Rusia și România: De la stagnare la un limbaj comun

Vyacheslav Samoshkin

Cum și prin ce mijloace ar putea fi urnite din punctul mort relațiile politice ruso-române? De această problemă au fost preocupați participanții la Forumul diplomatic ruso-român ”140 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice dintre Rusia și România: istorie și perspective ale cooperării”care a avut loc la Centrul Rus de Știința și Cultură din București în aceste zile.Forumul a fost organizat de Ambasada Federaţiei Ruse în România, Academia Diplomatică a M.A.E. al Rusiei, reprezentanța Agenției Rossotrudnicestvo în România, împreună cu Centrul de studii ruse şi sovietice ”Florin Constantiniu”. Consemnăm cele mai interesante momente ale acestui simpozion.

În lumea neliniștită de astăzi, diplomația publică își face drumul încet, dar sigur. Iată că și acest forum a trecut sub semnul diplomației publice, în ciuda faptului că a fost dedicat unei aniversări legate de diplomația profesională. De altfel, și delegația rusă venită la București cu ocazia acestei aniversări a fost condusă de doamna Natalia Maslakova-Klauberg care este director al Centrului de diplomatie publică al Academiei Diplomatice din Moscova, ”Forumul diplomatic” fiind unul dintre proiectele Centrului. Luând cuvântul, ea a anunțat că în cadrul acestui proiect umanitar, la București va fi semnat un memorandum de colaborare cu o organizație neguvernamentală românească ceea ce este un alt scop al vizitei sale în România.
”Acest memorandum s-a născut în discuțiile noastre cu Centrul de politica externă și securitate condus de Florin Păsătoiu, a spus Natalia Maslakova-Klauberg. Domnul Păsătoiu, inițiatorul acestei colaborări, și-a motivat demersul prin faptul că în prezent,în România există un deficit de colaborare științifică și culturală, de dialog deschis cu Rusia. Pe baza memorandumului care este un fel de declarație de intenții vom crea o comisie mixtă de diplomație publică și dialog științific și cultural care ar oferi oamenilor de știință și de cultură din diferite domenii, precum și reprezentanților societății civile posibilitatea de a participa la proiect. Prin urmare, prima țară unde se semnează un asemenea memorandum și se face acest experiment este România”.

Un alt oaspete rus, directorul Institutului Europei al Academiei Ruse, Alexei Gromîko (între altele, nepotul lui Andrei Gromîko, celebrul ministru de externe sovietic), în discursul său, a pus istoria și soarta relațiilor ruso-române în contextual transformărilor politice din spațiul euroatlantic, arătând că noi trecem astăzi printr-o perioada de tranziție de la lumea bipolară la una multipolară. Și în această lume România și Rusia s-au trezit în diferite dimensiuni geopolitice, România – în EU și NATO, iar Rusia – în Uniunea Economică Euroasiatică, ȘOS și BRICS. Lumea se schimbă, transformări interesante au loc în interiorul Occidentului. În România, există o orientare pronunțată proamericană, a spus Gromîko, exemplificând prin prezența pe teritoriul țării a scutului antirachetă al SUA. Însă din considerente strategice, Statele Unite încetul cu încetul părăsesc Europa, central intereselor lor deplasându-se spre Asia și zona Asia-Pacific. Politologul a constatat că Americă se confruntă cu ”fenomenul neopopulismului și traversează un război civil politic”. El nu este de acord cu teza privind reluarea ”noului război rece”. În schimb, este de părere că lumea se află în ”multi-derivă” când ”toți se află între ei în relații tensionate”, SUA cu Rusia, SUA cu China, în cadrul UE, fiind cazul Brexit – o lovitură data concepțului că UE este o structură în permanent extindere. Pe de altă parte, teza privind diferitele viteze din UE este contestată de un număr de țări-membre, inclusiv România. ”Și Rusia, de asemenea, se confruntă cu o serie de probleme, având nevoie de o modernizare economica și sociala, cu greu merge procesul de integrare în spațiul euroasiatic”, a notat Gromîko.

