Uniunea Europeană a anunțat noi sancțiuni anti-ruse
14/10Forumul diplomatic ruso-român
15/10Exclusiv! Interviu cu Ambasadorul Federaţiei Ruse la Bucureşti, Valeri Kuzmin (I): Bunele tradiții diplomatice sunt baza unui dialog constructiv
Cu ocazia aniversării a 140 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice dintre Rusia și România, Valeri KUZMIN, Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Federației Ruse în România, a acordat un interviu portalului „Veşti din Rusia”. Vă prezentăm astăzi prima parte a interviului.
– În calitate de Ambasador al Federației Ruse în România, cu ce gânduri întâmpinați această dată?
– Într-adevăr, aceasta este o piatră de hotar semnificativă. Și în aceasta văd un simbolism special, pentru că, practic, coincide ca durată cu existența unei Românii independente, recunoscute la nivel mondial: tocmai în urmă cu 140 de ani, la Congresul de la Berlin, ca urmare a războiului ruso-turc, în care țările noastre erau aliate, au și fost aprobate și recunoscute suveranitatea internațională și independența României.
În ceea ce privește gândurile, acestea sunt cam la fel ca acum doi ani, când am venit în România, și pot fi formulate foarte simplu: trebuie să lucrăm, nimeni nu ne-a promis o viață ușoară.
– Ce evenimente, legate de această aniversare semnificativă sunt organizate de partea rusă în România și în Rusia?
– Pregătim un întreg program de evenimente în România și Rusia. Mai mult, astfel de evenimente le pregătește și partea română. În ceea ce ne privește, aceasta va fi, în primul rând, o mare recepție. În plus, în acord cu Ministerul de Externe al României, intenționăm să deschidem o mică expoziție foto a documentelor legate de principalele etape ale perioadei de 140 de ani de relații diplomatice. Același lucru se va face la Moscova, în incinta Ministerului de Externe, în cel mai frumos loc al său – în atriumul clădirii numărul unu, cu un acoperiș de sticlă, unde se află centrul de presă. Acolo va fi găzduită o mare expoziție de fotografii de arhivă dedicată celei de-a 140-a aniversări și tot acolo, presupunem că va avea loc o întâlnire între ministrul adjunct al Afacerilor Externe al Rusiei, Aleksandr Grușko, și Ambasadorul României la Moscova, Vasile Soare. Va avea loc un schimb de texte de scrisori ale miniștrilor noștri cu ocazia aniversării. Acestea vor fi mesaje de la domnul Lavrov către Ministrul de Externe al României, Meleşcanu și viceversa.
Sub semnul lui Titulescu și Litvinov
La Ambasadă, vom instala temporar busturile a două personalități, simbolice pentru perioada trecută a relațiilor diplomatice, Nicolae Titulescu, diplomat român remarcabil din anii ’20-’30 ai secolului trecut, care de ceva timp era președinte al Ligii Națiunilor, ministru de Externe și a jucat un rol foarte important în restabilirea relațiilor diplomatice în 1934, și Maksim Litvinov, omologul său, comisarul sovietic pentru afaceri externe.
Desigur, mai multe evenimente notabile sunt pregătite de Centrul Rus de Știință și Cultură, inclusiv pe 15 octombrie, când va avea loc un seminar diplomatic internațional dedicat celei de-a 140-a aniversări cu participarea unor oameni de știință, profesori ai Academiei Diplomatice a Ministerului de Externe al Rusiei, reprezentanți ai Camerei Obștești a Federației Ruse. Așteptăm, de asemenea, vizita la acest seminar a lui Aleksei Anatolievici Gromîko, director al Institutului Europei al Academiei de Științe. El intenționează să facă o vizită și la Fundația Europeană ”Nicolae Titulescu”, cu care întreține contacte științifice.
În imobilul acestei fundații, de pe Șoseau Kiseleff, la data de 23 octombrie va avea loc o altă conferință științifică despre istoria diplomatică a relațiilor noastre și despre starea lor actuală, cu participarea unor cercetători și experți ruși cunoscuți. Alături de Fundația Europeană ”Titulescu”, la organizarea acesteia participă și Fundația de Susținere a Diplomației Publice ”Aleksandr Gorciakov”, care ființează în Rusia.
