Resetarea structurii verticale a puterii

Leonid RADZIHOVSKI, politolog

După cum se știe, la 9 septembrie, în Rusia, a avut loc o zi de vot unică. Au fost organizate diferite alegeri în 80 de subiecți ai Federației (din numărul total de 85).

Se alegeau: șefii a 26 de subiecți; 7 deputați în Duma de Stat, pentru a-i înlocui pe cei care au plecat; în 16 subiecți, parlamentele locale (adunări legislative); în 4 – șefii centrelor administrative (primari; alegerile primarului Moscovei sunt echivalente alegerii șefului subiectului Federației, conform statutului Moscovei, egal cu o regiune); 12 consilii orașănești (dume). În unii dintre subiecți (de exemplu, în regiunile Kemerovo, Saratov etc.) au avut loc mai multe alegeri simultan. Per total, la ”cursa” din țară, au participat peste 72.000 de candidați.

Este clar că alegerile șefilor de regiuni au atras cea mai mare atenție a oamenilor interesați de politică. Acest lucru este destul de important pentru rezidenții locali și „pentru o viață de toate zilele”. Cea mai mare participare la vot a fost înregistrată în mod tradițional în regiunea Kemerovo, peste 70%, cea mai mică, la Novosibirsk, 29,4%. Peste tot au fost aleși șefii de regiuni în exercițiu. Adevărat, s-a întâmplat și o mică senzație – după cum se știe, în 4 regiuni a fost nevoie de o a doua rundă. Un asemenea lucru nu s-a întâmplat demult. Cu toate acestea, conform ipotezelor experților, în cele din urmă totul va rămâne așa cum este, cu excepția unei regiuni unde poate că șeful (guvernatorul) se va schimba.

Pline de semnificație sunt rezultatele alegerilor pentru Duma de Stat. În primul rând, avem de a face cu cel mai precis sondaj de opinie publică.

Ce fel de lucruri vom vedea?

Din diverse motive, 7 deputați au ieși din componența Dumei: 6, din partea ”Rusiei Unite” (partidul puterii – n.n.), 1 – din partea Partidului Liberal-Democrat al Rusiei (PLDR). ”Rusia Unită” (RU) a nominalizat candidați numai în 5 districte, printre care și nepotul lui Evgheni Primakov, jurnalistul Evgheni (Sandro) Primakov și jurnalistul Aleksandr Hinștein (deputat în perioada 2003-2016).

Dar nu contează personalitățile. În cele din urmă, 7 deputați n-au cum să influențeze Duma. Dar termometrul care măsoară starea de spirit a alegătorilor este următorul. În toate districtele unde au candidat reprezentanții RU, ei au câștigat cu siguranță și, în general, au obținut 51,2% de voturi în toate cele 5 districte. În anul 2016, în alegerile pentru Duma, RU, în scrutinul cu listele de partid, a obținut 54,2% din voturi, iar în circumscripțiile electorale cu un singur mandat, 48,4%. Deci, sondajele sunt sondaje, iar rezultatele votului sunt aproape la fel ca acum doi ani.

Cum arată tabloul general cu privire la partide?

Ei bine, în aceste alegeri concrete pentru Duma de Stat au fost aleși câte un deputat de la PLDR și de la Partidul Comunist, însă în acele districte în care partidul puterii, RU, le-a ”eliberat terenul”, adică nu a participat. Este ușor de înțeles că acesta a fost rezultatul unui acord interpartinic, ceea ce este o practică des folosită în alegeri.

Dacă luăm alegerile pentru adunările legislative ale regiunilor, vom vedea că pentru acestea sunt aleși 472 de deputați ai RU (62,5%), 160 de deputați ai Partidului Comunist (aproximativ 21%), 73, din partea PLDR (aproximativ 9,5%) și 50, din partea ”Rusiei Juste” (6,6%). În Duma de Stat, situația este oarecum diferită (RU, 75% dintre deputați, Partidul Comunist, 9,5%, PLDR – 8,8%, ”Rusia Justă”, – 5%). Dar acest lucru se datorează, în primul rând, faptului că fracțiunile din adunările lesislative regionale și din Duma de Stat se formează după reguli diferite.

