Relațiile ruso-americane: imprevizibile, dar cu semne de speranță

Relațiile ruso-americane sunt astăzi mai imprevizibile ca oricând.

Un prim detaliu: la tribuna ONU, președintele Trump nu s-a referit nici măcar aluziv la Rusia, în timp ce ministrul de Externe Lavrov a apreciat că aceste relații sunt la cel mai scăzut nivel. Comentatorilor politici le vine greu să explice de ce relațiile ruso-americane sunt într-un moment atât de deconcertant, mai ales că relațiile personale dintre cei doi președinți  se arată a fi, de fiecare dată, la întâlnirile lor directe, deosebit de cordiale. În urmă cu un deceniu, politologul rus Serghei Rogov observa că, deși au un parteneriat strategic încheiat și reconfirmat constant la nivelul cel mai înalt, acest document ajunge uneori  să pară “o ficțiune și o declarație găunoasă” iar cele două state parcă ar fi în pragul sau în toiul unui război rece. Explicația analistului este că relațiile bilaterale dintre cele două superputeri politico-militare se bazează “doar pe raporturile personale dintre lideri. Când președinții noștri au bune raporturi personale, e bine, dar nu și îndeajuns pentru un parteneriat”. De fapt, preciza el, relațiilor strategice le lipsește  mecanismul necesar care să asigure în practică funcționarea. Constatările specialistului de la Moscova păreau convingătoare, dar iată că astăzi, deși relațiile directe Trump-Putin  nu sunt deloc contondente, raporturile ruso-americane tind, cu încăpățânare, spre un nivel minim.

Ministrul Serghei Lavrov a prezentat, la ONU, o expunere sobră și gravă, în consonanță cu aprecierea de ansamblu a Moscovei asupra actualei stări de fapt din lume : “o perioada istorică foarte complexă și contradictorie”. Dominantă –spune ministrul rus – este coliziunea între două tendințe opuse: între policentrismul ordinii mondiale, în care apar noi centri ai economiei emergente, pe de o parte, iar pe de altă parte, un număr de state occidentale interesate în menținerea statutului lor de “lideri mondiali”, care se opun “cursului ireversibil” al multipolarității. Este cumva vorba de o reeditare a canonicului război rece, care, asemenea balaurului din poveste, de câte ori i se taie un cap îi cresc în loc altele? Da și nu, chiar dacă nici Vestul, nici Estul nu mai sunt ce au fost până în anii 1989-1991. Fiecare dintre aceste două forțe mondiale s-a restructurat. Vestul a înglobat fosta Europă Răsăriteană, dar e mai divizat și mai centrifugal ca niciodată (distanțare interatlantică, divergente tot mai accentuate între Washington și Berlin etc.) , iar Estul, având ca nucleu tandemul Moscova-Beijing, înglobează acum și mari puteri regionale că India, Iranul, Turcia și alte economii emergente. Ambele tabere privilegiază preocuparea pentru neproliferarea nucleară (în Iran, Peninsula Coreeană), limitarea sau reducerea înarmărilor, gestionarea problemelor fierbinți din Ucraina, Orientul Mijlociu (inclusiv Siria), Kosovo etc., dar fiecare tabăra are propriile formule de abordare în materie. Războaiele comerciale ale SUA cu China și Rusia, recunoscute acum, într-un fel sau altul, inclusiv la nivel oficial, în capitalele “beligeranților”, merită, din pacate, o mențiune specială, caci ele sunt astăzi unul din factorii cei mai perturbatori ai climatului international.

Marele semn de întrebare al zilei este, în mod indiscutabil, relația ruso-americană, pentru care se așteaptă un prim răspuns lămuritor de la proiectata întâlnire între președinții Putin și Trump. Relațiile dintre Rusia și Statele Unite traversează cea mai neagră perioadă din istoria contactelor Moscova – Washington, declara, la o conferință de presă ținută la New York, ministrul Serghei Lavrov. ”Este evident pentru toată lumea că relațiile sunt proaste și, poate cele mai proaste de când întreținem relații cu Statele Unite”, declara în modul cel mai clar Lavrov. În prezent, remarca el, se înregistrează puține progrese în dialogul dintre cele două țări pe o serie întreagă de subiecte, inclusiv lupta împotriva terorismului, securitatea cibernetică, dar și stabilitatea strategică, probleme care trebuie reglementate pentru funcționarea tratatelor din acest domeniu – mai precis tratatele de reducere a armamentelor strategice. Statele Unite, exemplifica ministrul rus, abandonează, practic, multilateralismul, prin retragerea din instituții internaționale, inclusiv din sistemul ONU, prin repudierea sau retragerea din acorduri de natură militară, comercială, din domeniu mediului etc.

Și totuși, observă într-un comentariu interesant agenția Associated Press, nu toate punțile au fost rupte, nu toate canalele au fost blocate. În discursul său, dar și în declarațiile ulterioare pentru presă,  ministrul Lavrov nu a avut nicio nuanță critică la adresa politicii și acțiunilor președintelui Trump. Mai mult, el a ținut să sublinieze că președintele Putin și președintele Trump au avut întâlniri constructive în Germania și Finlanda, “dar cei răspunzători pentru implementarea înțelegerilor la care s-a ajuns nu s-au grăbit să o facă”, în domenii precum antiterorismul, cibersecuritatea, stabilitatea strategică și acorduri importante privind controlul înarmărilor.  “Timpul pentru negocieri s-a copt sau chiar răscopt” și totuși “dialogul este într-un purgatoriu”.

Multe comentarii pun actuala “silenzio stampa” a Washingtonului oficial privind relațiile cu Rusia pe seama alegerilor apropiate pentru Congresul SUA, căci Administrația evită posibilitatea introducerii a ceea ce se cheamă “cartea rusă” în jocul electoral.

Oricum, dialogul ruso-american  este condiție obligatorie pentru ameliorarea climatului de securitate în lume.