Desigur, aceste evenimente sunt pur științifice, dar va avea loc și o Săptămână a Culturii Ruse, a cărei deschidere a avut loc, pe 14 octombrie, la Casa Radio, unde a evoluat celebrul pianist ruso-român, Eduard Kunț. Un festival tradițional de film va fi organizat în București, Cluj și Baia Mare. Apropo, printre altele, va fi prezentat filmul „Sobibor”, regizat de K. Habenski, dedicat singurei revolte reușite a prizonierilor din lagărul morţii, Sobibor, deschis de naziștii din Polonia, în timpul celui de-al doilea război mondial. Și după cum am aflat recent, o mare parte din evreii deportați din România s-au dovedit a fi în acest lagăr. Filmul este nominalizat pentru un Oscar la categoria celor mai bune filme străine.
Turneuri organizate de întreprinzătorii privați români în sfera show-buisness-ului vor atrage, cu siguranță, atenția publicului. În a doua jumătate a acestei luni și la începutul lunii viitoare vor veni câteva colective artistice interesante din Rusia. Pe 18 octombrie va avea loc un concert al Ansamblului Academic de Cântece și Dansuri al Gărzii Naționale a Federației Ruse, condus de generalul Eliseev.
Pe 31 octombrie, își prezintă spectacolul baletul Teatrului Bolșoi. După aceasta, spectatorii români vor vedea la București spectacole ale faimosului Teatru Țigănesc din Moscova „Romen”. La sfarsitul anului, asteptăm sosirea corului bisericesc aici, care va interpreta a capélla atât cânturilor duhovnicești, cât si cântece rusesti, populare si moderne.
Din câte știu, la Ambasada României de la Moscova este, de asemenea, planificată o mare seară literar-artistică și, potrivit datelor mele, pe lângă expoziției menționate, sunt preconizate și alte acțiuni. Deci, o mulțime de evenimente – și științifice și comemorative, și în domeniul schimburilor culturale și al artei cinematografice.
– În ceea ce privește tandemul diplomatic Titulescu-Litvinov, busturile lor menționate vor fi instalate undeva în București?
– Aceste busturi sunt o inițiativă comună și undeva inițial provenind de la Fundația ”Titulescu”. Ne gândim în mod continuu unde ar fi posibilă instalarea acestor sculpturi. Până acum am decis că în momentul evenimentelor aniversare vor sta în ambasada noastră. Apoi – poate într-un alt loc. Vom gândi mai departe. Dar ideea însăși este una bună, pentru că, cred, aceştia sunt doi diplomați remarcabili care au lucrat în anii ’30 ai secolului trecut, anii foarte complecşi și contradictorii. Relațiile dintre țările noastre nu au fost doar rupte, erau foarte tensionate, la fel ca și situația în Europa, în general. Dar acești doi miniștri, fiind niște oameni complet diferiți – ca și cele două busturi, făcute într-o manieră diferită -, datorită talentelor lor diplomatice, mulțumită, după cum se spune astăzi, viziunii lor strategice, au reușit să-și convingă guvernele și să obțină un asemenea rezultat, precum restabilirea relațiilor diplomatice.
– Ambasada cooperează activ cu Fundația ”Titulescu”. Dar această Fundație este asociată cu numele lui Adrian Năstase, care a avut probleme cu justiția. Nu aveți o reținere în această privință?
– Știți foarte bine că nu ne amestecăm în treburile interne ale României, mai ales că, din câte știu, nu există nicio pretenție juridică în acest caz: ceea ce s-a întâmplat în trecut a rămas în trecut. De altfel, Fundația însăși a început să funcționeze ca o fundație în cadrul Ministerului Afacerilor Externe. O asemenea practică există în multe țări. Și Fundația noastră de Susținere a Diplomației Publice ”Gorciakov” a fost, de asemenea, înființată odată cu sprijinul Ministerului de Externe al Rusiei, pentru a lărgi dialogul, astfel încât nu numai ministrul să comunice în mod formal cu ministrul, dar și oameni de știință și politicieni care nu întotdeauna exprimă doar estimări ”diplomatice” corecte din punct de vedere politic.