Dacă aruncăm o privire generală, „Rusia partidelor” arată în felul următor. În țară, sunt înregistrate oficial 64 de partide care au dreptul de a participa la alegeri. Inclusiv 14 partide care pot face acest lucru fără a colecta semnături. Se pare că majoritatea partidelor există „pentru rapoarte” – în orice caz, în alegerile pentru Duma din 2016, au participat numai 14 partide, iar pe 9 septembrie a.c., doar șapte partide și-au nominalizat candidații la circumscripții electorale cu un singur mandat pentru Dumă. În afară de cele patru ”partide de sistem”, nici atunci, nici acum, nimeni nu a trecut în Duma de Stat, iar acest lucru este de o importanță fundamentală pentru ele.

Este posibil să cazi din „cuibul Dumei” (cazul Partidului Democrat ”Iabloko” și al Uniunii Forțelor de Dreapta, UFD), dar este aproape imposibil, în cadrul sistemului existent, să revii acolo. Un partid parlamentar este reprezentat la posturi de televiziune, este posibil să faci o carieră dacă ești membru al acestuia (respectiv, acolo intră oamenii mai mult sau mai puțin activi), are capacități organizaționale. Un partid extraparlamentar este, practic, lipsit de toate acestea. La fel stau lucrurile în întreaga lume – în Statele Unite, să zicem, lista partidelor care stau în Congres nu se schimbă de secole. Prin urmare, drept o senzație devine situația în care în parlament intră un partid care anterior nu a fost reprezentat în acesta (de exemplu, „Alternativă pentru Germania”). Este adevărat că există țări și cu un sistem de partide instabil (Italia din ultima vreme).

Sistemul nostru de partide este numit drept „un partid și jumătate”, iar această circumstanță evidentă sare în ochi dacă ne uităm la componența Dumei de Stat, cea a Consiliului Federației, la lista guvernatorilor, cea a deputaților în adunările parlamentare locale. Acest sistem este reprodus în mod stabil la fiecare alegeri. În mod similar, este evident că Sistemul nostru politic nu este programat pentru votare cu un rezultat imprevizibil, același lucru este, de asemenea, destul de evident în cazul alegerii majorității covârșitoare a deputaților sau a șefilor de regiuni. De exemplu, cea de-a doua rundă este considerată drept o „senzație” sau „un caz de excepție”.

Or, în realitate, aceasta se referă, mai degrabă, la caracteristicile estetice, tradițiile Sistemului și nu la conținutul politic sau administrativ real. Potențialul de rezistență a Sistemului este mult mai mare, el, în general, are o legătură foarte mică cu apartenența la partid a șefului uneia sau alteia dintre regiuni și este destul de stabil chiar și în raport cu componența Dumei de Stat.

De exemplu, în regiunea Smolensk, guvernatorul este membru al Partidului Liberal Democrat, la Irkutsk și Oriol, membri ai Partidului Comunist. Și ce? Nicio problemă. Aceștia sunt oficiali exact la fel de loiali, exact la fel execută ordonanțele și deciziile guvernului, ale adunărilor legislative și ale altor departamente, precum și omologii lor din partidul puterii ”Rusia Unită”. Nu există nici o diferență practică (administrativă sau politică) aici. Singurele alegeri în care o concurență cu rezultate imprevizibile ar putea duce, într-adevăr, la o criză reală a Sistemului, la „pericolul scindării“, desigur, sunt alegerile Șefului Statului care este „o structură de rezistență“, o personificare a Structurii Verticale a puterii însăși, Centrul ei de voință și de conținut.

Rossiiskaia Gazeta