          Alexei Gromîko, director al Institutului Europei al Academiei de Științe Ruse

Trecând în revistă o serie de inițiative din zona ”celor trei mări” care include și MareaNeagră, înspirate de politica proamericană și menționând întărîrea ”factorului Chinei” în spațiul ruso-esteuropean, vorbitorul a constatat că relațiile ruso-române trăiesc vremuri dificile, comunicarea dintre cele două țări reducându-se drastic. ”Cu toate acestea, ne leagă tradițiile istorice comune, am fost și vom fi vecini. Trecând prin perioada de tranziție, lumea se îndreaptă spre secolul XXI (care în ce privește viața politică a întârziat să vină), spre lumea policentristă unde nu vor mai exista imperii noi. Contradicțiile care se acumulează cer o interacțiune care trebuie să fie mai pronunțată, decât înainte. În pofida tuturor divergențelor care există intre Rusia și România, trebuie să ne gândim și să căutăm un limbaj comun pentru a continua relațiile noastre. De aceasta depinde rezolvarea tuturor problemelor existente”, a conchis Alexei Gromîko. Răspunzând la întrebări, el s-a pronunțat împotriva politizării Organizației de Cooperare Economică a Mării Negre (OCEMN). ”Economia este un motor principal în istorie, trebuie să mizăm pe ea în mod deosebit. Cu cât depindem mai mult unii de alții, cu atăt este mai bine”, a spus el.
Prorector al Academiei Diplomatice din Moscova, Tatiana Zakaurțeva a povestit despre legăturile umanitare internaționale ale instituției sale. La ora actuală, la Academie studiază peste 130 de diplomați tineri din diferite țări. Mulți dintre ei studiază limbi orientale – în acest domeniu Rusia are bune și vechi tradiții. România, având cota de 15 studenți pentru studii la Academie, în ultimii ani nu mai trimite studenți. În acest context, doamna Zakaurțeva a re amintitcă la Academie se studiază și limba română…
Aceeasi stagnare se observa și pe linia de colaborare a istoricilor. Dr.Vasile Buga, directorul Centrului de Studii Ruse și Sovietice ”Florin Constantiniu” a sesizat că activitatea comisiei mixte româno-ruse de istorici a fost sistată, ultima sesiune a comisiei având loc în 2012. Dr.Dumitru Preda, fostul director al Direcției Arhivelor Diplomatice, s-a pronunțat pentru reluarea editării arhivelor diplomatice ruse și române care s-a oprit la vol.III, cuprizând perioada foarte complexă 1941-1944, cu atât mai mult, cu cât pregătirea acestui volum, fiind, practic, finalizată.

      Valeri Kuzmin, Ambasadorul Federației Ruse în România

Prezent la discuții, Ambasadorul Rusiei la Bucuresti, Valeri Kuzmin a susținut ideea, sesizând și el că în ultimii patru ani, ”o serie de structuri ale noastre comune, precum Comisia interguvernamentală de cooperare economică și tehnico-științifică, au fost înghețate, și nu din vina noastră”. El a reamintit faptul că nu mai funcționează nici cea de-a doua comisie comună de istorici creată în urma semnării Tratatului politic de bază dintre țările noastre din 2003, comisia, menită să studieze problemele dificile și litigioase, inclusiv cea referitoare la Tezaurul Românesc. ”Trebuie făcut foarte multe, a spus Valeri Kuzmin, și, în primul rând, este de dorit încetarea retoricii ostile și agresive față de Rusia. În Rusia, o asemenea retorica la adresa României nu există, a subliniat el, adăugând că acest discurs este, de fapt, in spiritul NATO. Experiența multor țări arată că o asemenea retorică nu este deloc un lucru obligatoriu…”
Multe lucruri interesante, documente inedited cu privire la istoria relațiilor diplomatice și parteneriatul militar dintre cele două țări au fost aduse atenției publicului de istoricii români, dr.Marian Stroia, dr.Radu ȘtefanVergatti, dr.Cristian Chirca și dr.Constantin Corneanu. În acest context, participanții la forum au insistat pe necesitatea de a apăra adevărul istoric.
Sunt pline de semnificație accentele puse de istoricul dr.Constantin Corneanu în comunicarea sa: ”…victoria de la Mărășești s-a obținut și grație sacrificiului de sânge a peste 25.000 de militari ruși. Fără sacrificiul lor, fără atitudinea lor exemplară pe câmpul de luptă, istoria Bătăliei de la Mărășești ar fi fost puțin diferită… Din păcate, rolul și locul Rusiei și al Armatei sale în economia paginilor dedicate Primului Război Mondial, în manualele de istorie românești, și în conștiința publica românescă, fără a mai vorbi de Mauzoleu de la Mărășești, este inexistent, din păcate, în raport cu anumite adevăruri istorice”.

Istoricul dr.Constantin Corneanu

O idee întărită și de un alt participant român, istoricul și cărturarul, dr. Florin Rotaru: ”Vecinătatea noastră trebuie să acționeze pentru apărarea adevărului istoric și a patrimoniului nostru istoric, cultural și spiritual comun”.