Fundația Europeană ”Nicolae Titulescu” desfășoară activități intense în domeniul problemelor istorice, diplomatice și internaționale, are o poziție destul de constructivă, este deschisă dialogului, or, Rusia, după cum se știe, se agajează să contracareze tensiunea înjectată în mod artificial în arena internațională prin spiritul dialogului. Prin urmare, cooperăm … Se pare că și ceilalți colegi ai mei, ambasadori, împărtășesc același punct de vedere. Astfel, recent, la invitația Fundației ”Titulescu”, am fost la o conferință dedicată Primăverii de la Praga din 1968. La aceasta au participat ambasadorii Republicii Cehe, Slovaciei, Poloniei… Avem nevoie de platforme pentru dialog. În România, există platforme pro-NATO, unde organizatorii se feresc să fim lăsați pe podium – cum se poate în aceste condiții întreține un dialog? Acest lucru nu înseamnă că în cadrul Fundației ”Titulescu” nu există discuții destul de aprinse. Nu. Ei au poziția lor proprie, inclusiv cu privire la perspectivele de dezvoltare a relațiilor cu Rusia. Ne convine faptul că doresc însănătoșirea relațiilor și sunt pregătiți pentru dialog. Aceasta, apropo, este o abordare diplomatică adevărată. Dar retorica agresivă și războinică nu poate duce la nimic bun.
Fluxuri și refluxuri
– De-a lungul celor 140 de ani care au trecut, relațiile dintre țările noastre au cunoscut fluxuri și refluxuri. Cum ați caracteriza starea actuală a lor – pe linia dialogului politic, în economie, în sfera culturală și în educație?
– Desigur, au trecut 140 de ani de la stabilirea relațiilor. Dar este corect să spunem că în acest răstimp au existat perioade în care aceste relații nu existau deloc. Doar nu degeaba ne-am amintit de Titulescu și Litvinov. Același lucru s-a întâmplat în timpul celui de-al doilea război mondial. Pentru o perioadă istorică atât de mare, de 140 de ani, în Rusia, s-au schimbat cel puțin trei epoci: imperiul, apoi Uniunea Sovietică, acum Federația Rusă. România a trecut și ea printr-o serie de etape în istoria sa, inclusiv Marea Unire care este aniversată în acest an. În consecință, se schimbau și relațiile. Putem constata că, în prezent, aceste relații, după cum i-a plăcut colegului meu senior de diplomație să spună, ar putea fi mult mai bune. Și chiar am dori ca ele să fie mult mai bune. Dar ele sunt așa cum sunt.
În domeniul dialogului politic, relațiile sunt destul de modeste. În acest sens, încercăm să urnim această diplomație blocată în punctul mort. Din păcate, acest lucru nu este încă foarte reușit și, de regulă, nu este din vina Federației Ruse. Nu vom aprofunda subiectul. Astăzi avem un motiv să vorbim despre lucruri bune.
Economia ne dă speranță
Avem și câteva realizări, de exemplu, în domeniul economiei. Pot să vă spun, în premieră, în legătură cu aniversarea a 140 de ani, că atât anul trecut, cât și în prima jumătate a acestui an, a continuat o creștere destul de intensă a circulației mărfurilor între țările noastre. Dacă anul trecut volumul comerțului a depășit 4 miliarde dolari, înregistrând o creștere cu mai mult de 20%, în acest an rata de creștere a fost chiar ușor accelerată, iar în prima jumătate a anului constatăm că schimburi comerciale au atins un nou punct de reper: în șase luni au ajuns deja două miliarde 376 milioane de dolari, adică o creștere destul de vizibilă. Acest lucru este încurajator și este dovada faptului că în sfera economică există un interes comun, comerțul este în curs de dezvoltare, deși, desigur, în condițiile așa-numitelor sancțiuni europene și ale măsurilor de răspuns ale Federației Ruse, acesta este în mare măsură inferior și nu acoperă acele ramuri care au fost tradiționale pentru relațiile noastre. De exemplu, România a furnizat întotdeauna, de a lungul deceniilor, echipament petrolier și de gaze naturale Uniunii Sovietice – pentru acest export au lucrat întreprinderi întregi și chiar orașe întregi. Acum, acest lucru este imposibil ca urmare a sancțiunilor UE, dar, cu toate acestea, considerăm că dezvoltarea comerțului este un factor pozitiv în relațiile noastre.
