seama și de strategia de negocieri și de acțiune a președintelui Trump, care include și declarații sau gesturi derutante, urmate de explicitari sau corective. Intervine adesea și factorul conjunctural : SUA se află în față unor alegeri parțiale (dar foarte importante), în care se pot schimba raporturile de forță în ambele Camere ale Congresului, între republicani și democrati. Iar președintele este ținta unei campanii virulente din partea adversarilor săi politici, care-i reproșează relații nepermise cu Rusia (fără a putea demonstra).

Este adusă în discuție și o motivație externă: în contextul noului punct de încordare deschis între SUA și China pe coastele Pacificului, Tratatul INF reduce marja de acțiune a Washingtonului, după cum scrie “New York Times”, dar și presa rusă. Ziarele ”Vedomosti” și ”Izvestia” apreciază că retragerea din Tratat este necesară Statelor Unite pentru a putea amplasa noi arme în țările din regiunea Asia-Pacific și pentru a împiedica dominația Chinei în zona.

Analiștii amintesc și faptul că retragerea SUA din Tratat n-ar fi o premieră, căci Administrația a retras America dintr-o serie de organizații și tratate internaționale, iar în 2001, SUA s-au retras din Tratatul ABM. Retragerea americană ar fi “a două mare lovitură pentru întregul sistem de stabilitate mondială”, remarcă senatorul rus Aleksei Puskov. În prima sa reacție, MAE al Rusiei aprecia că prin demersul Casei Albe se deschide “o cale foarte periculoasă”.

Preocuparea Moscovei față de gravitatea situației nu este singulară. “Experții sunt neliniștiți în privința unei posibile crize nucleare internaționale”, scrie, la Paris “Courier international”. Iar comentatorul militar al BBC consideră că “decizia prezidențială de retragere din acest acord marchează un serios recul pentru controlul armamentelor”.
Este cert că retragerea SUA din Tratatul INF ar deschide câmp larg pentru întețirea cursei înarmărilor, inclusiv prin proliferarea armelor nucleare, subiect prioritar de preocupare pe agenda de politică internațională a SUA. Dar în același timp nu este deloc sigur, deocamdată, dacă Washingtonul va pune în aplicare intenția anunțată public de președintele Trump. Nimeni nu știe încă încotro se vor îndrepta lucrurile pe acest nou front al războiului psihologic, și nu numai, americano-rus.