– Ce grupuri de bunuri predomină în comerțul reciproc?
– În câteva cuvinte, situația arată aproape în felul următor. Hidrocarburile și derivatele acestora, adică petrol, gaz, combustibil etc sunt principalul element al exporturilor rusești. Acestea sunt criptate în circulația mărfurilor printr-un astfel de termen ca „produsele minerale” și reprezintă mai mult de 80% din exporturile rusești. În același timp, dacă vom lua exportul românesc, atunci vedem că aici se detașează două categorii de mărfuri: primei, mașini și echipamente, echipamente electrice, îi revine aproape o treime din export. Și mai mult de 30% sunt mijloace de transport, aparate aeriene și echipamente de transport. Per total, două treimi din exporturile românești către Rusia reprezintă mașini și unelte, în speță, pentru transport. Știm că în România operează uzina Nissan-Renault, care a fost inițial bazată pe producția mașinii ”Dacia”. În Rusia, același concern a participat în vremurile noastre la modernizarea fabricii de automobile din Togliatti, care în anii ’60 a fost construită de ”Fiat”. Și acum, în fabricarea mașinilor acestei companii în Rusia, o parte semnificativă a pieselor de schimb de o înaltă tehnologie se livrează din România. Dar, pe amsamblu, nomenclatura este destul de largă. De exemplu, printre produsele din Rusia, deși în procente ponderea lor este relativ mică – acestea sunt produse ale industriei chimice și ale ramurilor conexe – mase plastice, cauciuc, produse din acestea, produse din lemn, produse din piatră și gips. Mașinile și echipamentele din exporturile rusești reprezintă doar 2,3%, mijloacele de transport fiind încă 1,4%. Acestea fac un total de 3,7% față de 64% din exporturile românești. Dar balanța generală este în favoarea Rusiei, și destul de semnificativ. Dacă exporturile rusești s-au ridicat în primele șase luni la un miliard 680 milioane, cele românești, doar la 692 milioane.
Aceștia sunt parametrii. Nu sunt ideale, ceea ce se datorează, în special, sancțiunilor menționate – complet ilegale, care nu sunt conforme nici cu dreptul internațional, nici cu normele Organizației Mondiale a Comerțului – care au fost impuse din motive politice de către Uniunea Europeană. Cu toate acestea, este un fapt.
În ceea ce privește sectorul educației și, într-un sens mai larg, al culturii, se poate afirma că, din păcate, reluarea programelor interguvernamentale de cooperare în aceste domenii se împotmolesc de mult timp. Și-au spus cuvântul și reformele administrative din domeniul învățământului, care au avut loc atât în țara noastră, cât și în România. Cu toate acestea, sperăm că în viitorul apropiat vom putea ajunge la un acord cu privire la documentele de cooperare, astfel încât profesorii de limbă română și profesorii de limbă rusă să poată face legal un stagiu în Rusia sau România, astfel încât metodicienii să poată veni și să țină cursuri de reciclare și așa mai departe. În acest sens, nu suntem foarte mulțumiți de starea predării limbii ruse în școlile din România, unde aceasta este inclusă în program școlar, este vorba în principal de locuri de reședință compactă a rușilor-lipoveni. Se simte nevoie de a se îmbunătăți calificarea profesorilor și de utilizarea unor noi materiale didactice etc.